Evaluarea, componenta operationala fundamentala a procesului de invatamant, reprezinta totalitatea
activitatilor prin care se masoara, se organizeaza si se interpreteaza rezultatele scolare obtinute in urma unro metode si instrumente de evaluare, in scopul emiterii unei judecati de valoare. 2.Explicati operatiile evaluarii. Operatiile evaluarii sunt: masurarea, aprecierea, decizia. Aceste operatii vizeaza pasii ce trebuie facuti in demersul evaluativ pana la momentul emiterii unor judecati de valoare finale asupra prestatiei elevului. a. Masurarea – reprezinta baza obiectiva a aprecierii si constituie prima etapa in procesul sau demersul de evaluare. Prin ea, evaluatorul colecteaza informatii privind caracteristicile rezultatelor inregistrate despre insusirile procesului, actiunii fenomenului educativ dat. b. Aprecierea – Pe baza informatiilor culese prin masurare, dar si pe baza altor surse (analizarea sau observarea) prin operatia de apreciere se stabileste valoarea rezultatelor scolare si a procesului de invatare realizat, conducand astfel la emiterea unei judecati de valoare. c. Decizia – este cea de-a treia operatie a evaluarii si poate fi scopul demersului evaluativ. In aceasta etapa sunt puse si isi gasesc raspunsul urmatoarele intrebari: Pentru ce evaluam? Pentru ce aplicam proba/testul? Pentru ce examinam? 3.Prezentati modurile de evaluare Evaluarea ca proces vizeaza cunostintele elevului dobandite prin invatare si presupune o metodologie ce trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari: a. In ce scop evaluam? – Evaluam in scop prognostic (rol de orientare a activitatii care urmeaza), diagnostic (rol de reglare a procesului de predare-invatare), inventariere (rol de certificare a nivelului de cunostinte, abilitati, competente). b. Cand evaluam? – Evaluam initial (inaintea inceperii invatarii), continuu (pe tot parcursul invatarii), final (la sfarsitul invatarii/formarii). c. Pe cine evaluam? – Evaluam copilul/elevul, acesta fiind primul interesat in inventarierea rezultatelor scolare obtinute, dar si profesorul, care are posibilitatea sa-si regleze predarea cu scopul de a face invatarea mai performanta. 4.Explicati functiile evaluarii. Clasificare A. Functiile generale ale evaluarii: - F. constatativa – de cunoastere a starii fenomenului evaluat, are menirea de a afla ce este si cum este fenomenul evaluat. - F. diagnostica – de explicare a situatiei existente care pune in evidenta ce se afla la originea acesteia si care sunt factorii si conditiile care au generat-o. - F. predictiva – de ameliorare si de prognoza, se prezinta in deciziile de ameliorare. B. Functiile specifice ale evaluarii: - F. de predictie, prognosticare si orientare a activitatii didactice. - F. selectiva/de competitie – asigura ierarhizarea elevilor. - F. de feedback – permite reglarea si autoreglarea procesului didactic. - F. social-economica – evidentiaza eficienta invatamantului in functie de calitatea si valoarea produsului scolii. - F. educativa – constientizeaza, motiveaza si stimuleaza interesul pt studiu si perfectionare. - F. sociala – informeaza colectivitatea, familia asupra rezultatelor obtinute de elevi. 5.Prezentati tipuri/forme de evaluare. a. Dupa natura functiei scolare si sociale: evaluari curente pe secvente mici de activitate, evaluari la intrarea intr-un nou ciclu curricular, evaluari la sfarsit de an scolar. b. Dupa modul de integrare in procesul de invatamant dicriminam:evaluare initiala, formativa, sumativa, evaluare normativa, evaluare criteriala, evaluare formatoare. - Ev. initiala – se realizeaza la inceputul unui program de instruire; aceasta nu are rol de control, este insa diagnostica, stimulanta si indica planul de urmat in procesul de invatare. Aceasta se realizeaza prin examinari orale, dar mai ales prin probe scrise. - Ev. formativa – este acel tip de evaluare care se realizeaza pe tot parcursul demersului pedagogic si are ca finalitate remedierea lacunelor sau erorilor savarsite de elevi. Evalurea formativa nu-l claseaza pe elev, ci compara performanta acestuia cu un prag de reusita prestabilit, asigurand o reglare a procesului de formare al elevului. - Ev. Sumativa – este o evaluare de bilant care intervine la sfarsitul parcurgerii unui ansamblu de sarcini de invatare. Este centrata pe rezultatele globale si se incheie cu atribuirea unei note/calificativ, a unui certificat/diplome. 6.Clasificati metodele de evaluare Metodele de evaluare se impart in 2 mari categorii: A) Metode TRADITIONALE de evaluare: evaluare orala, evaluare scrisa, evaluarea prin probe practice, testul docimologic etc. Evaluarea orala – se realizeaza printr-o conversatie (conversatia euristica este cea mai importanta metoda in procesul evaluativ de tip oral) care poate fi individuala, frontala sau combinata, prin care profesorul urmareste calitatea si cantitatea procesului de invatare realizat de elev. Formele specifice de evaluare orala cele mai frecvent folosite sunt: intrebarea, interviul, chestionarul oral, eseul oral, dizertatia orala, sustinerea orala a lucrarii. Evaluarea scrisa – aceasta metoda de evaluare prin probe scrise are functia de a oferi profesorului informatii despre calitatea activitatii realizate si efectele acesteia privind nivelul de pregatire al elevilor. Evaluarea scrisa se face prin fise de munca individuala, lucrari de control, teze etc. Evaluarea prin probe practice – se bazeaza pe identificarea abilitatilor, capacitatilor competentelor de aplicare practica a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor dobandite. Este folosita cel mai des la obiectele de invatamant precum: matematica, cunoasterea mediului, educatie fizica, educatie muzicala, abilitati practice, TIC etc. si verifica continutul experimental si practic al instruirii. Testul docimologic – consta intr-o proba orala sau practica, dar de cele mai multe ori este o proba scrisa ca structura si insusiri specifice. Standardizarea este una din calitatile esentiale ale testului deoarece de aceasta depind obiectivitatea si corectitudinea testului. Elementele definitorii ale testului docimologic sunt: - realizeaza masurarea in conditii foarte asemanatoare celor experimentale; - inregistrarea comportamentului declansat de elev este precisa si obiectiva; - comportamentul inregistrat este evaluat statistic, prin raportare la cel al unui grup determinat de indivizi; - scopul final al testului este clasificarea subiectului examinat, prin raportare la grupul de referinta. B) Metode MODERNE, alternative si complementare de evaluare: observarea sistematica a comportamentului elevilor, portofoliul, investigatia, proiectul, autoevaluarea etc. Observarea sistematica a comportamentului elevilor - fata de invatare, de activitatea scolara, desi subapreciata de o parte din profesori, pune direct in evidenta ceea ce alte metode de evaluare ofera doar indirect, si anume - cunoasterea interesului si a atitudinii elevului fata de invatare. Pentru a putea observa, profesorul trebuie sa aiba la dispozitie urmatoarele instrumente: fisa de evaluare, scara de clasificare, lista de control/verificare, grila de apreciere. Portofoliul - metoda de evaluare complexa, proiectata intr-o secventa mai lunga de timp care ofera posibilitatea de a emite o judecata de valoare, bazata pe un ansamblu de rezultate. -acest instrument reprezinta o colectie de produse ale activitatii elevului care arata progresele acestuia in invatare; -poate cuprinde: lucrari scrise, teste criteriale, raspunsuri la chestionare, eseuri pe teme date, compuneri libere, creatii literare proprii, fise de autori, colaje, desene, machete, contributii la reviste scolare. Proiectul – metoda de evaluare ampla care se realizeaza atat prin activitatea la clasa, cat si in afara ei, se desfasoara pe o perioada mai lunga de timp si este o forma de evaluare motivanta pentru elevi. -activitatea de realizare a proiectului poate viza aspecte teoretice sau practice. -evaluarea se poate face prin raportare la munca unui elev/grupuri de elevi. Etapele realizarii proiectului: alegerea temei, planificarea propriu-zisa, realizarea materialelor, prezentarea rezultatelor, evaluarea. Structura proiectului: pagina de titlu, cuprins, introducere, dezvoltarea elementelor de continut, concluzii, bibliografie, anexe. Investigatia – ca modalitate de evaluare ii ofera elevului posibilitatea de a aplica in mod creativ cunostintele insusite, in situatii noi si variate. Poate fi realizata individual sau in grup. Autoevaluarea – reprezinta o actualitate importanta care trebuie sa-l ajute pe elev sa realizeze de ce si cum a ajuns la acel rezultat. Profesorul are rolul de a-l ajuta pe elev sa stapaneasca propria sa evaluare pentru a regla invatarea. - Modalitati de dezvoltare a capacitatii de autoevaluare a elevilor: autocorectare/corectarea reciproca, autonotarea controlata, metoda de apreciere obiectiva a personalitatii. 7. Prezentati clasificarea itemilor. Def. Itemii reprezinta elementele componente ale unui instrument de evaluare (intrebari, enunturi, exercitii, probleme, eseuri). Clasificare: A) Itemi clasificati din perspectiva data de obiectivitate Obiectivitatea unui instrument de evaluare este cea mai importanta functie. Itemi obiectivi: itemi cu alegere duala, cu alegere multipla, itemi de tip pereche Itemi semiobiectivi: itemi cu raspuns scurt si intrebari structurate Itemi subiectivi: itemi de tip rezolvare de probleme, itemi de tip eseu nestructurat/eseu structurat B) Itemi in functie de raspunsul asteptat: Itemi cu raspuns selectat dintr-o categorie de optiuni Itemi cu raspuns creat dintr-un singur cuvant ori dintr-o categorie de cuvinte 8. Prezentati diferentele specifice privind itemi obiectivi/semiobiectivi. Caracteristicile itemilor A) Itemi obiectivi – sunt instrumente de evaluare sub forma unor intrebari cu raspuns inchis care au diferite variante de raspuns. Se bazeaza pe un raspuns corect si unic, iar obtinerea punctajului se face cu obiectivitate. Itemi cu alegere duala – reprezinta un instrument de evaluare care are la baza 2 elemente importante: un enunt (premisa) si doua solutii alternative care le da elevilor posibilitatea sa aleaga varianta corecta (adevarat/fals, da/nu, corect/incorect). Itemi cu alegere multipla – sunt alcatuiti dintr-un enunt (premisa) si raspuns care are un numar de optiuni, elevul trebuind sa aleaga raspunsul corect. Itemi de tip pereche – includ 2 componente: stabilirea a doua coloane paralele, una cuprinde enunturile, iar cealalta raspunsurile. Elevii trebuie sa faca asocieri cu raspunsul corect. B) Itemi semiobiectivi – sunt instrumente de evaluare ce constau in faptul ca elevul trebuie sa construiasca raspunsul si nu sa-l selecteze din mai multe optiuni, cu acest prilej, acesta are sansa sa-si manifeste creativitatea si personalitatea. Itemi cu raspuns scurt – cuprind un enunt sub forma unei intrebari directe. Chiar denumirea acestui tip de item cere formularea unui raspuns scurt continand unul sau mai multe cuvinte/propozitii. Intrebarea structurata – este o sarcina de evaluare formata din mai multe subintrebari cu raspunsus limitat, specific itemilor obiectivi sau cu raspuns liber, specific itemilor subiectivi; subintrebarile au un element comun. C) Itemi subiectivi – sunt opusul itemilor obiectivi d.p.d.v. al obiectivitatii in corectare/notare. Itemi de tip rezolvare de probleme – reprezinta mobilizarea intr-o activitate noua, distincta fata de activitatile curente ale procesului instructiv. ,,Situatiile problema” creeaza conflicte cognitive si solicita elevii pentru intelegerea problemei. Itemi de tip eseu structurat – trebuie sa contina o formulare clara, exacta a cerintelor, ca atare libertatea de organizare a raspunsurilor nu este totala. Itemi de tip eseu liber – instrument de evaluare cu indicatii foarte putine, insa cerinta itemului trebuie sa fie clar formulata, fara ambiguitati. 9. Prezentati factorii perturbatori si erorile in evaluare. Printre factorii perturbatori care afecteaza actul de evaluare, enumeram: a) Factori perturbatori ce tin de faptul ca daca evaluarea unui grup de elevi se considera obiectiva, atunci evaluarea individuala ramane supusa unui ansamblu de variatii; Efectele acestui tip de factori se manifesta in urmatoarele moduri: Efectele secventiale – efecte de ordine – se exprima in accentuarea subiectiva a diferentelor de nivel dintre performantele unor elevi. - efecte de contrast – se exprima in accentuarea subiectiva a diferentelor dintre parte si intreg (adica o lucrare sau raspuns oral supraestimate/subestimate) Efectele sursa – efectul de contaminare - aprecierea subiectiva sub influenta reusitei anterioare. - efectul hallo – tine de aprecieri subiective determinate de aspecte precum calitatea exprimarii, scrisului. Efectele stereotipice – efectul de asteptare – manifestat prin supra/subestimarea evaluarii in functie de apartenenta elevului la o categorie. - efectul Pygmalion (de anticipare sau de prezicere). b) Factori perturbatori care au ca origine absenta omogenitatii intre profesori privind natura obiectivelor de evaluare; - eroarea de generozitate manifestata prin indulgenta; - eroarea extremelor (blandete fata de elevii cunoscuti, rezerva fata de elevii necunoscuti); - eroarea constantei individuale manifestata prin atitudini diferite de la un profesor la altul; c) Factori perturbatori ce tin de elevii aflati in evaluare. - eroarea de apreciere manifestata prin nivelul de confort psihic in timpul verificarii; - evaluarea specificului disciplinei de invatamant. 10. Efectul de backwash – inseamna efectul de siaj, de repercursiune in sensul ca evaluarea influenteaza toate segmentele curriculumului avand efect asupra performantelor elevilor.