Tipuri de evaluare specifice în educaţia fizică şi sportivă

EVALUAREA ÎN SPORT
Definitie:

Evaluarea reprezinta o componenta stabila a procesului deinvatamant, avand preponderent

un rol reglator atat pentruactivitatea de instruire a elevilor, cat si pentru
imbunatatireastrategiilor didactice.

Fazele evaluarii:
1. verificarea
- este procesul prin care subiectul executa oproba.Uneori proba este insotita si de norme
(baremuri) care exprimascala valorica de efectuare a probei.-
2. aprecierea
- consta in estimarea valorii, nivelulperfomantelor, capacitatile la un moment dat. Se
utilizeaza atataprecierea verbala, care este curenta cu rol de feed-back pentruorice exersare
a elevilor, dar si utilizarea unor simboluri numite note,calificative. Daca probele sunt
masurabile, aprecierea este obiectivasi presupune efort mic. Daca probele nu sunt
masurabile, apreciereapoate sa capete influiente subiective si depinde de
competentaprofesionala, experienta didactica si nivelul de cunoastere almodelului E.F.S. -
3. notarea
- masoara si valideaza rezultatul pregatiriielevului.Se materializeaza prin note si
calificative.
Functii ale notei:
- didactica - aceasta functie arata cat de receptionat esresubiectul si cum a fost transmisa
informatia.
- educativa - sa determine la subiecti o atitudine activa,pozitiva fata de educatia fizica.
Aceasta trebuie motivata prinvaloarea notei.
- sociala - sa surprinda evolutia ulterioara optima a elevului,prin aplicarea celor insusite in
activitatea sociala.

Tipuri de evaluare:
- dupa momentul aplicari:
- initiala
- curenta
- periodica
- finala
- dupa modul de efectuare:
- orala
- scrisa
- practica
- dupa scop
- formativa
- pentru plasament
- sumativa
Criterii de evaluare:
- decurg din obiectivele E.F.S.si trebuie privite in sistem.
-performanta motrica, rezultatul probelor de controlmasurabile.
-progresul realizat de subiect.
-cantitatea si calitatea elementelor insusite in raport cuprevederile programei de
specialitate.
-capacitatea elevului de a aplica in practica elementele insusite.
-capacitatea elevului de restructurare, autoevaluare aelementelor insusite.
-nivelul cunostintelor teoretice insusite de elev.
-atitudinea elevului fata de E.F.S.(frecventa la lectii,participarea la actiunile competitionale
sportive, modul de indeplinirea unor sarcini organizatorice).
-nivelul de dezvoltare fizica a elevului.
Funcţiile evaluării
1. Functia de constatare
dacă o activitate s-a desfăşurat încondiţii optime, sau în ce fel de condiţii.
2. Functia de informare
a societăţii, asupra stadiului şievoluţiei pregătirii diferitelor eşaloane de subiecţi.
3. Functia de diagnosticare
a cauzelor care au condus –eventual – la o eficienţă necorespunzătoare a acţiunilor.
4. Functia de prognosticare
 asupra evoluţiei viitoare a elevilorşi de sugestii privind optimizarea procesului instructiv-
educativ.
5. Functia de decizie
asupra poziţiei sau intrării unui subiect într-o ierarhie, formă sau într-un nivel al pregătirii
sale.
6. Functia pedagogică,
în perspectiva subiectului şiconducătorului procesului instructiv-educativ, pentru a şti ce
aufăcut şi ce au realizat.
Formele evaluării:
1. Evaluarea predicativă (iniţială)
- se realizează pentru elevii şi clasele începutului de ciclu (clasaI) sau la clasele unde
învăţătorul predă pentru prima oară şi nubeneficiază de rezultatele testărilor din anul
precedent, care să-ipermită cunoaşterea posibilităţilor colectivului de elevi. Aceastăformă de
evaluare se poate realiza, pentru o parte din probe la începutul anului şcolar (alergarea de
viteză, alergarea de rezistenţă),iar pentru probele care vor intra în sistemul de notare,
înainteaprimului grupaj tematic de lecţii planificat. Rezultatele testelor vorfi valorificate în
elaborarea sistemului de planificare (număr şidurata unităţilor de învăţare, a mijloacelor de
acţionare şi a niveluluide exigenţe), care poate modifica scara de notare a elevilor
stabilităiniţial de învăţător.
2. Evaluarea continuă (curentă)
Se face prin verificări sistematice pe parcursul programului deinstruire, pe secvenţe mai
mici (în fiecare lecţie sau la finalul unuigrupaj tematic de lecţii), având drept scop
cunoaşterea gradului de însuşire de către elevi a materiei predate sau aprecierea modului
încare s-a realizat un grupaj de lecţii, când şi după caz, se finalizeazăcu notare. Utilitatea
evaluării curente şi valorificarea ei se regăsesc în analiza pe care o face învăţătorul, privind
modul de organizare, ametodelor şi sistemelor de activităţi din etapele următoare.
Notecurente nu se pot acorda elevilor pentru frecvenţă, indisciplină saulipsă de echipament.
3. Evaluarea sumativă (finală)
Acest tip de evaluare se utilizează la probele de control carenecesită o perioadă mai lungă
de pregătire şi cu un grad ridicat dedificultate, cum sunt alergarea de rezistenţă, jocul
sportiv. Sefinalizează de regulă cu notarea elevilor.
Metode de evaluare.
1. Metode de verificare.
Trecerea probelor de motricitate prevăzute de „SistemulNaţional Scolar de Evaluare la
disciplina E.F.S.”, aplicat şi înfuncţie de opţiunile profesorului şi elevilor, privind
probeleprevăzute.
Trecerea unor probe de motricitate, stabilite de fiecare învăţător pentru orele din C.D.S.,
conform principiuluiautonomiei.
Trecerea unor probe de cunoştinţe teoretice de specialitate (laclasele cu profil de educaţie
fizică).
Măsurarea unor indici de dezvoltare fizică.
Executarea unor deprinderi şi priceperi motrice, în condiţiianaloage (asemănătoare) probei
sau activităţii respective.
Executarea unor deprinderi şi priceperi motrice în condiţiiconcrete de concurs.
Îndeplinirea de elevi a unor sarcini speciale organizatorice saumetodico-didactice,
conducerea unor verigi din lecţie, arbitraj,conducerea gimnasticii zilnice, conducerea
recreaţiei organizatepentru elevii claselor I-IV, aducerea unor materiale dinvestiare.
Observarea curentă a elevilor şi înregistrarea datelorobservaţiei (reacţie la efort, atitudini,
comportamente înansamblu şi în situaţii deosebite).
2. Metode de apreciere şi notare (acordare de calificative).
Metoda aprecierii verbale, atunci când aprecierea este însoţităpermanent de acordarea unor
calificative.
Aprecierea şi notarea pe baza unor norme (baremuri)prestabilite la nivel naţional sau local.
Se mai numeşte metodaabsolută şi se aplică la unele probe pentru calităţile motrice.
Aprecierea şi notarea prin comparaţie (metoda relativă).Comparaţia se face la nivel de
clasă; profesorul aşează în ordinerezultatele şi face scalarea acestora pe
intervalecorespunzătoare calificativelor. Este eficienţă dacă există doarun rând de clase.
Progresul individual se calculează indicele de progres calculat înfuncţie de valoarea
performanţională iniţială şi finală.
Nivelul de execuţie tehnică sau tactică a deprinderilor şipriceperilor motrice în condiţii de
exersare parţială sau globală.Depinde de competenţa profesională a învăţătorului.
Aprecierea şi notarea în funcţie de modul în care elevii îndeplinesc unele sarcini
organizatorice sau metodico-didactice.

Bibliografie - (DOC) MĂSURARE ŞI EVALUARE ÎN CULTURĂ FIZICĂ ŞI SPORT |

Tudor Virgil - Academia.edu