Probe de control, norme și

baremuri. Teste motrice

• Proba de control
Próbă - provine de la verbul „a proba” = „Acțiune întreprinsă
pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute;
încercare; verificare” Cf. DEX.
Proba de control este „cea mai simplă operaţiune de evaluare
(identificare, constatare, verificare etc.) a unei însuşiri sau a unei
componente definite a capacităţii de performanţă”. Cu ajutorul probelor
sunt identificate sau verificate toate aspectele comportamentului
sportivilor: priceperi, deprinderi, capacitate etc., achiziţionate în decursul
pregătirii. Probele de control se identifică cu obiectivul de instruire,
astfel, ele sunt constituite din fazele acestuia sau exerciţiile (mijloacele),
prin care este îndeplinit
• Norma de control
„Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le
îndeplinească un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etc.”
Cf. DEX.
„Nivelul minimal prestabilit de către forurile tehnice ale fiecărei
ramuri sportive, pentru realizarea de către elevi, sportivi, a anumitor
probe motorii relevante pentru nivelul calităţilor de bază (viteza, forţa,
rezistenţa, îndemânarea), sau al deprinderilor tehnico-tactice (execuţii de
procedee tehnice în condiţii diferite)”. Cf. Dicţionarului termenilor de
specialitate, Enciclopedia sportului, vol. IV.
• Baremul
„Normă pentru calificarea într-o competiție” Cf. DEX. .
„Minimum de rezultate care trebuie obținute pentru a trece dintr-o
etapă de concurs sportiv la etapa imediat următoare” Cf. DEX. .
„Normă care trebuie realizată (de sportivi) pentru a se putea
califica într-o competiție” Cf. DEX. .
„Normă stabilită de un for superior, pe care trebuie să o realizeze
un sportiv sau o echipă pentru a se putea califica într-o competiție
oficială.
„Nivelul valoric prestabilit al rezultatului minim, a cărui
îndeplinire condiționează admiterea sportivului într-un concurs oficial”.
• Relaţia dintre proba de control, normă şi barem
Norma de control este întotdeauna interrelaţionată cu proba de
control şi presupune identificarea unor indicatori obiectivi sau parametri,
prin care să se evalueze cota valorică a unei însuşiri, componentă, aspect
sau trăsătura fie comportamentală, fie performanţială. Dacă proba de
control poate rămâne constantă, norma de control poate fi modificată de
la un stadiu de pregătire la altul.
În general, normele de control sunt nişte baremuri standardizate
prestabilite, în funcţie de care sportivii sunt selecţionaţi, promovaţi,
declaraţi apţi sau inapţi, pentru următorul stagiu de pregătire sau pentru o
competiţie de un anumit nivel.
• Teste motrice
• Testele ca instrumente de măsură
Spre deosebire de proba de control care verifică şi atestă existenţa
şi valoarea unui comportament bine definit şi evaluat înainte şi după
efectuarea instruirii practice, testul presupune obligatoriu o procedură
standardizată de examinare.
Standardizarea se referă la:
- conţinutul probelor (acestea trebuie să fie identice pentru toţi subiecţii),
- condiţiile de aplicare a probelor (identice pe tot parcursul examinării)
şi
- baremurile de evaluare (să rămână constante pe tot parcursul testării).
 Testul este „o probă determinată, ce implică o sarcină de îndeplinit,
identică pentru toţi subiecţii examinaţi, pe baza unei tehnici precise, în
scopul aprecierii succesului sau eşecului sau notării numerice a reuşitei.
Sarcina poate fi relativă fie la cunoştinţele dobândite, fie la funcţii
senzori-motrice sau mentale”. (H. Pieron, 1968)
Testul poate fi „un set de întrebări, probleme sau exerciţii pentru
stabilirea cunoştinţelor, abilităţilor, aptitudinilor sau calificării unei
persoane; o examinare; un instrument specific de măsurare pentru
colectarea de date, implicând un răspuns de la persoana care este
măsurată". (M. Barrow şi McGee, 1971)
• Ce măsoară testele?
Prin intermediul testelor se măsoară: cunoştinţe, funcţii fiziologice,
psihice, motrice și psihomotrice, modalităţi de reacţie și de adaptare,
atitudini psihosociale etc.
Eficienţa testelor nu depinde doar de structura acestora, ci şi de
modul în care sunt utilizate, de priceperea şi măiestria celui care le
utilizează. Criteriile ştiinţifice trebuie respectate şi în cursul aplicării
testelor, începând de la pregătirea examinării şi până la interpretarea
rezultatelor realizate de către subiecţi. Testele nu pot fi aplicate corect, în
afara contextului în care şi pentru care au fost create.
• Clasificarea testelor
După modul de administrare, testele pot fi:
- individuale
- colective.
După durata administrării sunt:
- teste cu timp limitat
- teste cu timp liber (la dispoziţia subiectului).
După materialul utilizat, există teste:
- „hârtie-creion"
- cu aparate de măsură
- verbale
- nonverbale
• Principalele condiţii metodologice pe care trebuie să le îndeplinească
un test
Ca instrument de măsură, testul trebuie să îndeplinească acele
condiţii care să-i asigure valoarea metrică şi metodologică. Acestea sunt:
- fidelitatea
- validitatea
- obiectivitatea
- sensibilitatea
- fidelitatea - un test este considerat fidel atunci când un subiect obţine
aceleaşi rezultate, la mai multe aplicări succesive ale testului. Testul
trebuie să măsoare la fel şi exact, atunci când este aplicat a doua oară
aceleiaşi grupe de subiecţi (cu condiţia ca între timp să nu fi avut loc un
proces de învăţare specifică);
- validitatea - arată cât de aproape de realitate este măsurarea realizată
prin testul respectiv, cât de reprezentative sunt rezultatele obţinute;
- obiectivitatea - se reflectă în neinfluenţarea rezultatelor de către un
examinator sau altul, rezultatele trebuie să fie aceleaşi sau foarte
asemănătoare chiar dacă testul este aplicat de către o altă persoană;
- sensibilitatea - este acea capacitate a unui test de a diferenţia indivizii şi
a evidenţia deosebirile fine existente între aceştia.
• Alte cerinţe în aplicarea testelor:
- administrarea testelor şi interpretarea rezultatelor trebuie să se
efectueze numai de către specialişti pregătiţi și competenţi;
- preluarea fără rezerve a testelor şi a etaloanelor acestora poate fi o
greșeală, deoarece este posibil ca eșantionul de subiecţi căruia i se aplică
testul, să nu fie echivalent cu eşantionul pe baza căruia s-a construit
testul;
- testele motrice trebuie să realizeze o măsurare obiectivă;
- să nu aibă o durată prea mare, deoarece inducerea stării de oboseală
poate influenţa negativ rezultatele;
- să solicite şi să măsoare calităţi specifice domeniului investigat;
- să fie uşor de aplicat sau să utilizeze o aparatură uşor de manevrat;
- să se aplice în condiţii identice pentru toţi subiecţii.
• Greşeli frecvente în selecţia, aplicarea şi interpretarea testelor
În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe situații care
pot afecta validitatea şi obiectivitatea unor metode de testare, precum şi
interpretarea rezultatelor la teste. M. Epuran (2005) enumeră în
„Metodologia cercetării activităţilor corporale”, câteva dintre acestea:
- Aşteptările celui care aplică testele; acesta doreşte, speră şi se
aşteaptă ca rezultatele să-i confirme ipotezele. Ca atare, instructajul făcut
subiecţilor, poate influenţa răspunsurile acestora.
- Aşteptările celor testați; aceştia doresc sa facă o bună impresie, să
fie apreciaţi de către experimentator, răspunzând spre a-l mulţumi pe
acesta.
- Fluctuaţia instrumentelor de măsură; se poate întâmpla ca de-a
lungul cercetării, instrumentele de măsură să se decalibreze etc.
 - Maturizarea, ca rezultat al dezvoltării fiinţei umane; odată cu
creşterea şi dezvoltarea indivizilor, mulţi dintre parametrii fizici dar şi ai
personalităţii acestora se modifică, ceea ce va determina şi modificarea
rezultatelor la testări.
- Factorii istorici; evenimentele care apar în viaţa de zi cu zi a
indivizilor, pozitive sau negative, pot influenţa randamentul acestora.
- Pierderea subiecţilor sau „moartea experimentală” apare prin
retragerea, abandonul, renunţarea la activităţile respective de către unii
dintre subiecţii supuşi testării, din motive mai mult sau mai puţin
obiective.
• Bateriile de teste
Sunt constituite din mai multe teste selecţionate, menite să
evalueze (fiecare în parte şi apoi global) una sau mai multe caracteristici
ale unui fenomen.
Astfel, bateriile de teste pot fi:
· unidimensionale sau omogene (mai multe teste măsoară o singură
variabilă);
· multidimensionale sau heterogene (un singur test măsoară mai multe
caracteristici). Exemple: Bateria de teste motrice Fleishman care
cuprinde mai multe probe de motricitate, Bateria de teste de
psihomotricitate Bruinings -Ozercski, Testul Eurofit etc.
• Bateria de teste Eurofit conține:
1. Echilibrul “Flamingo”
2. Atinge plăcile
3. Mobilitate
4. Abdomen
5. Aruncarea mingii de oină
6. Rezistență
7. Viteză
8. Alergare “cursa naveta”
9. Săritura în lungime de pe loc
10. Menținut în atârnat