UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI FACULTATE DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI DEPARTAMENTUL DE INVATAMANT LA DISTANTA MASTER MANAGEMENT EDUCATIONAL

EVALUAREA PROGRAMELOR EDUCATIONALE

Profesor coordonator:
Prof. univ.dr.Dan Potolea

Student: Florina Turcu (Georgescu)

TEORIA SI METODOLOGIA EVALUARII Evaluarea scolara este procesul prin care se delimiteaza, se obtin si se furnizeaza informatii utile, permitnd luare unor decizii ulterioare (Cucos, 2002); actul evaluarii constituindu-se din succesiunea a trei momente relativ distincte: masurarea, aprecierea rezultatelor scolare si adoptarea masurilor ameliorative.Evaluarea trebuie conceputa nu ca etapa adaugata sau suprapusa a procesului de nvatamnt, ci ca act integrat activitatii pedagogice. Este o ocazie de validare a justetei secventelor educative,componentelor procesului didacti c si un mi jloc de deli mit are, fixare si interventi e asupra continut uri lor si obiect ivel or educ ationale.n perimetrul educational, evaluarea poate viza educatia privita global n raport cu alte activitati sociale, institutiile de nvatamnt, cadrele didactice, responsabilii educatiei n raport cu standardele ocupationale si n functie de exigentele de politica educationala, elevii n calitate de beneficiari ai sistemului de educatie, calitatea curriculumului, calitatea nvatamntului, utilizarea timpului Docimologi educational etc.. -reprezinta studiul sistematic al examenelor, analiza stiintifica a modurilor de notare, avariabilelor notarii la examinatori diferiti si la acelasi examinator, a factorilor subiectivi ai notarii, precum siidentificarea mijloacelor menite sa contribuie la asigurarea obiectivitatii unei examinari si evaluari. Eficienta nvatamntului se r e f er a la c apa ci t at e a s i st em ul u i e duc at i o nal de a p r oduc e n m od sat isfacat or , rezul tatele pr econizate, adica de a le vedea concret izate n comport amentel e si at it udinile absolventilor, prin eforturi determinate la nivel macro- si micro-structural. Randamentul scolar este dat de nivelul de pregatire teoretica si actionala a elevilor, reflectnd oanumita concordanta a acestor concretizari cu continutul circumscris de programele scolare. Masurarea consecintelor instruirii- consta n operatia de cuantificare a rezultatelor scolare, respectiv deatribuirea unor simboluri exacte unor componente achizitionate, prin excelenta calitative. Masurarea presupune o determinare obiectiva , prin surprinderea riguroasa a unor achizitii si nu implica formularea unor judecati devaloare.

Functiile evaluarii Scopul evaluarii este de a perfectiona procesul educativ. Raportndu-ne la derularea unei secvente de formare, sau la un ansamblu de activitati de formare, se pot desprinde urmatoarele functii ale evaluarii: De constatare daca o activitate educativa s-a derulat n conditii optime, verificarea achizitiilor scolare; De informare a societatii prin diferite mijloace privind stadiul si evolutia pregatirii populatiei scolare. De diagnosticare a cauzelor care au condus la o slaba pregatire si la o eficienta scazuta a actiunilor educative; De prognosticare a nevoilor si disponibilitatilor viitoare ale elevilor sau ale institutiilor de nvatamnt; De selectie sau de decizie asupra pozitiei sau integrarii unui elev ntr-o ierarhie, ntr-o forma sau ntr-un nivel al pregatirii sale. Pedagogica din perspectiva elevului - motivationala, stimulativa, de orientare scolara si profesionala,de ntarire a rezultatelor, de formare a unor abilitati, de constientizare a posibilitatilor; din perspectiva profesorului: faptul de a-i oferi indicii asupra a ceea ce are de facut n continuare.Prin raportare la elevi, evaluarea are (M. Stanciu, 2003) urmatoarele functii: - de supraveghere a procesului de nvatare a elevi lor pri n comparati e cu un set de criteri i stabili te prealabil; - dezvoltarea motivatiei nvatarii, astfel nct elevi i sa acumul eze ener gia necesar a pentru depasi rii obstacolelor nvatarii; - consolidarea si sistematizarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor transmise; - realizarea unui feedback intern pentru ameliorarea calitatii rezultatelor; - selectie pe baza rezultatelor obtinute la diferite tipuri de evaluari se realizeaza clasificarea si admitereaelevilor la concursuri, examene scolare. - certificarea competentelor ntr-un anumit domeniu al cunoasterii, profesional, sportiv sau artistic.Prin raportare la profesor, evaluarea elevilor ndeplineste functii de: Feedback privind eficienta procesului de predare nvatare, pertinenta strategiilor de predare nvatare; Autoreglarea procesului didactic; Orientarea scolara si profesionala a elevilor; Cunoasterea elevului ca agent al propriei formari, personalizarea demersului didactic pe baza cunoasterii particularitatilor individuale ale elevilor. Operatiile principale ale evaluarii sunt masurarea si aprecierea.

Masurarea -permite stabilirea unei relatii ntreun ansamblu de obiecte, fapte rezultate si un ansamblu de simboluri, pe baza unor caracteristici ale entitatilor masurate. Dificultatile masurarii tin de faptul ca n genere obiectivele se realizeaza pe termen lung, ca nu existainstrumente standardizate pentru a face masuratori la o anumita clasa si n final evaluarile realizate cotidian decadrele didactice sufera nca de mult subiectivism (Ausubel si Robinson). Aprecierea - consta n emiterea unei judecati de valoare asupra rezultatelor unei masurari. Ea presupune criteriiclare care sa diminueze subiectivismul; astfel s-au imaginat diferite modalitati de apreciere: prin raportare lanorma, prin raportare criteriala, prin raportare la individ si la grupul de apartenenta (I.T.Radu) si prin raportare laobiective. Aprecierea prin raportare la norma descrie performanta unui individ prin raportare la un grup dereferinta si permite cunoasterea de catre un grup de elevi a criteriilor ndeplinite si a celor ratate n legatura curealizarea unui obiectiv. Aprecierea criteriala constituie ca punct de referinta criterii precum: norma de grup (raportarea se face la nivelul unei clase) si progresul individual (raportarea se face la posibilitatile fiecarui elev sila nivelul de la care el a pornit). Aprecierea prin raportare la obiective considera drept reper formal al evaluariiobiecti vele educat ionale propuse, avnduse n vedere n pri mul rnd obiecti vele trunchiului comun alcurricu lumului ce stau la baza evaluarilor nationale (examene de capacitate, bacalaureat).C. Cucos (2002, p. 392) mentioneaza trei modele de notare sau apreciere prin raportare la grup (indica masurarealizarii obiectivelor programelor scolare, fapt ce tine si de competenta si aspiratiile cadrului didactic prinfixarea gradului de acceptabilitate sau de admisibilitate), prin raportare la standarde fixe (servind unor trieri siierarhizari cu un grad nalt de obiectivitate) si prin raportare la rezultatele anterioare ale elevului (servind nspecial construirii unor programe de instruirediferentiate).Apr e ci e r ea se exp ri m a n m ai m ul t e m od ur i : pr i n pr opo zi t i i (l aud a/ m us t r a r e, a cc ept a r e/ r e spi nge re , acord/de zacord, bine/slab), prin simboluri (note, litere, culori, calificative si alte simboluri), prin clasificare,-are n vedere stabilirea pentruconcluziiasa cum se practica n alte Decizia prinraportul de evaluare unor o clasa, care rezulta din interpretarea tari. evaluarii si, pe aceasta baza,stabilirea unor masuri de reglare a datelor functionalitatii procesului de predare-nvatare si de mbunatatire a rezultatelor pe care elevii le vor obtine la evaluarile viitoare.

Strategii de evaluare si notare: Strategiile sau formele de evaluare -se stabilesc avnd n vedere urmatoarele criterii: timpul de realizare a predarii / nvatarii, cantitatea de informatie sau experienta evaluata si functiile pe care actul de evaluare lendeplineste. n functie de axa temporala rezulta tipurile: evaluareinitiala, evaluare paralela sau concomitentacu predarea (acesteia putndu-i-se atribui si denumirea de evaluare continua si evaluarea finala. n functi e de cantitatea de informatie se disting: evaluarea partiala sau secventiala si evaluarea globala Prin cumularea celor doua criterii amintite anterior cu criteriul functiilor evaluarii rezulta trei tipuri saustrategii de evaluare: evaluarea initiala (sau predictiva), evaluarea formativa (continua) si evaluarea sumativa (cumulativa) Evaluarea initiala -se efectueaza la nceputul unei activitati de instruire (ciclu scolar, an scolar), din ratiunidiagnostice si predictive, urmarindu-se sondarea premiselor cognitive si atitudinale (interese, motivatii), necesareasimilarii noilor cunostinte. Informatiile obtinute orienteaza activitatea cadrului didactic n trei planuri: modul de predare-nvatare a noilor continuturi, oportunitatea unui program de recuperare pentru ntreaga clasa; masuri desprijin si de recuperare pentru unii elevi (I. T. Radu). Evaluarea initiala devine operanta prin concursul d eadmitere si testarea de nceput, pe Evaluarea formativa sau continua pentru specialitatea sa care fiecare profesor poate sa o faca este centrata pe procesul de predarenvatare (M. Scriven), se desfasoara petot parcursul unui itinerar pedagogic, este frecventa si i permite elevului sa se orienteze asupra propriului nivel,sa-si remedieze erorile si lacunele imediat dupa aparitia lor si nainte de declansarea unui proces cumulativ (B. S.Bloom); este un demers de tip diagnostic, un feedback pentru profesor si elev (G. de Landsheere), urmarind saasigure progresul fiecarui individ angajat ntr-un proces de nvatare (Scriven, G. Scallon, 1988). ntr-o prezentare sintetica, caracteristicile evaluarii formative ar fi urmatoarele (ap. Stanciu, 2003, p. 281): Caracterul continuu realizarea sa pe parcursul ntregului proces instru Caracter secvential se realizeaza pe secvente mici de nvatare, determinnd modu n care elevulreuseste sa depaseasca diferite obstacole n nvatare; Caracter reglator permite luarea unor masuri de reglare a demersului didactic pe baza informatiilor pe care cadrul didactic le primeste despre progresele si dificultatile elevului n nvatare.

Caract er form at iv aceasta evaluare adm ite eror ile, tat onari le n nvatare, permi te o confrunt are periodica a proiectului si a obiectului nvatarii, dezvolta capacitatea de autoevaluare a elevului si implicit autonomia sa. Evaluarea continua sau formativa se realizeaza prin verificarea curenta, orala sau scrisa, practica, testul docimologic cotidian. Evaluarea sumativa sau cumulativa este o evaluare finala si externa (M. Scriven) care consta ntr-o aprecierede ansamblu a schimbarilor survenite ca urmare a implicarii subiectului ntr-o activitate de formare (G. Meyer) siurmareste clasarea, certificarea sau atestarea progreselor elevilor.Evaluarea sumativa se delimiteaza prin urmatoarele caracteristici: - Caracter final, de bilant se realizeaza la finalul unei unitatii de nvatare,semestru, an scolar, cicluscolar; - Caracter global acopera o arie larga de continuturi predate / nvatate, opernd sondaje la nivelulelevilor si materiei supuse evaluarii. - Caracter constatativ verifica rezultatele finale ale elevilor, le comunica n exterior, situeaza elevii prinraportare la obiective, clasifica elevii n functie de rezultatele obtinute, certifica competente formate, selimiteaza la constatarea reusitei sau a esecului si are un efect slab n reglarea demersului didactic. - Fidelitate scazuta prin raportare la nivelul general al pregatirii elevilor. Evaluarea sumativa se realizeaza prin teza semestriala sau prin examenul de ncheiere, fie a unui an, fie a unei perioade mai lungi.Trebuie sa remarcam ca fiecare act de evaluare include n sine ambele functii (att cea orientativameliorativa, ct si cea de ierarhizare a elevilor), cu precizarea ca, una dintre ele poate trece n prim plan, n dependenta desit uati a concreta, sau se poate afla, di n princi pi u, pe prim ul pl an. De pi lda, o verifi care scrisa curent a (extemporal) porneste de la premisa ca ambele functii sunt avute n vedere, adica, prin aceasta, elevul sa fie siorientat asupra propriului nivel, si notat. Daca, nsa, rezultatele nregistrate de elevi sunt n majoritate sub cotadezirabila, este indicat sa se puna accent prioritar pe functia formativa, renuntnd la cea de decizie asupraierarhizarii prin nota. La rndul sau, o teza semestriala are, prin natura sa, o functie primordial ierarhizanta,subordonndu-si-o pe cea orientativ-ameliorativa.O prezentare analitica, orict de succinta, a metodelor de evaluare are menirea de a pune cititorul n tema, cu privire la cele mai importante implicatii teoretice si practice ale lor.

Metode de evaluare Sub acest titlu se cuprind astazi: 1 - metode de verificare a progresului la nvatatura al elevilor (verificarea orala curenta, verificarea scrisacurenta, verificarea scrisa periodica, prin teza, verificarea practica, fie curenta, fie periodica, verificarea cucaracter global, adica examenul fie scris, fie oral, fie practic, fie toate acestea, verificarea la sfrsitulfiecarui capitol, verificarea prin teste, si 2 - metodele de apreciere (aprecierea verbala, fara atribuirea unei note, iar alaturi de ea, notarea). Metode de verificare (masurare) Iata o prezentare selectiva a metodelor de verificare a rezultatelor elevului,limitata la cele care intereseaza n prim plan n nvatamntul preuniversitar.1. Verificarea orala curenta, consta din dialogul dintre profesor si elev cu care debuteaza fiecare lectie mixta.Durata ei este de aproximativ o treime din lectie si poate sa cuprinda un numar variabil de elevi, ntre 3 -4, launele discipline si 6-8 sau mai multi la altele; acestea din urma sunt avantajate att de natura lor, ct si de bazadidactica de care dispun. Este cazul unor materii scolare ca matematica, fizica, chimia, al caror continut permiteca o parte nsemnata a raspunsului elevului sa fie mai nti schitat independent n scris, pe tabla. La rndul ei,existenta unui eventual cabinet de specialitate implica si dotarea lui cu mai multe table.Motivatia utilizarii acestei metode consta din urmatoarele:se mpleteste strns cu predarea si nvatarea, ceea ce i confera mari resurse formative; permite o constatare amanuntita si nuantata a cunostintelor elevului, ceea ce constituie ca punct de plecare necesar pentru aprecierea ct mai aproape de valoarea reala a elevului; permi te, de asemenea, constatarea n am anunt a erori lor el evului , de unde si posi bi lit at ea de sprijinire concreta a lui sa se ndrepte;ea este si ocazie a unui exer ci tiu de Cele doua functii gratie corectarii imediate a fiecarui raspuns. expri mare a elevului, ale evaluarii se afla n echilibru, n cadrul acestei metode. Ramne sa retinem, nsa, ca tendintaactuala este spre trecerea n prim plan functiei orientativ-ameliorative (formative). Mai precis, functia deierarhizare se considera oportuna numai dupa realizarea celei dinti. Verificarea scrisa curenta n forma traditionala a extemporalului, a fost si este complementul necesar al celei orale.Ea se concretizeaza n: fie un numar de ntrebari precise, viznd coprioritare din lectia de zi;f ie o proba apl icativa, avnd acelasi punct de plecare; fi e ambele aspecte, combinat e n diverse f orm ule. Extemporalul trebuie conceput pe o durata n principiu egala cu ascultarea curenta, reperul de dificultate fiindrit mul de lucru

al subsidiar.Ct ni vel m ijl ociu. de ordi nel e pe care le prezinta se n unui elev de despre cerintele Avantaj didacti c, celor vi znd rezuma ast fel:l asigura oproductivitate mare n timp (aproximativ extemporalul, i se adauga: t eza sa fie precedata de recapitulare aceeasi axata pe continuturile vizate; sa pna la 6-8 dezideratul sintezei sau cel special durata necesara ascultarii a 3-4 fie realizat elevi, esteverificata o clasa ntreaga); mentine elevulmateriei.4. putin al cuprinderiicomplete a n permanenta n stare de grija pentru nvatarea Testul docimologic ritmica; uniformitateacerintelor catre elev, pe care le implica, reprezinta un Pentru lamurirea completa a esentei acestei metode, este nevoie punct de plecare favorabil notarii ct mai echitabile; posibilitatea sa plecam de la definitiarestului n general: proba definita implicnd precise si compararii prestatiei elevilor, n sprijinul aceleiasi notari o sarcina de ndeplinit, identica pentru toti subiectii examinati, cu o tehnica precisa pentru aprecierea echitabile; posibilitatea dedepistarenotarea numericacomise de un numar succesului sau esecului sau pentru a erorilor tipice a reusitei(cf.H.Pieron,1957). apreciabil de elevi, cu rol de semnal pentru autoevaluarea si autocorectarea La aceasta definitie se impune precizarea ca testul docimologic este o specie educatorului; ocazie continua de rezultatele elevului deci este mijloc de capacitatii de test, anume una care masoara exersare a scolare, n sensul dobndirii de organizarei ndependenta si exprim are monologata a propri ului realizare a examinarii scolare, iar atributul docimologic i provine din volum de infor matie,examen, cu trimitereim procesul didactic. Acest nume este grecescul dokimen = respectnd un rit m la pus de examinator. Si extemporn altele,de cat reunor const rngeri este de cunosti nt e, t:est e convertit si al ul se supune di fer iti autori: t di dactice, cum ar fi subiectele sa fie alese dupa cri teriulreprezentativitatii si puterii pedagogice (vezi D.Muster, 1970, I.Radu, 1995). discriminative; daca dorim sa fie o proba cu adevarat concludenta, sa-l elaboram Testuldocimologic se compune din unitati sau sarcini de rezolvat numite siadministramarticol, paragraf, n limbaengleza), fiecare presupunnd de rezolvat itemi (item = tinnd seama de fiecare clasa concreta de elevi (temele se pot individualiza, n functiede nivelul elevilor dinclaritatea si caracterultimp ntre raspunsuri precise si nuantate, ceea ce contribuie la clasa); intervalul de efectuare si apreciere (aducerea si prezentarea Acestea sunt defie pesi motivele mai operantal probei si implicit la precizia notarii. rezultatelor)sa fapt ct posibil care mic (ideal este ca prezentarea rezultatelor sa fie chiar n lectia imediatcititorului, l impun ca metoda de evaluare.Pentru informarea ct mai concreta a urmatoare, pentrucanecesara onu fi iesit din atmosfera lucrarii).n ce priveste functiile evaluarii socotim elevul sa prezentare, fie si sumara, a tipurilor de testedocimologice. vizate de extemporal, putem face aceleasi consideratii casi de formulare a Astfel, lund drept criteriu modul de alcatuire a itemilor si n cazul verificariiorale curente: se porneste de prin teza se organizeaza la o partesi are neseu. Verificarea periodica la reprezentarea lor echilibrata, dar se teste materii, raspunsurilor, se distingdoua categorii mari: teste obiective dintre vedere satisfacerea mai ntigimnaziale.Periodicitatea ei este semestriala, iar ponderea, ncepnd cu clasele a functieiformative.3. n ansamblul notelor, variabila: de la 50%, ct a reprezentat pnaacum, la 25% azi. Teza consta din unu sau mai multe subiecte (vezi si P.Popescu, 1978). Prin tratarea lor, elevuleste pus n postura ca, pe lnga reproducerea informatiei, sa realizeze si o relativa sinteza pe ntinderea ntreguluisemestru. Ct priveste m ot ivarea, teza si atri buie, mai nt i , justi ficaril e extemporalului. n plus, trebuie sa mentionam doua: cea dinti, care reiese din nsasi natura probei, anume ca eaexerseaza elevul n vederea confruntarilor evaluative mai cuprinzatoare de mai trziu; cea de a doua, ca eareprezinta o proba cu implicatii pe termen lung; sa consideram, de pilda, perspectiva actuala, ca admiterea ntreptele si ciclurile urmatoare sa se faca pe baza rezultatelor din ntreaga perioada anterioara: or, teza reprezintacea mai cuprinzatoare proba de examinare, pentru toata perioada gimnaziala si cea liceala, de unde si caracterulconcludent al ei pentru aprecierea generala a rezultatelor elevului.Functiile evaluarii si schimba configuratia pe terenul tezei. Adica pe primul plan va fi functia de ierarhizare, ceaformativa figurnd doar