Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Facultatea de Științe Economice

Specializarea Management, ID
Grupa 50688

Tipuri de evaluare specifice în

educaţia fizică şi sportivă

Student: Sandulescu Marian Daniel

 EVALUAREA ÎN EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ

Evaluarea reprezintă ,,acţiunea de a determina, de a stabili valoarea, de a aprecia şi

rezultatul ei, numărul, cantitatea”. În domeniul educaţiei fizice şi sportive evaluarea
reprezintă cunoaşterea performanţelor motrice şi a progresului realizat de subiecţi la un
moment dat, în vederea corectării/înlăturării rămânerilor în urmă.
În domeniul educaţiei fizice şi sportului, evaluarea se realizează prin măsurare (ca parte
a evaluării), care este definită ca fiind ,,totalitatea acţiunilor ce vizează o corespondenţă între
subiectul sau fenomenul măsurat (deprinderi, priceperi, capacităţi motrice) şi unitatea de
măsură prin aplicarea unor probe de control (sau tehnici) cu scopul de a recolta rezultate sau
date în vederea cunoaşterii cât mai precise a efectelor practicării exerciţiilor fizice şi în
general a comportamentului subiecţilor în activitatea de educaţie fizică şi sportivă”;
rezultatele măsurătorilor sunt raportate la obiectivele educaţiei fizice şi sportului sau la
modelul instructiv–educativ.

Tipuri de evaluare

Pe baza acestor criterii putem aplica următoarele tipuri de evaluare:

Evaluarea sumativă (cumulativă) reprezintă gradul în care au fost atinse finalităţile
generale propuse. Face bilanţul periodic mai multor unităţi învăţate.
Evaluarea formativă (continuă) urmăreşte dacă obiectivele propuse au fost
îndeplinite pentru a putea permite continuarea demersului didactic spre obiective mai
complexe. După De Landsheere (1975), unicul scop al evaluării formative este să identifice
situaţiile în care întâmpină elevul o dificultate, în ce constă aceasta şi să-l informeze atât pe el
cât şi pe profesor.2
Evaluarea normativă verifică competenţele obţinute de individ în raport cu ceilalţi
subiecţi testaţi şi foloseşte ca instrumente de măsurare: notele, calificativele, media
aritmetică, etc.
Evaluarea în domeniul educaţie fizică şi sportivă respectă următoarele etape3:
 verificarea este actul de apreciere curentă sau periodică;
 aprecierea este de obicei subiectivă, mai ales în cazul unor probe care nu pot fi
măsurabile;
 notarea reprezintă transformarea în note sau calificative a celor două etape
anterioare.
În cadrul acestei etape avem în vedere în primul rând determinarea utilităţii
proiectului, care poate fi dedusă din claritatea obiectivelor, dozarea resurselor corectitudinea
strategiilor didactice, realitatea scenariilor elaborate, raportate la condiţiile de vârstă, sex şi
alte particularităţi.
Aceasta etapă se conturează pe baza elaborării obiectivelor instrucţionale alături de care se
precizează şi proba (testul) de apreciere a realizării lor. De asemenea evaluarea vizeaza atât activitatea
sportivului cât şi a profesorului, are caracter permanent prin asigurarea feed-back-ului prin raportare
continuă la obiectivele operaţionale.
Evaluarea presupune măsurarea şi /sau compararea indicatorilor de cantitate, calitate
şi eficienţă a procesului de pregătire bazat pe aplicarea proiectului instrucţional.
Principalii indicatori sunt:
 Cantitatea pregătirii - acest indicator se calculează cu ajutorul mărimilor de volum
pe baza documentelor de evidenţă a activităţii desfăşurate.
 Calitatea instruirii - indicator ce poate fi calculat numai dacă în elaborarea
proiectului se stabilesc cu claritate, încă din prima etapă, obiectivele opraţionale ale instruirii.
 Eficienţa instruirii este indicatorul care permite cuantificarea rezultatelor obţinute la
 resurse consumate.
În activitatea de educaţie fizică şi sportivă din învăţământul superior de neprofil,
evaluarea nu se rezumă numai la acţiunea de notare, ci este o componentă dinamică a
activităţii. Ea exprimă scalele de evaluare la fiecare probă şi ţine seamă de condiţiile
materiale în care se desfăşoară activitatea studenţilor. Evaluarea este realizată de către cadrul
didactic în mod conştient şi realist, pornind de la resursele şi limitele motrice ale studenţilor.
Criteriile de evaluare în educaţia fizică şi sportivă din facultăţile de neprofil au în vedere
stadiul de realizare a obiectivelor cadru şi a standardelor de performanţă personală specifice
activităţii, cât şi nivelul realizării obiectivelor de referinţă stabilite în domeniul ameliorării
capacităţii motrice generale şi specifice practicării jocurilor sportive. Fără criterii obiective
evaluarea va fi subiectivă, neştiinţifică şi inacceptabilă. Pentru a promova la disciplina
Educaţie fizică şi sportivă, studenţii de la facultăţile de neprofil trebuie să susţină anumite
probe de control. Acestea se prezintă sub forma conţinutului activităţii desfăşurate şi sunt
stabilite la o valoare superioară ultimei clase de liceu sau an universitar.

Testul

Probele de control (testul) constituie principalul criteriu de apreciere a nivelului

de pregătire motrică realizat de studenţi pe perioada unui semestru sau an universitar şi
apreciază gradul de pregătire în jocul sportiv ales prin modul de aplicare a elementelor
specifice de tehnică şi tactică în condiţii concrete de joc. Astfel evaluarea ajunge să fie
înţeleasă „ca o operaţiune menită să obţină informaţii în vederea luării unor decizii vizând
ameliorarea activităţii şi a relevării funcţiilor pe care aceasta le exercită asupra diferitelor
momente ale acţiunii”4. Fiecare testare cuprinde probe de control şi norme obligatorii
specifice formelor de desfăşurarea a lecţiei, iar pentru cea sportivizată, elemente specifice
jocului pentru care a optat studentul, stabilite de către cadrul didactic. Condiţiile necesare
aplicării testelor (probelor de control) la studenţii de la facultăţile de neprofil:
 probele să fie aceleaşi pentru toate grupele de studenţi;
 probele alese să indice posibilităţile maxime ale studenţilor;
 caracterul probelor să fie specific;
 probele să fie accesibile tuturor studenţilor din grupă;
 rezultatele probelor să fie înţelese de către studenţi;
 probele trebuie să fie simple din punct de vedere al desfăşurării;
Cadrul didactic prezintă la începutul fiecărui semestru sistemul de evaluare pentru fiecare
grupă de studenţi care cuprinde criteriile pe baza cărora se face notarea sau aprecierea, probele
de control şi perioada când vor fi susţinute. Pentru a verifica nivelul acumulărilor din timpul
instruirii, se vor susţine probe standardizate sau probe stabilite de cadrul didactic.
Aprecierea va fi corectă dacă se folosesc teste măsurabile. Profesorul poate elabora propriile
scale de apreciere a rezultatelor probelor susţinute de studenţii facultăţilor de neprofil. Pentru
a realiza o evaluare eficientă a studenţilor sunt necesare câteva cunoştinţe legate de:
 Profilul de studiu al studentului;
 Nivelul capacităţii motrice la începutul anului universitar;
 Probele şi normele de control alese pentru evaluare;
 Scale de notare pentru fiecare probă;
 Ce componente ale capacităţii motrice se doresc a fi măsurate;
 Ce instrumente sunt folosite pentru măsurare;
 Pentru aprecierea finală se va ţine seamă de: frecvenţă, interesul manifestat, posibilităţi
motrice individuale, vârstă, progresul realizat, rezultatul probelor, participarea la competiţiile
organizate de catedra de Educaţie fizică şi sport, dacă practică sau nu un sport de
performanţă.
In concluzie, Evaluarea trebuie înţeleasă ca reprezentând ,,un sistem compus din
tehnici de măsurare şi apreciere a rezultatelor procesului instructiv –educativ, în raport cu
obiectivele stabilite, specifice educaţiei fizice şi care pot fi de două tipuri:
a. evaluarea normativă, care permite compararea performanţei unui student cu cele
ale altor indivizi din aceeaşi grupă, la aceeaşi probă;
b. evaluarea criterială care permite stabilirea nivelului la care se situează studentul
faţă de obiective”.
În domeniul educaţiei fizice şi sportului, evaluarea se realizează prin măsurare (ca parte
a evaluării), care este definită ca fiind ,,totalitatea acţiunilor ce vizează o corespondenţă între
subiectul sau fenomenul măsurat (deprinderi, priceperi, capacităţi motrice) şi unitatea de
măsură prin aplicarea unor probe de control (sau tehnici) cu scopul de a recolta rezultate sau
date în vederea cunoaşterii cât mai precise a efectelor practicării exerciţiilor fizice şi în
general a comportamentului subiecţilor în activitatea de educaţie fizică şi sportivă”;
rezultatele măsurătorilor sunt raportate la obiectivele educaţiei fizice şi sportului sau la
modelul instructiv–educativ.

Bibliografie

1. Todea, S.F, (1998) Metodica educaţiei fizice şi sportive, Editura

Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
2. Tudor, V., (1999), Capacităţile condiţionale, coordinative şi
intermediare–componente ale capacităţii motrice, Editura RAI, Bucureşti.
3. Tudor, V.(2005) Măsurare şi evaluare în cultură fizică şi sport,Ed. Alpha, Bucureşti.
4. Vaida, M. şi Dulgheru, M. (2007), Teoria şi didactica educaţiei fizice, Editura
Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti,
5. Vaida M., (2013), Capacitățile motrice: Concepte teoretice și aplicații practice,
EdituraUniversitara