Analiza statistică a evaluării progresului

şcolar al elevilor cls. a VIII-a la unitatea de invatare- MECANICA FLUIDELOR

PROF.DRD.PUFU ELENA
Şcoala Liviu Rebreanu Mioveni

1. Scopul şi obiectivele evaluării progresului şcolar.

Evaluarea rezultatelor şcolare urmăreşte să determine modul în care

obiectivele se realizează în învăţare. Evaluarea reprezintă un proces continuu şi
de durată, momentele în care are loc acţiunea evolutivă fiind diferite, în funcţie de
scopul avut în vedere la începutul programului de instruire, pe parcursul acestuia
şi la sfârşitul său. Datele obţinute din toate aceste evaluări conturează împreună o
imagine complexă a persoanei evaluate şi a progresului de-a lungul unui program
de instruire.
Putem deduce următoarele aspecte caracteristice ale evaluării ca
demers:
a) evaluarea este o componentă indispensabilă a procesului instructiv
educativ;
b) există o interdependenţă între cele trei elemente ale evaluării:
informaţii, precieri, decizii. Informţiile sunt baza de date care, prelucrate, duc la
formularea aprecierilor, sunt estimări ale situaţiei prezente sau prognozate ale
rezultatelor viitoare, iar deciziile sunt opţiuni pentru anumite modalităţi de acţiune.
În acelaşi timp, informaţiile culese prin evaluare sunt funcţie de deciziile ce
urmează să fie adoptate.
c) evaluarea nu se rezumă la o singură acţiue (cum ar fi notarea
elevilor), ci ea este constituită dintr-o succesiune de activităţi etapizate, având deci
caracterul unui proces.

1
 Funcţiile sociale şi educaţionale ale evaluării.
Principalele funcţii ale evaluării sunt:
• Funcţia diagnostică ce are în vedere depistarea
lacunelor şi greşelior elevilor şi înlăturarea acestora.
Feed-back-ul primit de evaluator îi permite acestuia să-
şi modifice modul şi tehnicile de predare şi să verifice
dacă elevul a interpretat corect cunoştinţele transmise.
Funcţia diagnostică se realizează prin teste de
cunoştinţe de tip diagnostic.
• Funcţia prognostică care pune în evidenţă
performanţele viitoare ale elevilor. Acest lucru prezintă o
importanţă deosebită deoarece, spre exemplu, se pot
lua la timp decizii privind orientarea şcolară şi
profesională a elevilor.
Funcţia prognostică se realizează prin teste de aptitudini, dar şi prin
teste pedagogice care verifică, mai ales calitatea învăţării şi a capacităţii solicitate
de activităţi viitoare.
Funcţia de selecţie intervenind atunci când se face clasificarea şi
admiterea candidaţilor la examenele şi concursurile şcolare, sau când se
urmăreşte ierarhizarea elevilor unei clase, şcoli, etc. Testele standardizate de tip
normativ oferă posibilităţi mai mari pentru realizarea unei selecţii obiective.
Funcţii specifice.
- Funcţia de stimulare a activităţii de învăţare (funcţia motivaţională)
- Funcţia de orientare şcolară
Operaţiile principale ale evaluării sunt:
- măsurarea fenomenelor pe care le vizează evaluarea (folosirea unor
procedee prin care se realizează o corespondenţă între două mulţimi, folosindu-se
un instrument de măsură);

2
 - interpretarea şi aprecierea rezultatelor (emiterea unei judecăţi de
valoare asupra rezultatelor măsurării, acordându-i o semnificaţie pe baza unei
scări de valori sau a unui criteriu);
- adaptarea deciziilor (concluzii desprinse din interpretarea şi
aprecierea rezultatelor).
2. Forme şi tipuri de evaluare.

Evaluarea se face la începutul activităţii, pe parcursul procesului de

instruire-învăţare şi la sfârşitul acestuia.
Evaluarea iniţială (predictivă, de plasament) este menită să stabilească
nivelul de cunoştinţe esenţiale ale elevilor din perioadele anterioare care se
constituie în „ancore” ale activităţii viitoare a profesorului. se realizează de obicei
prin probe scrise la începutul unui program de instruire (început de an şcolar,
semestru, capitol).
Testul se întocmeşte de profesor pornind de la o listă cuprinzând
elementele esenţiale de conţinut din materia parcursă pe baza căreia se
elaborează itemii corespunzători şi modalităţile de răspuns. După aplicarea
testului şi corectarea lui, se face un inventar de greşeli tipice, confuzii, lacune, pe
baza căruia profesorul îşi va proiecta activitatea de instruire diferenţială la clasă
şi/sau suplimentar.
Evaluarea continuă (formativă, de progres sau pe parcurs) se
realizează după parcurgerea unei secvenţe de instruire (lecţie, capitol) în
următoarele modalităţi:
- probe pentru evaluarea atingerii unui obiectiv operaţional, după
parcurgerea unei secvenţe de instruire;
- probă de scurtă durată (10 min) aplicată la sfârşitul unei ore
(itemi/obiectivele lecţiei);
- probe de scurtă durată (10 min) aplicate la începutul orei viitoare
(itemi/obiectivele lecţiei sau lecţiilor anterioare);

3
 - probe cu durata mai mare la sfârşit de capitol.
Evaluarea continuă exercită funcţia de diagnoză fiind un fel de
barometru pentru profesor şi pentru elevi, realizând un feed-back permanent ce
indică unde se situează rezultatele obţinute faţă de cele proiectate. Permite
profesorului să adopte măsuri de recuperare (ameliorare) fiind un mijloc de
prevenire a insuccesului (monitorizează progresul şcolar).
Evaluarea formativă presupune cunoaşterea de către elevi a
rezultatelor obţinute şi a gradului de îndeplinire a obiectivelor.
Evaluarea cumulativă(sumativă, globală, finală).
Se realizează în mod obişnuit prin teze semestriale şi prin lucrări scrise
anuale, dar şi prin convorbiri (colocvii), lucrări practice, teste, examene de
capaitate-teste nationale şi bacalaureat.
Ea nu permite ameliorarea procesului de instruire- învăţare decât
pentru seriile următoare, rezultatele fiind apreciate în raport cu obiectivele
generale ale disciplinei. Este complexă pentru că trebuie să furnizeze informaţii
relevante cu privire la cunoştinţele esenţiale şi la modul de aplicare a acestora în
contexte noi şi în practică (certifică nivelul de cunoştinţe şi de capacităţi).
Evaluarea finală exercită funcţia de constatare a rezultatelor elevilor şi
de apreciere a reuşitei elevilor în raport unii cu alţii, ea se realizează prin teste
standardizate.

3. Metode şi tehnici de evaluare.

Normele generale (după Muster D, Huzgan S, Popescu P.,

Metodologia examinării şi notării elevilor,EDP, Bucureşti, 1969) privind notarea şi
examinarea sunt:
- stabilirea notei în funcţie de cerinţele programei şi de sarcinile
speciale ale obiectului de învăţământ, volumul şi calitatea cunoştinţelor, temeinicia
lor, capacitatea aplicării în practică, posibilitatea exprimării lor în formă adecvată;

4
 - principialitatea în notare;
- folosirea integrală a scării de notare;
- valorificarea funcţiei notei: de control, de selecţie, educativă şi
socială;
- perspectiva în notare (să se ţină seama de posibilităţile unor elevi de
a-şi înlătura lipsurile provocate de motive trecătoare);
- ritmicitatea examinărilor;
- unitatea, consecvenţa şi continuitatea în aplicarea sistemului de
notare.
Principalele metode de verificare a rezultatelor şcolare sunt
observarea curentă, evaluarea prin probe scrise, evaluarea prin probe practice.
Observarea curentă a comportamentului elevilor la ore permite:
-cunoaşterea interesului manifestat de elevi pentru studiu;
-sesizarea modului în care elevii participă la activitaţi;
-observarea gradului de îndeplinire a îndatoririlor şcolare;
-cunoaşterea modului de exprimare.

Evaluarea orală.
Dintre tehnicile de evaluare orală amintim:
- tehnici reproductive (se solicită numai capacitatea de memorare şi de
aceea se foloseşte foarte rar);
- tehnici de tip conversaţie;
- tehnici bazate pe rezolvarea de exerciţii şi probleme;
- tehnici ce presupun o perioada de pregătire a răspunsului (examen
de bacalaureat, examen de testare naţionala);
- tehnica prezentării orale a unei teme alese dintr-un set cumulat
anterior de profesor;
- tehnici de tip discuţie;
- tehnica întrebărilor şi răspunsurilor.

5
 Evaluarea prin probe scrise:
Forme de evaluare scrisă:
- extemporalul (verificarea cunoştinţelor din lecţia anterioară);
- lucrarea scrisă la sfârşit de capitol;
- probe de evaluare formativă (după câteva lecţii care au o temă
comună sau înrudită);
- lucrări scrise cu subiect unic (instrument de evaluare externă).
Lucrările scrise cu subict unic au caracter criterial când sunt folosite
pentru evaluarea formativă sau clasificare şi caracter normativ când sunt utilizate
în scop de selecţie.
Evaluarea prin probe practice.
Acest tip de evaluare permite profesorilor să constate care este nivelul
deprinderilor practice, abilităţilor de realizare a activităţilor experimentale în cadrul
procesului de instruire învăţare pornind de la anumite criterii, norme şi/sau cerinţe
pedagogice pe care elevii trebuie să le cunoască încă de la începutul activităţii.
Evaluarea prin probe practice se realizează de câteva ori pe semestru
şi se bazează pe următoarele elemente:
- formularea problemei şi emiterea unor ipoteze, soluţii practice de
efectuare a experimentului incluzând alegerea materialelor şi ustensilelor
necesare;
- efectuarea activităţii experimentale observate atent de profesor;
- întocmirea referatului lucrării.
Testul docimologic reprezintă o variantă de examinare care cuprinde
un set de probe sau de întrebări-itemi, cu ajutorul cărora se verifică şi se
evaluează nivelul asimilării cunoştinţelor şi al capacităţilor de a opera cu ele prin
raportarea răspunsurilor la o scară etalon de apreciere, elaborată anterior.
Elaborarea testului constituie o activitate complexă care se desfăşoară
prin respectarea paşilor unui algoritm:

6
 1. Precizarea lecţiei sau capitolului (capitolelor ) din care urmează să
se facă testarea.
2. Stabilirea obiectivelor pedagogice în ordinea importanţei lor.
3. Precizarea unui număr suficient de itemi şi formularea acestora în
concordanţă cu obiectivele pedagogice a căror îndeplinire e verificată.
4.Stabilirea modalităţilor de răspuns.
5. Aranjarea itemilor în funcţie de natura, complexitatea şi dificultatea
cunoştinţelor pe care le cuprind.
6. Elaborarea instrucţiunilor de răspuns.
7. Redactarea formularului de răspuns.
8. Aplicarea experimentului.
9. Stabilirea punctajului testului.
10. Indicarea timpului acordat pentru rezolvarea testului. Valorificarea
notelor se face prin analiză colectivă a greşelilor tipice şi perfecţionarea activităţii
celor doi factori implicaţi în procesul instructiv educativ: profesorul şi elevii.

4. Evaluarea rezultatelor

Mi-am propus următoarele obiective formative: dezvoltarea gândirii

logice la elevi, dezvoltarea capacităţii de a demonstra argumentat un adevăr,
dezvoltarea capacităţii de a analiza, sintetiza cunoştinţele noi, formularea
deprinderii de a stabili concluzii corecte din punct de vedere ştiinţific pe baza
observaţiei şi analizei, formarea deprinderilor de a utiliza cunoştinţele acumulate
pentru realizarea unor corelaţii disciplinare şi inter-disciplinare, dezvoltarea
spiritului de observaţie, stimularea capacităţii de investigare şi interpretare a unor
observaţii experimentale, formarea convingerii despre necesitatea de a învăţa
ritmic, sistematic, de a fi ordonat în activitatea independentă, stimularea atenţiei în
activităţile intelectuale şi experimentale, formarea eprinderilor de muncă
intelectuală independentă, dezvoltarea interesului şi pasiunii pentru studiul fizicii.

7
 Pentru evaluarea progresului şcolar al elevilor claselor a VIII-a la
unitatea de învăţare: “Mecanica fluidelor” s-a utilizat un test de evaluare ce
cuprinde un număr de şase itemi , pentru două numere, iar timpul de lucru a fost
de 50 minute.

Test de evaluare
Fizică clasa a VIII-a
Mecanica fluidelor
NR.1

Subiect Itemi Punctaj

Presiunea (p) este mărimea fizică care exprimă:
a) forţa de apăsare exercitată pe unitatea de suprafaţă
b) forţa de apăsare exercitată uniform şi perpendicular
S1 pe unitatea de suprafaţă 0,5
c) forţa de apăsare exercitată uniform pe unitatea de puncte
suprafaţă
Presa hidraulică este una din aplicaţiile legii lui Pascal.
Alege dintre relaţiile de mai jos pe cele corecte:
S2 F S F F 0,5
a) F = S ; b) S = S ; c) p1=p2
1 1 1 1

2 2 1 2 puncte
O sanie are masa de 5 kg şi o suprafaţă de sprijin de
S3 360 cm2. Pe sanie se găsesc 2 copii având masele 20 kg,
respective 30 kg. Să se calculeze presiunea exercitată 2 puncte
asupra zăpezii(g=10N/kg)
Ce presiune are apa pe fundul Mării Negre la
adâncimea cea mai mare, 2210m? Dar în groapa cea mai
S4 adâncă în Oceanul Pacific(Groapa Marianelor) la 11,2 2 puncte
km? Densitatea apei de mare este ρ =1030 kg/m3 şi g=10
N/kg.
O presă hidraulică are raportul ariilor S1/S2=20. Cursa
pistonului mic este de d1=14 cm, iar forţa cu care apasă
S5 pe acest piston F1=180 N. Să se afle: 2 puncte
a) cursa pistonului mare;
b) forţa F2 exercitată pe pistonul mare.

8
 Dacă un colac de salvare având volumul de 0,03 m3
este cufundat în apă de mare ( ρa = 1030 kg / m3 ) el va
susţine un om de 80 kg
S6 ρom = 1200 kg / m 3 cu
2 2 puncte
10
din volumul său deasupra apei.
Care este densitatea materialului din care este făcut
colacul de salvare?
(Se neglijează greutatea aerului din colac).
 se acordă 1 punct din oficiu; 1 p oficiu
Notă  toate subiectele sunt obligatorii;
 timp de lucru 50 minute. Total
10 p

NR.1

OBIECTIVE OPERAŢIONALE ITEMI

Elevii trebuie să:

O1. Definească presiunea şi unităţile sale de S1, S3

măsură şi explicitarea matematică a formulei

O2. Definirea presiunii hidrostatice şi identificarea S4

mărimilor de care depinde.

O3. Rezolvarea de probleme cu caracter theoretic S3

şi aplicativ legate de presiune.

O4. Enunţarea legii lui Pascal şi identificarea S2, S5

aplicaţiilor practice ale legii.

O5. Utilizarea legii lui Pascal în rezolvarea de S5

probleme cu caracter practice şi aplicativ.

O6. – Identificarea direcţiei şi a sensului forţei

arhimedice şi rezolvarea de probleme privind legea S6
lui Arhimede;
- Modelarea grafică a interacţiunii cu mediul a
corpului scufundat.

9
 Test de evaluare- Fizică clasa a VIII-a
Mecanica fluidelor
NR.2

Subiect Itemi Punctaj

Presiunea hidrostatică se calculează cu ajutorul relaţiei:

S1 F 0,5
; b) S = ρ ⋅ g ⋅ ∆h ; c)
1
a) p = ρ ⋅ g ⋅h ∆p = ρ ⋅ g ⋅ ∆h
1 puncte

Forţa arhimedică se calculează cu următoarea relaţie:

S2 a) FA = ρc ⋅Vl ⋅ g ; b) FA = ρl ⋅Vl ⋅ g ; c) FA = ρl ⋅Ves ⋅ g 0,5
puncte
Care este presiunea pe care o exercită pe suprafaţa
solului un om care cântăreşte 72 kg? Aria tălpilor pantofilor
S3 lui este S=400 cm2. Comparaţi cu presiunea pe care ar 2 puncte
exercita-o dacă urcă pe un scaun cu 4 picioare. Aria
fiecărui picior este S1=8 cm2, iar masa scaunului este 4 kg.
Se consideră g=10 N/kg.

Calculaţi presiunea hidrostatică exercitată asupra

S4 noastră: 2 puncte
a) în cadă, la adâncimea de 30 cm;
b) într-un bazin la adâncimea de 2 m
Se consideră ρH 20 = 1000 kg / m3 şi g=10 N/kg.

Pe pistonul cu secţiunea S1=10 cm2 al unei prese

hidraulice se aşează un corp cu masa m1=5 kg, iar pe 2 puncte
S5 celălalt piston cu secţiunea S2=100 cm2 este aşezat un
resort cu constanta elastică k=2000 N/m. Să se determine
comprimarea resortului datorită greutăţii corpului cu masa

10
 m1 prin intermediul presei hidraulice (g=10 N/kg).

Într-un vas cu apă se scufundă un corp de formă

S6 cubică cu latura a=10 cm. Pentru a-l menţine pe fundul
vasului se acţionează asupra lui cu o forţă F.
a) Care este mărimea forţei ?( ρcorp = 800 kg / m ) 2 puncte
3

b) Ce presiune se exercită asupra forţei superioare a

cubului dacă înălţimea apei este de 2,1 m?(
ρH 20 = 1000 kg / m3 , g=10 N/kg)
 se acordă 1 punct din oficiu; 1 p oficiu
Notă  toate subiectele sunt obligatorii;
 timp de lucru 50 minute. Total 10 p

NR.2

OBIECTIVE OPERAŢIONALE ITEMI

Elevii trebuie să:

O1. Definească presiunea şi unităţile sale de S3

măsură şi să resolve probleme cu caracter teoretic
şi aplicativ legate de presiune.

O2. Definească presiunea hidrostatică şi să S1, S6-b, S4

identifice mărimile de care depinde.

O3. Utilizarea principilui fundamental al hidrostaticii S4, S6-b

în rezolvarea de probleme.

O4. Definirea forţei arhimedice şi explicitarea S2, S6-a

matematică a formulei.

O5. Utilizarea legii lui Pascal în rezolvarea de S5

probleme.

11
O6. - Modelarea grafică a interacţiunii cu mediu a
corpului scufundat, rezolvarea de probleme privind S6
legea lui Arhimede.

În funcţie de obiectivele propuse mai sus am apreciat rezultatele elevilor

folosind două eşantioane:
A – un eşantion martor (o clasă de 28 elevi: 8H)
B – un eşantion experimental (o clasă din care o treime din elevii clasei au
frecventat orele de pregătire suplimentară la fizică: 8C)

Elevii din cele două eşantioane au avut practic aceleaşi condiţii de

desfăşurare a procesului instructive educativ, iar capacitatea intelectuală se
aseamănă.
Clasele supuse experimentului au fost instruite conform programei de fizică,
în acelaşi mod, iar probele de verificare au fost identice.

Rezultatele obţinute de elevii celor două clase sunt cuprinse în următorul

tabel:

Nr. O1 O2 O3 O4 O5 O6
ele Punct % Punct % Punct % Punc % Punc % Punc %
vi aj reali aj realiz aj reali taj reali taj reali taj reali
tes maxim zat maxim at maxi zat maxi zat maxi zat maxi zat
tati 100
m m m m
28 90
0,5 95 0.5 85 2 82 2 94 2 76 2 70
30 80
0,5 100 0.5 95 2 95 2 100 2 87 2 85
70
60
50
40
30
20
10
12
0
1 2 3 4 5 6
clasa martor clasa experimentala
 Tabele rezumative ale rezultatelor statistice:

Clasa experimentală Clasa martor (etalon)

Nota Nr. elevi % elevi

10 7 23,33
9 15 50,00
8 5 16,67
7 2 6,67
6 1 3,33
5 0 0,00
4 0 0,00
Nota Nr. elevi % elevi
10 3 10,34
9 15 51,72
8 2 6,90
7 5 20,69
6 1 3,45
5 2 6,90
4 0 0,00

Graficul rezultatelor statistice:

13
 16
14
12
10
8
6
4
2
0
Nota 10 Nota 9 Nota 8 Nota 7 Nota 6 Nota 5 Nota 4

Nr. Elevi experiment

Nr. Elevi martor

5. Concluzii

S-a constatat că la clasa martor media pe clasă a fost de 8,06, iar la

clasa experimentală media pe clasă a fost de 8,83, constatându-se o
deplasare a maximului spre valori mai mari ale notelor.
La testele de evaluare rezultatele pe grupe valorice sunt prezentate în
următorul tabel:
Elevi
Elevi
Nr. slabi Elevi Elevi Elevi
clasa nota 9-
Elevi nota 4- nota 6-7 nota 7-8 nota 8-9
10
5
0 1 5 10 14
experimentala 30 (0,00%) (3,33%) (16,6%) (33,3%) (46,6%)
3 9 8
1 (10,43% (31,03% (27,58% 8
martor 28 (3,44%) ) ) ) (27,58%)

14
 Rezultatele testului sunt prezentate grafic sub forma variaţiei
procentului de rezolvare a itemilor în funcţie de valoarea măsurată a
răspunsurilor şi sub formă de diagrame :
60
50
40
30
20
10
0
Nota 10

Nota 9

clasa experimentala %
Nota 8

Nota 7

Nota 6

Nota 5

Nota 4

clasa experimentala % clasa martor %

Clasa experimentala

7% 3% 0%
23%
17%

50%

Nota 10 Nota 9 Nota 8 Nota 7 Nota 6 Nota 5 Nota 4

Clasa martor

3% 7% 0% 10% Nota 10
Nota 9
21%
Nota 8
Nota 7
Nota 6
7% 52% Nota 5
Nota 4

15
 Din analiza datelor la clasa experimentală se constată o deplasare a
maximului spre valori mai mari ale notelor.
Cei mai mulţi elevi şi-au însuşit temeinic cunoştinţele referitoare la
Mecanica fluidelor.
Progresul înregistrat de elevii clasei experimentale se datorează
metodelor didactice formativ-participative , conversaţiei, experimentelor de
laborator, problematizării utilizate în orele de pregătire suplimentare la fizică
ce au permis o angajare activă şi conştientă a elevilor în activitatea de
învăţare.

16