DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI

DIDACTIC

PROIECT PENTRU EVALUAREA FINALĂ

EVALUAREA ŞCOLARĂ – ASPECTE

INTERDISCIPLINARE

Profesor coordonator:

Student:
Contabilitate si Informatica de Gestiune

Bucureşti
2010
Cuprins

1.Evaluarea scolara – aspecte interdisciplinare

2.Psihologia evaluarii
3.Impactul notelor asupra stimei de sine, a imaginii de sine; autoperceptia esecului/ succesului
scolar.
4. Atribuiri, stereotipii si importanta lor in evaluare; lauda, critica, impactul evaluarii in
microclimatul clasei si familial, in statutul si relatiile elevilor cu colegii si profesorii.

2
1.Evaluarea scolara – aspecte interdisciplinare

Evaluarea se poate realiza la niveluri diferite de invatamant urmarindu-se obiective

diferite . Sistemul de invatamant este evaluat prin rezultatele educationale obtinute.Un sistem
care nu duce la rezultate deosebite va fi criticat. Evaluarile interne vizeaza in primul rand
performantele la care ajung elevii la finalul unui ciclu de pregatire .Pentru a conduce spre aceste
performante se recomanda periodic sa se realizeze evaluari, sa se constate nivelul de performanta
si sa se propuna masuri. La final de ciclu performanta este masurata prin examene . Acesta etapa
este problematica si va presupune din partea scolii criterii de selectie . La final de ciclu sunt
examinarile locale cu cerinte unice , teze cu subiect unic . Unicitatea este vazuta ca o conditie
care sa permita compararea rezultatelor . Notele sunt pe o scara da la 1 la 10 iar calificativele se
aplica ciclului primar astfel : nesatisfacator , satisfacator , bine , foarte bine , excelent . Educatia
induce valori , repere iar evaluarea trebuie sa fie o forma stimulativa care sa motiveze .

Trebuie să se ţină seama de cunoştinţele anterioare şi de relaţiile cu celelalte discipline,

fară a neglija caracteristicile generale şi particulare ale elevilor, fiecare ins reprezintă o
individualitate.

1. Evaluarea este o activitate prin care sunt colectate , prelucrate si interpretate

informatiile despre starea unui sistem si rezultatele acestuia conducand la aprecierea lor pe baza
unor criterii ,a unor standarde prin care este evidentiata evaluarea sistemului . Pentru profesor e
un proces continuu , ierarhizat prin care profesorul apreciaza nivelul de performanta atins de elevi
la disciplina predata si apeleaza la asteptarile profesorului , la programa scolara , la standarde .
Pentru elev evaluarea este mijlocul prin care acesta e perceput de catre profesor si este
recompensat .

2.Componentele procesului de evaluare

a.) Masurarea este aprecierea continutului cuantificarii fenomenelor .

b.)In cadrul aprecierii se emit niste judecati de valoare prin raportarea la anumite
criterii : obiective urmarite , nivelul de performanta al clasei ,nivelul de performanta al elevului ,
progresul elevului . Pentru ca evaluarea sa fie obiectiva trebuie sa avem descriptori de
performanta .

3
 c.)Prin adoptarea deciziei se fixeaaza acea valoare pe o scara de performanta utilizata de
noi .

Tipuri de evaluare :

1.) Dupa momentul in care e realizata evaluarea : a.)evaluare initiala ;

b.)evaluare pe parcurs ; c.)evaluare finala (sumativa)

2.)Dupa metoda folosita :a.)evaluare orala ; b.)evaluarea scrisa ; c.)evaluare cu ajutorul

mijloacelor IT.

3.)Dupa persoanele care realizeza evaluarea :a.)interna (de cei din scoala);b.)externa (de
inspectori ,teste nationale etc).

3.Metode de evaluare .Metoda este calea prin care ne atingem obiectivele actiunilor
noastre.Din punct de vedere al evaluarii metodele sunt caile prin care obtinem informatii pe baza
carora masuram si apreciem rezultatele instructiv educative .

Metode de evaluare orala : individuala sau frontala ; facuta de profesor

Avantaje : -elevul primeste feed-back-ul imediat ; -profesorul poate pune intrebari

suplimentare elevului si elevul poate argumenta ceea ce sustine .

Dejavantaje:-consum mare de timp ; -dificil de selectat intrebarile cu acelasi grad de

dificultate; -elevii timizi sunt dazavantajati ;

Factorii care influenteaza rezultataul evaluarii orale: -grad de dificultate variabil al

intrebarilor ;

-starea afectiva a evaluatorului si a evaluatului ; -subiectivitatea evaluatorului .

Metoda de evaluare scrisa : -este utilizata sub diferite forme :extemporal, lucrare de
control , teza, chestionar, teste , eseu , referat , teme pentru acasa , portofoliu , proiect ,
observarea , fisa de evaluare , investigatia ; disertatia/lucrare de diploma.

4
 Avantaje:-gradul de dificultate acelasi pentru toti elevii evaluati ; -anonimatul celor
evaluati sporeste gradul de obiectivitate ; -numar mare de elevi evaluati intr-un timp scurt ; -sunt
avantajati elevii :pot reveni asupra raspunsurilor ;

Dejavantaje:-feed-backu-ul vine decat din nota finala ; -in testele cu raspunsuri la alegere
elevii pot ghici raspunsul ; -la evaluarea tip referat , eseu se poate copia ; -profesorul nu are
posibilitatea de a se edifica deplin asupra ; achizitiei elevilor ;

Metoda de evaluare practica

Urmareste evaluarea si deprinderea activitatilor practice .Se realizeaza intr-o mare

varietate de forme in functie de specificul disciplinei . Este o metode de cunoastere a elevului sub
diferite aspect:activitati , comportamente, producerea unor activitati .Presupune monitorizarea
permanenta a elevului .

Evaluarea cu ajutorul calculatorului :

Elevul se autotesteaza ,el interactioneaza cu software-ul educational . Principiile instruirii

programata pe calculator : -principiul pasilor mici; -principiul participarii si invatarii active
,stimulare ; -principiul repetarii integrate si a intaririi cunostintelor;-principiul raspunsului
ritmului individual de invatare ; -principiul asigurarii programului gradat al informatiei ;
-principiul conexiunii inverse (al feed-back-ului).

Referatul –contribuie la formarea deprinderilor de munca independenta ale elevilor

,studentilor;posibila proba de evauare ; alcatuit pe baza unei bibliografii minimale recomandate
de profesor , fie pe baza unei investigaţii prealabile, în acest din urmă caz, referatul sintetizând
rezultatele investigaţiei, efectuate cu ajutorul unor metode specifice(observarea, convorbirea,
ancheta etc.).

Eseul este preluat din literature si exprima parerile personale ,opiniile sentimentele ,
atitudinile fata de o tema .Un punct de vedere personal pentru o tema studiata .La evaluarea prin
eseu intervine subiectivismul .

Instrumente de evaluare.Criterii :-validitatea :calitatea unei probe de evaluare de a

masura exact ce trebuie sa masoare, fidelitatea:calitatea unei probe de evaluare de a da rezultate

5
similare la aprecieri succesive ,aplicabilitatea : calitatea unei probe de evaluare de a fi
administrate si interpretata cu usurinta, obiectivitatea: aprecierea corecta .

Fisa de evaluare este un formular de dimensiunea unei coli de hârtieA4 sau A5 pe care
sunt formulate diverse exerciţii şi probleme ce urmează a fi rezolvate de elevi în timpul lecţiei, de
regulă după predarea de către profesor a unei secvenţe de conţinutşi învăţarea acesteia, în clasă,
de către elevi.

Chestionarul :un instrument provenit din anchetele sociale ;-profesorul poate obtine
informatii legate de activitatea de predare ,felul in care elevul percepe disciplina predata ,
problemele cuprinse in programe , manuale , mod de evaluare .

4.Testul docimologic: complex ,formata dintr-un amestec de sarcini de lucru ce permite

masurarea si aprecierea nivelului de pregatire al elevului , presupune rezolvarea unor exercitii de
catre toti elevii ;poate lua o forma standardizata ;orice test docimologic este alcatuit din :

-itemi(intrebari ,problem,exercitii)

- baremul oferit itemilor

Itemul –o problema /tema care se contureaza ca o unitate de continut .

Tipuri de itemi

1.)Dupa modul de compunere cognitiva :Inchisi (raspunsuri la alegere),Deschisi

2.)Din punct de vedere al obiectivitatii in notare:Subiectivi(tip eseu )Obiectivi din teste

grila (cu alegere duala :DA/NU,cu alegere multipla,de tip pereche);Semiobiectivi (cu raspuns
scurt ,cu raspuns de completare ,cu raspuns structurat );

Pasii in rezolvarea testului decimologic

1.)fixarea obiectivelor 2.)eleborarea itemilor corespunzatori obiectivelor 3.) stabilirea

performantelor asteptate 4.)stabilirea baremului 5.)stabilirea timpului necesar rezolvarii

6
2.Psihologia evaluarii

Evaluarea joaca un rol important pentru profesori , elevi si parinti . Se iau in considerare
doar aspectele relevante din perspectiva psihologica , lasand la o parte aspectele docimologice
ale problemei .

Problemele psihologice ale evaluarii pot fi studiate prin raportare : la profesorii care
evalueaza ; la elevii care sunt evaluati ; la parintii pentru care evaluarea realizata de profesori este
o modalitate de a stabili o legatura cu ei ; la administratorii scolii care isi fac pe acest fundament ,
o idee despre ce realizeaza profesorul ; la comunitate in general , care , datorita evaluarilor ,
stabileste clasamente atat ale profesorilor , cat si ale liceelor ( in functie de rezultatele de la
bacalaureat ) .

Formele evaluarii

1. Evaluarea formativa : poate fi strans legata de procesul de invatare si este

unul dintre elementele educative ;
2. Evaluarea diagnostica : poate fi orientata spre cunoasterea individului ;
3. Evaluarea poate deveni prognostic pentru orientarea scolara sau
profesionala ;
4. Formele clasice ale evaluarii concretizate in lucrari de control ,
compuneri , examen constituite in clasa evaluarii sumative .

3.1.Impactul notei asupra elevului

Actul educativ este un act ce tine de sfera relatiilor interpersonale , eficienta sa , se decide
pe terenul raporturilor concrete zilnice, dintre profesor si elev. Actul educativ fiind un proces de
continua inventie sociala iar pentru perfectionarea relatiei profesor-elev este necesar sa se ia in
consideratie , pe de o parte , obiectivele educatiei , iar pe de alta parte psihologia tineretului
contemporan.

Relatiile dintre profesor si clasa se polarizeaza ,in general in sentimente de simpatie ,

incredere reciproca sau, dimpotriva ,de antipatie , neincredere si chiar ostilitate.Sunt si cazuri

7
cand contactul spiritual dintre profesor si elev nu trece de zona indiferentei: clasa nu exista pentru
profesor si nici profesorul pentru clasa . Initiativa trebuie sa apartina insa profesorului, care
tinand seama de legea esentiala a relatiilor afective interumane potrivit careia simpatia si
bunavointa naste simpatie, antipatia si ostilitatea trezesc sentimente de aceiasi calitate , trebuie sa
conduca , sa dirijeze aceste relatii si sa le structureze pe colaborare.

In urma studiilor efectuate s-a constatat ca o parte din profesori nu reactioneaza adecvat
nici in cazul raspunsurilor bune (corecte ) ale elevilor si nici in cazul raspunsurilor gresite (nule).

Dupa opinia elevilor, unii profesori nu se bucura cand acestia dau raspunsuri corecte , ci
dimpotriva , le pare rau , se arata surprinsi , se mira ca raspund bine , stau la indoiala daca sa le
puna nota , ii ironizeaza etc.

In aceste cazuri , s-a ajuns la concluzia ca nu se respecta un principiu fundamental al

educatiei

incurajarea printr-o judicioasa folosire a laudei si a dojanei. Un profesor care nu spune

nimic atunci cand ar trebui sa spuna sau care dojeneste mai mult decat lauda , nu foloseste
suficient criteriile de evaluare pozitive pentru formarea si schimbarea comportamentului elevului.

Nemultumirea elevilor isi are originea in comportamentul unor cadre didactice , in

imaginea deformata pe care pe care unii elevi o au despre profesori si profesorii despre ei .

O parte insemnata din profesori , in aprecierile pe care le fac asupra elevilor , pun
accentul cu precadere pe esecurile acestora , fac prognoze descurajatoare , pierzand din vedere
perspectiva optimista a viitorului elevului. Orice incercare de a umili sau incurca un elev mai
ales in prezenta colegilor sai va sfarsi printr-un rezultat nedorit ; elevul ori se retrage in sine ,
refuzand sa mai comunice , ori reactioneaza violent fata de incercarea de a fi incurcat sau umilit .

Indiferenta fata de personalitatea elevului, nevoile si trebuintele spirituale de baza ale

acestuia sunt : respectul fata de sine , nevoia de raspuns afectiv din partea celor din jur , nevoia
de securitate pe termen lung , de succes, precum si nevoia de a apartine unui grup si a fi acceptat
de acesta.

Imaginea profesorului pe care ne-a lasat-o practica scolara traditionala este aceea ca
profesorul vrea sa domine elevii si sa-i subordoneze. Este necesar sa se faca trecerea de la
8
vechiul tip de relatii la relatii in care profesorul colaboreaza cu elevii . Principala activitate a
acestuia nu va fi predarea , ci angajarea elevilor in investigatii si lucrari independente . Relatiile
bazate pe stima si respect reciproc reclama si in limbaj adecvat . Expresiile ironice si jignitoare
tulbura atitudinea elevilor fata de profesorul lor si ingreuneaza crearea unui climat favorabil
muncii creatoare in clasa .

Cu cat formele de penalizare ( ironia , jignirea , ridiculizarea , notele proaste) sunt mai
des folosite , cu atat efectul lor scade. Profesorul care cunoaste valoarea aprecierii pozitive nu se
va feri de o usoara supraapreciere a performantelor elevului ; va aprecia pe elev mai mult decat
merita dandu-i note mai mari , spre a-l face sa merite pe deplin aprecierea , sa se ridice la nivelul
aprecierii facute . Profesorul cu rezultate bune in activitatea lui isi imbunatateste relatiile cu
elevii slabi si prin faptul ca le acorda suficienta apreciere pozitiva . Chiar si pentru unele
performante scolare minore , profesorul care cunoaste valoarea aprecierii pozitive , o foloseste
incercand sa dezvolte in mod permanent increderea elevilor in propriile lor forte .
Neacordand o atentie mai mare modului de distribuire a formelor de intarire ,balantei pedepselor
si recompenselor , a aprecierii pozitive si negative , se poate ajunge la o depreciere a
personalitatii elevului , atunci cand se foloseste in mod exagerat dojana , si mai ales , atunci cand
dojana nu pastreaza un caracter limitat („astazi nu ai invatat lectia”), ci ia forma unei deprecieri
globale („ce-o sa iasa din tine” sau „degeaba cheltuiesc parintii cu tine”). Nu este deloc
intamplator ca profesorii ce impulsioneaza elevii mai mult prin lauda , obtin rezultate mai bune
in procesul de educatie . Acestia apreciaza pozitiv „elevii dificili” chiar si pentru unele progrese
minore incercand in felul acesta sa dezvolte , in mod permanent , increderea elevilor in
propriile forte.

Raporturile dintre profesor si elev nu prezinta numai o latura intelectuala. Un factor

important este factorul afectiv care are o importanta deosebita asupra randamentului intelectual
al elevului . O conditie necesara pentru evitarea esecului scolar in clasa o reprezinta crearea de
buna dispozitie in clasa .

Daca un profesor spune unui elev: „Din tine nu va iesi nimic”, el nu apreciaza numai o
situatie prezenta , ci exprima si convingerea lui asupra dezvoltarii viitoare a scolarului ceea ce ar
putea duce in final la un rezultat nedorit . Performantele elevului nu numai ca nu vor creste , ci
vor scadea atat de mult incat ar putea pune in pericol dezvoltarea psihica viitoare a acestuia .

9
 De aceea profesorii trebuie sa aiba grija ca in derularea procesului de invatamant sa nu
lezeze personalitatea elevului , ci sa-l ajute sa si-o dezvolte , sa-l ajute sa invete sa gandeasca
singur pentru ca atunci cand va parasi bancile scolii sa nu depinda de nimeni cel putin din punct
de vedere intelectual.

In general, modul in care se face notarea depinde de o serie de factori. Pentru unii elevi
notele reprezinta si un semn de acceptare de catre ceilalti- le pot lua ca ceva personal.
Studiile au identificat cel putin sase functii ale notarii: - Aceea de a descrie meritul sau valoarea
muncii elevului; - Sa ajute elevul sa recunoasca adevaratele valori si sa imbunatateasca evaluarea
propriei persoane; - Sa stimuleze si sa incurajeze munca eficienta intre elevi;
- Sa prezinte o situatie realista profesorilor asupra progresului elevilor; - Sa informeze profesorul
despre lucrurile pe care elevii le stapanesc sau nu; - Sa selecteze pe cei mai buni pentru a fi
rasplatiti si sa fie un filtru prin care cei mai buni isi continua educatia in centre de invatamant
importante;

Profesorul trebuie sa stabileasca clar procedura de notare in cadrul programei scolare si

sa prezinte acest lucru in fata clasei. Elevii vor sa stie cum vor fi stabilite notele, ponderea
anumitor teste si sarcini de lucru. Daca profesorul mareste ulterior nota elevului , profesorul
trebuie sa precizeze inca de la inceput aceast lucru pentru a evita ca elevi sa-si compare
lucrarile intre ei .

Profesorul este cel care accepta termenul limita de predare al proiectelor va refuza sa
accepte proiecte predate cu intarziere dar va avea totusi “o perioada de gratie” . Profesorul
trebuie sa evite politica de modificare a notelor dupa ce a facut-o publica . Daca acest lucru se
intampla, increderea elevilor in corectitudinea acestuia, in obiectivitate, consistenta si abilitati
organizatorice se poate pierde. Daca trebuie sa faca o schimbare, profesorul explica acest lucru
elevilor.
Pofesorul de la clasa trebuie sa ofere elevilor oportunitatile necesare pentru a demonstra ceea ce
stiu. Doar in acest fel va avea o imagine de ansamblu asupra abilitatilor lor si va evita
penalizarea celor care lipsesc de la test. Elevi trebuie evaluati prin lucrari de control si verificari
constante.

10
 Profesorul le aminteaste elevilor ca noteaza doar o foaie de hartie , notele doar reflecta
munca la o anumita activitate si nu reprezinta perceptia oamenilor despre personalitatea unui
anumit elev.

Elevii care nu am performata sunt incurajati de profesor , daca elevii au anumite lipsuri
profesorul de la clasa face tot ce ii va sta in putinta sa ii ajutati sa se pregateasca pentru
urmatoarea lucrare.

In timpul evaluarii daca elevii sunt suparati din cauza notelor profesorul interactioneaza in
mod direct cu acestia ,rugandu-i mai intai sai ia o pauza in care sa analizeze la rece situatia.
Asculta mai intai ce are de zis , iar apoi incerca sa ii faca sa inteleaga de ce le-a dat nota
respectiva.

La intalnirea fata in fata cu elevul profesorul trebuie sa vina pregatit cu toate materialele
necesare: foaia cu testul, raspunsurile conform carora se face notarea si cateva exemple de
raspunsuri bune.

Cunoaşterea interpersonală este dependentă atât de capacitatea de cunoaştere a celui care

realizează cunoaşterea, cât şi de cunoaşterea în grup de către ceilalţi a persoanei asupra căreia
este îndreptată cunoaşterea.

Evaluarea se referă la nivelul şi valoarea performanţelor şcolare ale elevilor, la măsura în

care aceste performanţe se află în concordanţă cu obiectivele educaţionale, toate acestea oferind
datele necesare pentru adoptarea celor mai bune decizii pe care le poate lua educatorul. De aceea,
evaluarea trebuie să stea în atenţia oricărui educator. Cozărescu şi Ştefan (2004) sunt de părere că
problemele psihologice ale evaluării pot fi studiate prin raportare la: profesorii care evaluează;
elevii care sunt evaluaţi; părinţii pentru care evaluarea realizată de profesori este o modalitate de
a stabili o comunicare cu ei; administratorii şcolii, care îşi fac pe acest fundament, o idee despre
ceea ce realizează profesorul; comunitatea, în general care, datorită evaluărilor, stabileşte
clasamente atât ale profesorilor, cât şi ale liceelor (în funcţie de rezultatele la bacalaureat) (M.
Cozărescu, L. Ştefan, 2004, p. 259). Dezbateri ştiinţifice au stârnit nu numai tehnica evaluării,
care în ultimul timp a cunoscut îmbunătăţiri substanţiale, ci şi factorii care produc dificultăţi în
realizarea ei.

11
 Se poate desprinde concluzia că tehnica evaluării ar avea o importanţă mai mică şi că
educatorul prin subiectivitatea lui, ar putea uneori, să asigure o obiectivitate chiar mai mare. Se
pare însă că este o exagerare, provenită din dorinţa de a sublinia rolul profesorului în evaluare.
Tehnica evaluării îşi are rolul ei bine stabilit. De asemenea, micşorarea coeficientului de
subiectivitate din actul evaluării este dependentă nemijlocit de lupta în sine şi cu sine a
educatorului şi de valorile sociale şi morale după care acesta se conduce. Orice profesor trebuie
să cunoască tehnica evaluării, întrucât „Cultura evaluării se învaţă, în egală măsură de către
profesori şi elevi, fiind una dintre sursele principale pentru diminuarea tensiunii create de
evaluatori” (A. Stoica, 2003, p. 11).

Evaluarea pe principii obiective este o dimensiune esenţială procesului curricular în

învăţământul contemporan, fiind un imperativ al aplicării cu succes a reformei învăţământului.

Ea trebuie să implice folosirea unor metode noi şi variate, fiind un proces reglator care
informează agenţii educaţionali despre calitatea activităţii şcolare la un moment dat.

O evaluare corectă trebuie să conducă pe copii la îmbunătăţirea continuă a performanţelor

scolare, la creşterea încrederii în sine, la dozarea efortului pentru o muncă susţinută şi de durată,
pentru a reuşi, implicit, în obţinerea de rezultate mai bune printr-o motivatie intrinsecă, implicare
în sarcină şi gândire critică.

Realizarea unei activităţi didactice eficiente şi plăcute presupune instalarea unui climat
optim de comunicare în care copiii să se simtă direct responsabili şi conştienţi în procesul de
învătare, având drept consecinţă pozitivă întărirea eului şi a identităţii de sine, ameliorarea
imaginii de sine, dezvoltarea capacităţii de a face faţă adversităţii şi stresului.

Criteriile de evaluare corectă duc la creşterea randamentului de învăţare, elevii fiind

evaluaţi individual prin teste sau examinare orală. Se apreciază progresul fiecărui copil prin
raportare la performanţele anterioare. Numai procedând astfel se fundamentează standarde
curriculare de performanţă, conducând la finalitatea învăţământului adică la integrare şi adaptare
pe tărâmul vieţii sociale.

Una din regulile referitoare la evaluarea elevilor este aceea de a fructifica fiecare ocazie,
pentru a aprecia calitatea muncii depuse, lauda contribuind substanţial la motivarea elevilor, ei,
mai ales la o vârstă mică, întrebând dascălul: “Dar primim calificative pentru ceea ce facem?” În
12
felul acesta sunt animaţi de dorinţa de mai bine, aspirând spre perfecţiune, omul fiind perfectibil
la infinit.

Ţinând cont de perisabilitatea cunoştinţelor, îi învăţăm ca, pe baza cunoştinţelor

anterioare, să facă noi achiziţii, adică să înveţe singuri, ceea ce presupune o educaţie permanentă.

Nici o profesiune nu este atât de solicitantă ca cea de dascăl, dar dacă îţi faci din ea o
profesiune de credinţă, satisfacţiile profesionale sunt de negrăit prin cuvinte şi durabile în timp.
Trebuie să-l înveţi să înveţe, să-l înveţi să fie, să-l înveţi să facă, să-l înveţi să trăiască armonios
împreună cu ceilalţi.

Întotdeauna într-un proces didactic există o interdependenţă între predare-învăţare-

evaluare.

3.2.Autoperceptia  esecului / succesului scolar

Formarea imagini de sine si rolul ei in viata cotidiana . Imaginea personala are o putere
atat de mare incat impactul ei este coplesitor asupra destinului ca fiinta umana, ea putand
influenta atat reusita, cat si esecul.

Imaginea personala este reala, chiar daca nu o putem atinge, simti sau vedea.
Esecul si succesul sunt la fel de reale.

Imaginea personala este propria noastra parere despre ce fel de persoana suntem.
Este rezultatul experientelor trecute, reusitelor sau esecurilor, umilintelor sau triumfurilor si
poarta amprenta modului in care am fost tratati de ceilalti, mai ales in primii ani ai copilariei.
Aceasta imagine odata formata noi o socotim corecta. Dar ea poate fi falsa - si in multe cazuri
ea chiar este falsa - dar important este faptul ca noi ne comportam ca si cum ar fi adevarat.
Teoretic ea este adevarata.

Asta inseamna ca imaginea de sine, cea a unei fiinte pline de slabiciune, a unei
victime, careia i se intampla tot felul de lucruri este cea adevarata. Viata noastra se desfasoara
ca si cum imaginea ar fi adevarata. Dar, oare, este ? Imaginea personala se poate schimba, este
nevoia de o alta perspectiva.

13
 Imaginea personala, putem spune, sta la temelia intregii noastre personalitati. In raport
cu ea, experientele noastre tind sa se adevereasca si sa intareasca propria imagine, ducand astfel
la un cer vicios. Toate actiunile si sentimentele noastre sunt in concordanta cu imaginea noastra
personala. Nu putem actiona astfel, indiferent de cata vointa am da dovada. Cel care se
socoteste un "ratat" va face in asa fel incat sa rateze, oricat de mult s-ar stradui sa cunoasca
succesul si oricate sanse iar iesi in cale. Cel care se socoteste "ghinionist" va face in asa fel
incat sa demonstreze ca este intr-adevar victima "ghinionului".

Ne dam seama ca imaginea de sine poate fi dusmanul sau prietenul nostru, depinde;
depinde daca se hraneste din esecurile din trecut pentru a ne submina in prezent, sau daca se
hraneste din succesele trecute pentru a ne da curaj sa traim in prezent si sa progresam.

Trebuie sa descoperim secretul convietuirii cu propria persoana si sa nu ne temem

de nimic. o imagine personala sanatoasa este cheia convietuirii cu sine. Daca ne percepem
realist si ne acordam respectul meritat, acumuland succesele si sentimentele, pastrandu-ne
increderea in sine in ciuda esecurilor si iertandu-ne propriile greseli, ajungem intr-adevar sa
traim in armonie cu propria persoana. Trebuie sa practicam deprinderea de a ne accepta asa
cum suntem, in loc sa ne fortam sa devenim ceea ce nu suntem. Acceptarea de sine ne da
incredere, in timp ce incercarea de a tine pasul cu ceilalti duce la o stare de tensiune
permanenta.

Pentru ca omul sa fie adaptabil si eficient, el trebuie sa fie format ca atare de timpuriu
si ajutat sa-si mentina disponibilitatile pe care le are la cote inalte de functionare. Intr-o lume a
cautarilor si eforturilor spre mai bine, referirea la o personalitate cu adevarat eficienta,
inceteaza sa mai fie o problema de conjunctura efemera si perisabila, devenind, dimpotriva,
una de interes maximal.

3.3.Autoperceptia  esecului / succesului scolar

Situatia in care un copil are un esec scolar sau are probleme in relatia cu ceilalti copii
si isi "dezamageste" parintii. In astfel de momente el are nevoie de increderea noastra in fortele
lui, de suport: "maine te vei descurca mai bine", "uneori in viata se intampla sa mai si gresim,
ceea ce conteaza este sa nu perseveram in greseala". Inca de micut, copilul initiaza tot felul de
actiuni de unul singur; daca este incurajat si lasat sa se manifeste asa cum poate in momentul

14
respectiv, acel copil are mai mari sanse sa devina un adult increzator in fortele proprii.

Sintagma "un mod organizat de viata" ma trimite cu gandul la importanta regulilor in perioada
copilariei. Insa nu simpla lor existenta este benefica, ci modul in care inoculam regulile, sistemul
de reguli in viata copiilor. Nu trebuie sa impunem o regula fara nicio explicatie, , dar le putem
media experimentarea pe propria piele a utilitatii si a avantajelor unor astfel de reguli in viata. Tot
la fel de importanta este constanta regulilor date de parinti, sub aspectul continutului sau
semnificatiei lor si impactul asteptarilor vis-a-vis de rezultatele copiilor lor.

Incurajarea reprezinta o interventie premergatoare unei actiuni a copilului, parintele

recurge la un gest sau o formula prin intermediul carora: creeaza copilului convingerea ca
parintele are incredere in el, ca este convins ca poate face respectivul lucru. Acesta este un aspect
deosebit de important in formarea personalitatii copilului, deoarece parerea pe care parintele o are
despre el contribuie in mare masura la formarea imaginii de sine. Daca mesajul transmis de
parinte este unul negativ, de genul : “nu cred ca poti face asta”, “lasa ca fac eu, tu esti mic”, “nu
ai voie sa incerci sa faci ceva sau sa ai initiative”, copilul va intelege ca este un incapabil si se va
comporta ca atare. De multe ori parintii transmit asemenea mesaje , convinsi fiind ca intentia lor
este de fapt sa protejeze copilul de esecuri sau greseli. Un esec, insa, este de multe ori mai
motivant si mai educativ decat un succes obtinut facil sau obtinut prin intermediul parintelui. Prin
urmare, incurajarile de genul “stiu ca poti face asta!”, “am incredere in tine ca o sa te descurci! “,
etc, reflecta increderea parintelui in capacitatea copilului de a realiza lucruri si ii formeaza
convingerea ca este capabil, competent, autonom si ca este in regula sa aibe initiative si sa
actioneze. Chiar si in cazul in care inregistreaza un esec, copilul va sti ca este doar  un esec si va
avea incredere sa incerce din nou, deoarece poate miza pe increderea parintelui; creeaza copilului
sentimentul de incredere in sine. Atunci cand are initiativa unei actiuni, copilul are, in mod
normal, si indoieli in legatura cu posibilitatea de a o realiza. Daca insa parintele isi exprima prin
incurajare suportul si increderea in copil, acesta va avea mai mult curaj si se va baza mai mult pe
fortele sale pentru a duce la indeplinire ceea ce si-a propus.  In acest caz, fiecare succes
inregistrat, va aduce cu sine intarirea acestei increderi si sentimentul competentei personale;il
motiveaza in actiunile sale. Atunci cand copilul intelege ca parintele are incredere in el, se simte
motivat pentru a actiona. In acest mod el isi testeaza capacitatile, limitele, aptitudinile, invata
despre sine si exploreaza lumea din jur. El stie ca orice ar intreprinde are sprijinul parintelui si
acceptarea sa neconditionata, iar acestea actioneaza ca o forta motivationala.
15
4.1.Lauda

Lauda este o interventie ulterioara unei actiuni a copilului, care are rolul: de a recompensa
comportamentul copilului, caz in care se foloseste imediat dupa ce copilul a avut respectivul
comportament, care este precizat in formula de lauda: “Bravo, ai aranjat foarte frumos jucariile!”,
“Este minunat acest desen, ai imbinat foarte frumos culorile!”, “Sunt mandru de tine, ai fost
foarte respectuos, ai salutat pe toata lumea/ai multumit pentru cadou!”. Acest gen de lauda se
foloseste mai ales atunci cand dorim corectarea sau intarirea unui comportament al copilului.
Dupa ce stabilim comportamentul care se doreste a fi intarit, intervenim de cate ori acesta apare si
il recompensam printr-o formula de lauda, care evoca cat mai précis ce anume recompensam.
Prin aceste intariri, copilul va observa ca de cate ori are comportamentul corect obtine atentia
parintelui intr-un mod pozitiv, fapt care va mari frecventa respectivului comportament.

Lauda are rolul de a creste increderea in sine a copilului. Pentru aceasta lauda trebuie
intotdeauna sa fie realista, deoarece in caz contrar, va avea un efect invers. Daca ii spunem
copilului: “tu esti cel mai destept din clasa!”, iar el va constata, in mod obiectiv, la scoala, ca nu
este asa, se va descuraja si isi va pierde increderea in parinte, considerand ca este mintit.Daca
insa, este laudat pe buna dreptate pentru rezultatele obtinute ca urmare a muncii depuse, el va sti
ca parintele observa si apreciaza ceea ce face, lucru care ii va da incredere in fortele proprii. In
acest scop, lauda si incurajarea se pot combina: “ Bravo, ai colorat foarte frumos acest desen, sunt
convinsa ca poti trece la unul mai complicat, pentru ca te vei descurca foarte bine!”

Lauda poate directiona copilul in formarea unor comportamente corecte. De multe ori,
parintii observa cu usurinta ce anume a facut gresit copilul, si in evaluarea lor speculeaza
aspectele critice . De aceea, in loc de “Uite ce mizerie ai facut in camera!”, ei pot spune “Te-ai
jucat foarte frumos acest joc, ce-ar fi sa strangem acum jucariile?”, sau in loc de “Tu niciodata nu
imparti jucariile cu alti copii”, pot spune “Te joci foarte frumos cu masinutele, ce ar fi sa inviti pe
cineva sa se joace cu tine?”. In felul acesta copilul va sti ca este apreciat pentru calitatile sale, si
nu criticat pentru ceea ce nu face. El va fi mai dispus sa urmeze indemnurile parintelui, stiind ca
acesta are incredere in el si il va lauda de cate ori reuseste ceva. Critica permanenta are rolul de a-
l descuraja, iar descurajarea este principala cauza generatoare de comportamente problema.

16
4.2.Impacul evaluarii in microclimatul clasei si familial , in statutul si relatiile elevilor cu
colegii si prosesorii .

Familia, primul mediu de viata al copilului, exercita o influenta considerabila asupra

dezvoltarii acestuia. Cadrul general in care se formeaza copilul de cele mai multe ori este bun. O
singura carenta a familiei antreneaza si dificultati la invatatura. Intr-o familie in care parintii nu
se inteleg, copilul incepe sa se framante, isi pune tot felul de intrebari carora nu le gaseste
raspuns, isi simte sufletul incarcat,isi pierde increderea in ceea ce reprezenta pentru el dragostea,
securitatea, linistea, nimic nu reuseste sa-i mai ratina atentia sau sa-i trezeasca interesul. Ei
frecventeaza in continuare scoala, dar e absent la ce se petrece in jurul lui. La lectii nu mai este
atent, nu mai invata si, fireste, in aceste conditii este admonestat. Din acelasi motiv, al tensiunii
familiale, fruntea copilului ,senina la scoala (unde recunoasterea eforturilor sale si atmosfera
creata de colegi ii produc o stare de relaxare si multumire), se incrunta cand vine vremea ca
acesta sa plece acasa.

Conditiile tinand de starea economica precara a familiei(parinti cu salarii insuficiente,

striviti de nesiguranta zilei de maine, chiar si a celei de azi, parinti care nu au continuitate in
munca profesionala sau nu se pot incadra intr-un loc de munca) asociate cu factori tinand de o
moralitate scazuta, conduc, de cele mai multe ori, la insucces sau chiar la abandon scolar si
esuarea in conduite antisociale.

Incapacitatea de comunicare adecvata a parintilor cu copiii sau lipsa de interes a parintilor

pot indeparta copilul de parinti. Daca parintele nu stie sa raspunda delicat si intelept incercarilor
copilului de a si-l face confident si de a-i cere sfatul in probleme mai delicate, cele mai bune
intentii ale lui sunt sortite esecului.

Expresii de tipul "pe vremea mea" sau "imi vine greu sa va inteleg pe voi, tinerii de azi",
pisalogeala sau ploaia de exemple negative din care copilul ar trebui sa traga anumite concluzii
au exact efectul contrar celui scontat.Iar conduita copilului in aceasta situatie este tipica: se
retrage in "carapacea" lui, ramanand sa-si rezolve problemele care il framanta singur, sau cu
ajutorul unor persoane din anturajul sau.

Interesul excesiv al parintilor pentru buna pregatire a lectiilor de catre copil are ca efect o
continua stare de tensiune si oboseala ,care influenteaza negativ munca lui scolara. Preocuparea

17
parintilor pentru o situatie stalucita a copilului la invatatura , alimentata de orgoliul lor fara
margini ii determina sa-l constranga la o munca scolara care il depaseste uneori si-i creeaza o
continua stare de neliniste si tensiune. In aceasta situatie, copilul face eforturi disperate pentru a-
si mentine pozitia de fruntas in clasa, vine la scoala cu inima stransa de teama sa nu ia o nota mai
mica de 10, nu este pregatit sa infrunte nici cel mai mic esec.

Alti parinti, din dorinta de a-si pregati cat mai bine copiii pentru viata, le solicita prematur
intelectul, rezultatul efortului lor fiind contrar celui scontat.

Daca la cunostintele acumulate spontan se adauga cele oferite de parinti prin

preparatori( cunostinte de balet, desen, muzica, una sau doua limbi modeme), constiinta acestor
copii este suprasaturata de informatii. Plictisiti, obositi, surmenati, acesti copii nu vor mai putea
satisface nici cele mai modeste aspiratii ale parintilor si ale societatii.

Prin contrast, exista parinti care nu acorda atentie pregatirii copilului pentru scoala. Unii,
fiindca minimalizeaza dificultatile activitatii de studiu. Altii vad in copil un simplu ajutor in
gospodarie. Supraaglomerat cu treburi casnice, copilul nu mai are timp pentru pregatirea lectiilor.
De aici frica de a nu lua o nota mica, crisparea cu care se indreapta a doua zi spre scoala.
Sunt si copii care, in ciuda conditiilor potrivnice din familie,in dorinta de a invata, folosesc
pentru studiu o parte din timpul necesar pentru odihna.

Necunoscand conditiile de studiu, profesorul ii admonesteaza sau chiar ii sanctioneaza cu

o nota slaba. Copiii, nevazandu-si efortul rasplatit sau recunoscut, sufera.

Conduita contradictorie a familiei in ceea ce priveste formularea exigentelor fata de

munca scolara a copilului, manifestata fie prin divergente de conceptie in aceasta problema(intre
cei doi parinti, intre parinti si bunici, intre familie si scoala), fie printr-o reactie variabila a
familiei fata de randamentul la invatatura al copilului, poate constitui un motiv de dezorientare a
lui.
Daca un parinte acorda atentia cuvenita muncii lui scolare, iar celalalt nu,daca, in functie de
dispozitie, ei iau atitudine sau nu fata de insuccesele sau ramanerile in urma la invatatura, copilul
"profita" de" intelegerea" unui parinte sau bunic iar consecintele se vad in rezultatele scolare
slabe. Orientarea scolara gresita pe care o fac unii parinti, fara sa tina seama de nevoile spirituale
si aptitudinile copilului reprezinta un izvor de suferinte pentru el.

18
 Scoala, alaturi de familie influenteaza, prin conditiile concrete in care se desfasoara
procesul de invatamant, personalitatea elevului. Amintim aici:tipul de scoala, traditia scolii,
dotarea ei materiala, continutul invatamantului,profesorul.

Relatia profesor-elevi :Cand relatia profesor-elevi este una negativa, apar carente in viata
scolara a copiilor, sunt panditi de pericolul dereglarilor psihice, al tulburarilor de conduita, al
ramanerii in urma la invatatura si chiar al esecului scolar.

Indiferenti la ceea ce se petrece dincolo de aparente, pe unii profesori nu-i intereseaza

trairile, sentimentele,atitudinile elevilor fata de obligatiile lor scolare sau extrascolare.Lipsa de
interes pentru trairile elevului ii pune pe unii profesori in situatia de a nu putea stabili adevarata
cauza a unui raspuns mai putin bun dat de acesta la lectie. Ei reactioneaza sanctionand cu nota
mica randamentul scazut al elevului.

Raceala in relatiile dintre profesori si elevi este explicata de unii dintre scolari prin
diferenta de mentalitate, ca urmare a faptului ca apartin nu atat unor generatii diferite, cat mai
ales unor perioade istorice diferite (profesorii" sunt crescuti si educati in perioada comunista
,limitata in ceea ce priveste unele principii de educatie", iar elevii" se formeaza intr-o societate
democratica, cu vederi mult mai largi, atat asupra vietii cat si a relatiilor dintre oameni").
Aici nu este vorba de "conflict intre generatii" sau chiar intre mentalitati, determinat de etape
istorice diferite, ci despre o situatie mult mai tulburatoare. Ea este generata, pe de o parte, de
indiferenta unor profesori, lipsiti de intelegere pentru elevi si problemele lor,iar pe de alta, de o
interpretare cel putin curioasa a conceptului de democratie de catre unii elevi, sub influenta unor
publicatii( carti, periodice )de calitate indoielnica si a unor filme care, abordand teme din viata
sociala si cea scolara, cum ar fi alcoolul, drogurile, violenta relatiilor si unele "libertati" fara nici
o legatura cu disciplina scolara, le-au indus un continut deformat al acestei notiuni.
Pentru unii educatori nu prezinta importanta ce este elevul ,ci numai ceea ce va deveni sau ce
trebuie sa devina.Acestia nu-l privesc din perspectiva varstei lui, cu intreaga ei paleta de
probleme ,ci numai din aceea a profesiei pentru care urmeaza sa se pregateasca. De aceea, el nu
are voie sa-si "piarda" timpul jucandu-se pe calculator,privind la televizor, vizionand un
spectacol, audiind un concert, practicand un sport sau chiar... visand

El trebuie sa invete: sa rezolve una dupa alta culegeri intregi de probleme, sa citeasca si sa
fiseze sute si sute de pagini de literatura etc.In acest scop "are la dispozitie si... duminicile".
19
Elevul , pus in fata unui numar prea mare de sarcini, pentru a se apara, se vede nevoit sa faca o
selectie care nu este intotdeauna cea mai buna Asa apar lacunele in pregatirea lui. In aceasta
situatie, activitatea de invatare nu se mai desfasoara in conditii bune,iar copilul nu mai vine cu
placere la scoala.

Uneori profesorul, o data cu intrarea in clasa :• creeaza, printr-o severitate excesiva, o

stare de tensiune care aduce elevul ascultat in situatia de a nu fi in stare sa raspunda nici la cea
mai banala intrebare.• lucreaza numai cu elevii buni ,abandonandu-i tocmai pe aceea care ar avea
nevoie mai mult de ajutor si stimulare.• este preocupat de anumite probleme personale, pe care nu
reuseste sau nu vrea sa le "uite" cand paseste pragul scolii, stare de tensiune care se reflecta
negativ in relatiile sale cu elevii.Autoritatea gresit inteleasa a profesorului la lectii poate constitui
un motiv de suferinta pentru elevi. Privirea aspra, tinuta rigida sunt de natura sa le creeze acestora
stare de panica ce poate merge pana la groaza.Alteori suferinta elevului se datoreste lipsei de
incredere a profesorului in capacitatea sa de munca si in cuvantul sau.

De asemenea, neincrederea profesorului in capacitatea elevului de a se afirma intr-un

anumit domeniu ,pentru care acesta manifesta aptitudini, dar pe care el nu il ia in considerare,
calificandu-l dupa rezultatele slabe obtinute la disciplina pe care o preda, este de natura sa-l
descurajeze sau sa-l determine sa se indoiasca cu privire la realizarea proiectelor lui.
Lipsa de interes a profesorului fata de efectul cunostintelor predate - daca ele au fost sau nu
intelese, daca au raspuns sau nu unor interese de cunoastere, daca au format sau nu convingeri,
daca au dezvoltat sentimente- constituie o noua cauza a unui randament scolar scazut.
lnvatamantul preponderent informativ, care cultiva memoria in defavoarea celorlalte procese de
cunoastere, in special a spiritului creator, conduce la neglijarea celorlalte functii ale intelectului,
dar si a celorlalte laturi ale personalitatii(vointa, afectivitatea ),deformeaza caracterul.
Si lipsa de unitate in conduita profesorului poate constitui un motiv de nesiguranta si dezorientare
a elevilor.Gesturile profesorului la lectie, mimica sa, cand sunt ne controlate, cand prin repetare
devin ticuri, pot abate atentia elevilor de la fondul de idei comunicat, pot produce deruta, pot
bloca interesul de cunoastere, impiedicand procesul de invatamant.Agitatia profesorului si
tonalitatea vocii prea ridicata pot perturba, la randul lor, desfasurarea lectiei.
Un motiv de suferinta este agresivitatea in scoala si in afara ei.Agresivitatea este rezultatul unor
influente cu incarcatura negativa exercitate asupra unor copii inca de la varsta frageda. Ele vin in
primul rand din partea unor familii dezorganizate ,deficitare sub raport formativ.Acestora li se

20
adauga influente nefaste cu sursa in mass-media-este vorba de unele filme care au un impact
negativ asupra formarii tineretului, incepand cu cele de desen animat, in care actiunea se
desfasoara sub semnul luptei, al distrugerii, zdrobirii, sfartecarii eroilor intre ei si continuand cu
filmele de pe marele si micul ecran, in care,sub diverse forme, agresivitatea apare in prim plan.
Ea este prezenta si in unele jocuri pe calculator.Mai pot fi amintiti aici si alti factori: exemplele
negative ale mediului de viata al copilului din afara familiei(grupuri de joaca sau de distractie
deficitare sub raport etic ), literatura de joasa factura morala( carte si periodice).
Relatia elev-elevi Relatiile afectiv-simpatetice, stabilite intre elev si colectivul clasei constituie
pentru cel dintai un stimulent in activitatea scolara, un suport moral pentru depasirea situatiilor
stresante prin care poate trece.Cand elevul este respins de colectiv sau de grupuri formate spontan
in interiorul lui dupa diferite criterii( caracter, preocupari, randament la invatatura)ori pus in
dificultate de atitudini sau cuvinte insuficient controlate ale educatorului ,el nu are spre cine sa
intinda mana dupa ajutor.

Exista elevi care ,prin trasaturile lor puternice de personalitate, se inpun cu usurinta in
stima colectivului clasei. Altii simt nevoia si stiu sa stabileasca contactul social cucerind cu
usurinta statutul de elevi "populari". Statutul de elev "popular" sau "respins"apare si datorita
pozitiei pe care elevul si-o cucereste prin eforturi scolare, gradul sau de sociabilitate, prin
preocupari superioare.

Uneori, fara sa-si dea seama, educatorul accentueaza starea de izolare a elevului respins
de colectivul clasei din diferite motive si de aceea inchis, prin preferinta sa de a lucra cu elevii
deschisi si dinamici, care-i usureaza munca didactica. La aceeasi situatie se ajunge si in cazul
cand educatorul manifesta dorinta de a lucra cu elevii mai buni sau de a-i neglija pe cei nou-veniti
in clasa.

Alteori, elevul traieste sentimentul de insingurare si datorita indiferentei, in egala masura,

a profesorilor si a colegilor, fata de neajunsurile sale.

Cand elevul este respins de colectivul clasei din cauza unui defect fizic (de obicei.
in anii scolari mai mici)sentimentul de insingurare se accentueaza iar el se izoleaza tot mai mult.
Exemplele ar putea continua: Cu prezentarea cazului elevului timid care,scos la tabla, se pierde,
nu mai stie sa raspunda si este biciuit, in egala masura, de observatiile profesorului si de hohotele
de ras batjocoritoare ale colegilor; Si al elevului admonestat cu cuvinte dure de profesor si privit
21
"de sus" de colegi; Si al copilului neglijat sau cu probleme in familie si tinut" pe margine" de
colegi care nu-I inteleg drama;Si al antagonismului dintre elevii provenind din familii instarite si
cei din familii cu dificultati materiale ,acestia din urma traind un sentiment de inferioritate si de
invidie.
Daca parintii: si-ar aminti mai des ca au fost si ei copii si-ar rezolva problemele familiale s-ar
stradui sa se autoperfectioneze sub raport psihopedagogic, relatia parinte-copil ar fi substantial
ameliorata.
Daca profesorii: ar constientiza influenta negativa pe care o poate avea asupra evolutiei copilului
o stare prelungita de stres, creata la scoala, uneori paralela celei din familie, sau chiar numai
expuneri scurte la situatii stresante ar dovedi interes fata de problemele si trairile elevului,
incredere in capacitatea si cuvantul sau, capacitate de auto dominare a nervilor si a unor instincte
pnmare ar renunta la suprasolicitarea elevului(supraincarcare cu teme pentru acasa, lucrari de
portofoliu si de control la sfarsitul semestrului), la evaluarea randamentului scolar prin verificari
stresante-curente si la sfarsit de semestru si-ar controla afirmatiile si atitudinile, s-ar face trecerea
de la o relatie asimetrica la una simetrica ,de parteneriat autentic in educatie.

Si parintii si profesorii sunt datori sa-si revizuiasca relatiile deficitare cu copiii:parintii ,

datorita obligatiei morale pe care si-au asumat-o o data cu aducerea copilului pe lume,
profesorii,in virtutea indatoririi umanitare inscrise in cadrul profesiei de dascal.

22
Bibliografie

1. Colectiv , Evaluarea in invatamant - cu privire la invatamantul superior - Sesiunea

de comunicari stiintifice 20 mai 2004, Bucuresti Colectiv
2. Filimon Turcu, Psihologie şcolară, 2004 Bucureşti, Editura ASE,

3. Mihaela Cozărescu, Laura Ştefan, Psihologia educaţiei.Teorie şi aplicaţii,

Bucureşti, Editura ASE , 2004
4. Diaconu Mihai, Jinga Ioan, Ciobanu Olga, Pescaru Adina, Păduraru Monica,
Pedagogie, site Biblioteca Digitală ASE :
5. http://www.ase.ro/biblioteca/model/carte11.asp?autor=ioan%20jinga
6. http://www.psihoconsult.ro/index.php?id=66
7. http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/48/Imaginea-de-sine-stima-de-sine-
siincrederea-in-sine/pagina-2.html
8. http://www.e-scoala.ro/psihologie/formarea_imaginii_de_sine_rolul_ei.html
9. http://www.eva.ro/psihologie/familia-ta/stima-de-sine-si-copilaria-articol-6284.html
10. http://articole.famouswhy.ro/familia_si_scoala_-
_factori_si_medii_ale_devenirii_personalitatii/

23