Evaluarea în Educaţie Fizică şi Sport

Evaluarea reprezintă o componentă stabilă a procesului de învăţământ, având

preponderent un rol reglator atât pentru activitatea de instruire a elevilor, cât şi
pentru îmbunătăţirea strategiilor didactice.
Funcţiile evaluării.
1. F. de constatare dacă o activitate s-a desfăşurat în condiţii optime, sau în
ce fel de condiţii.
2. F. de informare a societăţii, asupra stadiului şi evoluţiei pregătirii
diferitelor eşaloane de subiecţi.
3. F. de diagnosticare a cauzelor care au condus – eventual – la o eficienţă
necorespunzătoare a acţiunilor.
4. F. de prognosticare asupra evoluţiei viitoare a elevilor şi de sugestii
privind optimizarea procesului instructiv-educativ.
5. F. de decizie asupra poziţiei sau intrării unui subiect într-o ierarhie, formă
sau într-un nivel al pregătirii sale.
6. F. pedagogică, în perspectiva subiectului şi conducătorului procesului
instructiv-educativ, pentru a şti ce au făcut şi ce au realizat.
Formele evaluării.
1. Evaluarea predicativă (iniţială)
-Se realizează pentru elevii şi clasele începutului de ciclu (clasa I) sau la clasele
unde învăţătorul predă pentru prima oară şi nu beneficiază de rezultatele testărilor
din anul precedent, care să-i permită cunoaşterea posibilităţilor colectivului de
elevi.
-Această formă de evaluare se poate realiza, pentru o parte din probe la începutul
anului şcolar (alergarea de viteză, alergarea de rezistenţă), iar pentru probele care
vor intra în sistemul de notare, înaintea primului grupaj tematic de lecţii planificat.
Rezultatele testelor vor fi valorificate în elaborarea sistemului de planificare
(număr şi durata unităţilor de învăţare, a mijloacelor de acţionare şi a nivelului de
exigenţe), care poate modifica scara de notare a elevilor stabilită iniţial de
învăţător.
2. Evaluarea continuă (curentă)
Se face prin verificări sistematice pe parcursul programului de instruire, pe
secvenţe mai mici (în fiecare lecţie sau la finalul unui grupaj tematic de lecţii),
având drept scop cunoaşterea gradului de însuşire de către elevi a materiei predate
sau aprecierea modului în care s-a realizat un grupaj de lecţii, când şi după caz, se
finalizează cu notare. Utilitatea evaluării curente şi valorificarea ei se regăsesc în
analiza pe care o face învăţătorul, privind modul de organizare, a metodelor şi
sistemelor de activităţi din etapele următoare. Note curente nu se pot acorda
elevilor pentru frecvenţă, indisciplină sau lipsă de echipament.
 2

3. Evaluarea sumativă (finală)

Acest tip de evaluare se utilizează la probele de control care necesită o
perioadă mai lungă de pregătire şi cu un grad ridicat de dificultate, cum sunt
alergarea de rezistenţă, jocul sportiv. Se finalizează de regulă cu notarea elevilor.

Conţinutul evaluării.
Presupune 3 faze : verificarea, aprecierea, notarea.
1. Verificarea.
Este procesul prin care subiectul execută o probă. Natura probelor este
diferită. Uneori proba este însoţită şi de norme (baremuri) care exprimă scala
valorică de efectuare a probei.
În E.F., predomină verificarea practică, care urmăreşte identificarea
capacităţii de aplicare a ceea ce se dobândeşte sau se dezvoltă în procesul
instructiv-educativ.
2. Aprecierea.
Constă în reflectarea realităţii în conştiinţa învăţătorului (realizarea unor
judecăţi de valoare). Se utilizează atât aprecierea verbală, care este curentă cu rol
de feed-back pentru orice exersare a elevilor, dar şi utilizarea unor simboluri
numite note, calificative. Aprecierea este condiţionată de natura probei la care este
verificat elevul. Dacă probele sunt măsurabile, aprecierea este obiectivă şi
presupune efort mic. Dacă probele nu sunt măsurabile, aprecierea poate să capete
influenţe subiective, depinde de competenţa profesională, experienţa didactică,
nivelul de cunoaştere al modelului E.F.S.
3. Notarea.
Este rezultatul unităţii dialectice dintre verificare şi apreciere. Se
materializează prin acordarea de note sau calificative.
Criterii de evaluare.
Decurg din obiectivele E.F.S., trebuie privite în sistem.
 Performanţa motrică, rezultatul probelor de control măsurabile.
 Progresul realizat de subiect.
 Cantitatea şi calitatea elementelor însuşite în raport cu prevederile programei
de specialitate.
 Capacitatea elevului de a aplica în practică elementele însuşite.
 Capacitatea elevului de restructurare, autoevaluare a elementelor însuşite.
 Nivelul cunoştinţelor teoretice însuşite de elev.
 Atitudinea elevului faţă de E.F.S.(frecvenţa la lecţii, participarea la acţiunile
competiţionale sportive, modul de îndeplinire a unor sarcini organizatorice).

 Nivelul de dezvoltare fizică a elevului.

Metode de evaluare.

1. Metode de verificare.
 3

 Trecerea probelor de motricitate prevăzute de „sistemul naţional şcolar de

evaluare la disciplina E.F.S.”, aplicat şi în funcţie de opţiunile profesorului şi
elevilor, privind probele prevăzute.
 Trecerea unor probe de motricitate, stabilite de fiecare învăţător pentru orele
din C.D.S., conform principiului autonomiei.
 Trecerea unor probe de cunoştinţe teoretice de specialitate (la clasele cu
profil de educaţie fizică).
 Măsurarea unor indici de dezvoltare fizică.
 Executarea unor deprinderi şi priceperi motrice, în condiţii analoage
(asemănătoare) probei sau activităţii respective.
 Executarea unor deprinderi şi priceperi motrice în condiţii concrete de
concurs.
 Îndeplinirea de elevi a unor sarcini speciale organizatorice sau metodico-
didactice, conducerea unor verigi din lecţie, arbitraj, conducerea gimnasticii
zilnice, conducerea recreaţiei organizate pentru elevii claselor I-IV, aducerea
unor materiale din vestiare.
 Observarea curentă a elevilor şi înregistrarea datelor observaţiei (reacţie la
efort, atitudini, comportamente în ansamblu şi în situaţii deosebite).
2. Metode de apreciere şi notare (acordare de calificative).
 M. Aprecierii verbale, atunci când aprecierea este însoţită permanent de
acordarea unor calificative.
 Aprecierea şi notarea pe baza unor norme (baremuri) prestabilite la nivel
naţional sau local. Se mai numeşte metoda absolută şi se aplică la unele
probe pentru calităţile motrice.
 Aprecierea şi notarea prin comparaţie (metoda relativă). Comparaţia se face
la nivel de clasă; profesorul aşează în ordine rezultatele şi face scalarea
acestora pe intervale corespunzătoare calificativelor. Este eficienţă dacă
există doar un rând de clase.
 Progresul individual se calculează indicele de progres calculat în funcţie de
valoarea performanţională iniţială şi finală.
 Nivelul de execuţie tehnică sau tactică a deprinderilor şi priceperilor motrice
în condiţii de exersare parţială sau globală. Depinde de competenţa
profesională a învăţătorului.
 Aprecierea şi notarea în funcţie de modul în care elevii îndeplinesc unele
sarcini organizatorice sau metodico-didactice.

Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la disciplina E.F.S.

 A fost introdus în sistemul de învăţământ în anul şcolar 1999-2000

 4

 Criteriile de evaluare prevăzute în sistemul naţional vizează nivelul realizării

obiectivelor cadru şi standardelor finale de performanţă proprii fiecărui ciclu
de învăţământ, cât şi a obiectivelor de referinţă stabilite pentru fiecare clasă,
în domeniul capacităţii motrice, generale şi specifice practicării ramurilor de
sport prevăzute în programa şcolară.
 Sistemul de evaluare este corelat cu prevederile actuale ale planului de
învăţământ şi conţinuturile programelor şcolare, fiind aplicabil în toate
unităţile şcolare, indiferent de condiţiile avute; se adresează numai claselor
care au prevăzută educaţia fizică în trunchiul comun.
 Varietatea instrumentelor e valoarea asigură elevilor posibilitatea de a opta
pentru susţinerea unora dintre acestea, corespunzător propriilor
disponibilităţi psihomotrice, interesului şi traseelor individuale de instruire.

Metodologia de aplicare.
 Sistemul Naţional vizează evaluarea principalelor capacităţi şi competenţe,
necesar a fi realizate în aria curriculară E.F.S.(trunchi comun).
 Pentru fiecare capacitate / competenţă, sistemul prevede 2 – 3 variante de
probe din care elevul poate opta pentru una din ele.
 La clasele V-VIII, elevul va susţine anual : 1-2 evaluări la forţă, 1-2 evaluări
la atletism şi câte o evaluare la gimnastică şi la joc sportiv.
 Programarea evaluărilor pe semestre va fi realizată de învăţător în funcţie de
condiţiile de desfăşurare a procesului de învăţământ.
 Evaluarea calităţilor motrice vizează acumulările cantitative şi calitative
realizate până la susţinerea probelor, ca urmare a sistemelor de acţionare
folosite pe parcursul lecţiilor. Evaluarea calităţilor motrice vizează şi
rezistenţa, se poate face prin probele de atletism corespondente sau prin
variantele de „navetă”, prevăzute în sistem.
 Evaluarea la probele şi întrecerile de sport va fi precedată de parcurgerea
unuia sau mai multor grupaje de lecţii în funcţie de complexitatea şi
dificultatea lor.
 Notele se acordă pe baza rezultatelor obţinute la susţinerea probelor şi ţinând
seama, după caz de criteriile privind starea de sănătate, disponibilităţile
motrice, atitudinea faţă de procesul de învăţământ şi progresul realizat,
prevăzute în fişa individuală.
 Sistemul Naţional prevede bareme minimale echivalente notei 5, pentru
acordarea notelor superioare şi inferioare notei 5 comisiile metodice ale
profesorilor sau fiecare profesor vor elabora scale de notare proprii. Valoarea
performanţelor şi echivalarea lor în note vor fi stabilite în funcţie de numărul
de ore săptămânal şi condiţii concrete de lucru.
 5

 La gimnastica acrobatică şi joc sportiv, Sistemul Naţional cuprinde variante

de probe cu dificultăţi diferite, la care aprecierea va fi făcută din nota
maximă 8, 9 şi 10.
 În afara notelor acordate conform Sistemului Naţional, profesorul va realiza
şi evaluări curente din celelalte conţinuturi predate.
 Evaluarea sumativă vizează probele de control care necesită o perioadă mai
lungă de pregătire şi cu un grad mărit de dificultate, cum sunt : alergarea de
rezistenţă, jocul sportiv.
 Sistemul de evaluare va fi adus la cunoştinţă tuturor elevilor şi afişat la joc
vizibil.
Fişa individuală.
 Este folosită pentru înregistrarea rezultatelor şi notelor obţinute de elevi la
probele de evaluare.
 Cuprinde: datele personale, probele prevăzute de Sistemul Naţional, probele
de evaluare curente şi date semnificative (care pot influenţa notarea elevilor,
acestea fiind marcate cu un semn convenţional).
 Utilizarea fişei asigură:
-aprecierea operativă şi obiectivă a evoluţiei elevului pe parcursul ciclului de
îbvăţământ
-constatarea opţiunilor anuale ale elevilor pentru diferite probe
- argumentarea dotării, transmiterea informaţiei despre clasă, în cazul
schimbării cadrului didactic sau a transferării elevului
-autoevaluarea profesorului şi evaluarea obiectivă a acestuia de către
organele competente.

Modalităţi de aplicare a sistemului de evaluare

Calitatea motrică – forţa se evaluează de două ori pe an, prin cupluri de câte
două probe vizând segmente diferite, conform opţiunilor elevilor. Pentru fiecare
cuplu de probe se înscrie în catalog câte o notă, provenită din media notelor
obţinute la cele două probe care au alcătuit cuplul.
La clasele care au în schema orară o oră pe săptămână se evaluează un singur
cuplu de probe.
Calitatea motrică – viteza se evaluează prin proba atletică – alergare de
viteză pe 50 m – iar atunci când nu există spaţiul necesar se utilizează proba
„naveta 5 x 10 m”. Din celelalte probe de atletism elevul va fi evaluat,
conform opţiunii, la una dintre acestea. La clasele care au în schema orară o
oră pe săptămână se renunţă la una din cele două probe.
La gimnastică, conform opţiunilor elevilor, aceştia vor fi apreciaţi cu o
singură notă pentru una din următoarele variante :
- gimnastică acrobatică;
- săritură la un aparat;
- acrobatică şi săritură, cumulativ.
 6

La gimnastică acrobatică notarea se face astfel :

-elevii care optează pentru executarea elementelor izolate vor fi apreciaţi din nota
maximă 9 ;
-elevii care optează pentru exerciţiul la sol vor fi apreciaţi din nota maximă 10.
La jocurile sportive, potrivit opţiunii comune profesor-elev se poate preda un
singur joc pentru întreaga clasă sau două jocuri diferite.
Notarea elevilor se realizează astfel :
-elevii care optează pentru executarea separată a procedeelor tehnice de bază vor fi
apreciaţi din nota maximă 8 ;
-elevii care optează pentru executarea structurii tehnico-tactice vor fi apreciaţi din
nota maximă 9 ;
-elevii care optează pentru jocul bilateral vor fi apreciaţi din nota maximă 10.
Distribuirea probelor de evaluare pe semestre este la latitudinea profesorului,
cu condiţia asigurării pregătirii corespunzătoare şi susţinerii a minimum 2-3 probe
semestrial (în funcţie de schema orară). Probelor din sistemul naţional li se adaugă
şi probe de evaluare curentă.
Pe parcursul anului şcolar, la clasele în care schema orară cuprinde două ore
săptămânal se acordă obligatoriu 6 note, după cum urmează :
- 2 note pentru calitatea motrică forţă ;
- 1 notă pentru alergarea de viteză sau „naveta” ;
- 1 notă pentru altă probă de atletism, la opţiunea elevului ;
- 1 notă la gimnastică acrobatică, săritură la un aparat sau o medie între cele două ;
- 1 notă la jocul sportiv.
La clasele pentru care schemele orare prevăd o oră pe săptămână se acordă
obligatoriu 4 note pe an şcolar, după cum urmează :
- 1 notă pentru calitatea motrică forţă ;
- 1 notă pentru o probă atletică ;
- 1 notă pentru gimnastică ;
- 1 notă pentru jocul sportiv.