Factorii subiectivi în

evaluarea școlară

Cursant : Podeanu (Voicu ) Mariana-Andreea

Îndrumător : Lector univ. dr. Ramona Anghel
1
 ”Poți oricând să-ți îmbunățești activitatea punându-ți trei
întrebări simple:

1.Ce am făcut bine ?

2.Ce am făcut prost ?
3.Ce aș mai putea face bine data viitoare ?”

Geoffrey Mass

1.
 Ce înțelegeți prin termenul de evaluare și prin
factorii subiectivi?

* Termenul de evaluare reprezintă ansamblul metodelor şi

procedeelor didactice prin care se verifică, se apreciază şi se notează
nivelul de pregătire al elevilor, în raport cu obiectivele educaţionale,
cu criteriile şi standardele de calitate ale procesului de învăţământ.

* Factorii subiectivi sunt parte integrală a procesului de

evaluare,deoarece acțiunea lor nu poate fi nici anulată,nici inventată
și, desigur,nici ignorată.

3
 Orice act de evaluare, chiar şi atunci când se
utilizează tehnici foarte bine puse la punct, implică un
evaluator,un om care concepe sau care doar aplică
metodele şi instrumentele de evaluare.
Evaluarea şcolară nu este un scop în sine, ci un
mijloc de educaţie, prin care profesorul orientează
procesul de formare al elevului.

4
 Evaluarea trebuie să reflecte predarea și să fie
transparentă
Aceasta înseamnă că nivelul de exigenţă, criteriile de evaluare, cerinţele
exprimate faţă de elevi, trebuie să fie cel puţin de acelaşi nivel şi de acelaşi sens cu
cele pe care profesorul le aplică în realizarea şi autoevaluarea activităţii de predare.
a) Profesorul nu are dreptul moral de a cere elevilor, în activitatea lor, calităţi care
nu sunt prezente, în primul rând, în activitatea sa. Ex. de repere cum ar fi:
conştiinciozitatea, corectitudinea, punctualitatea, temeinicia, tratarea logică,
inventivitatea etc.
b) Evaluările soldate cu note slabe pentru majoritatea elevilor clasei trebuiesc privite
ca reflectând în primul rând activitatea profesorului şi abia în plan secund (şi ca o
consecinţă) activitatea elevilor.
Răspunderea morală (şi nu numai) a eşecului şcolar în masă trebuie atribuită
profesorului şi şcolii (sau chiar sistemului educativ) şi nu elevilor.
c) Meritul succesului obţinut de elevi trebuie atribuit de către profesor elevilor înşişi.
Profesorul are sau ar trebui să aibă generozitatea şi forţa morală de a nu-şi atribui
nici unui din meritele elevilor săi şi de a-şi asuma insuccesele lor.

5
 Transparenţa evaluării presupune o evaluare deschisă, „pe faţă”, fără capcane,
prin care oricare dintre actori (profesor sau elev) să-l înşele, să-l surprindă sau
să-l conducă în eroare pe celălalt. Cerinţa transparenţei implică respectarea unor
norme cum sunt:
a) Profesorul trebuie să respecte dreptul elevului de a-şi cunoaşte nota şi de a fi
informat despre motivele acordării ei. Secretizarea notelor şcolare, înscrierea în
catalog a unor note de care elevul nu ştie sau a altor note decât cele care i-au fost
comunicate, sunt aspecte care ar trebui să fie străine deontologiei pedagogie.
b) Profesorul trebuie să comunice, din proprie iniţiativă, sau, după caz, la
cererea elevilor, notele acordate tuturor elevilor unei clase, să nu sugereze sub
nici o formă că ar exista motive ca o anumită notă, a unui anumit elev, să fie
trecută sub tăcere.
c) Folosind împreună cu elevii săi, criterii explicite, transparente de evaluare,
profesorul trebuie să poată admite că poate greşi, să fie dispus să modifice nota
acordată iniţial dacă elevul îşi argumentează temeinic solicitarea şi/sau dacă
ceilalţi elevi (colectivul clasei) sunt de acord şi susţin aceste argumente prin
raportare la criteriile de evaluare acceptate.

1.
 Evaluarea are următoarele note distinctive:

1. este componentă a procesului didactic;

vizează verificarea li măsurarea nivelului de
pregătire a elevilor;
2. implică relaţia nemijlocită între profesori şi elevi;
3. evaluarea randamentului şcolar se face prin
intermediul notelor şcolare, acordate în urma
unor criterii de notare;
4. reprezintă principalul factor de
selecţie/clasificare/promovare în interiorul
sistemului de învăţământ.

6
 Schema generala a conceptului operational de evaluare:

Evaluarea
Nivelului de pregatire a elevilor

Dimensiuni

Metodele, procedeele Criteriile de Notele scolare ca Atitudine elevilor

și instrumentele de apreciere și acordare scara de evaluare fata de aprecierea
verificare a notelor (masurare) scolara.

7
 Impactul evaluării asupra elevului

Evaloarea este una dintre acțiunile pedagogice cu cel mai mare

impact asupra elevului, deoarece fiecăruia îi place să creadă că o
reușită punctuală deschide viitorul. Obținerea unui calificativ bun
sau a unei note mari sunt considerate condiții nu numai ale
succesului școlar ci și ale celui profesional și social.

Nu este de mirare, așadar, că teme precum corectitudinea notării,

criterii de apreciere, erori de aprecieri și cauzele acestora sunt viu
discutate în familie, grup de prieteni, grupuri profesionale.

8
 Problema evaluarii

Problema centrală a evaluării școlare, cea care stârnește cele mai

aprige controverse este corectitudinea notării, obiectivitatea sa.
Oricine poate recunoaște faptul că evaluarea nu e doar o
problemă de tehnica notării ci și o problemă de ordin psihologic și
psihosocial.
Atât timp cât evaluatorul și evaluatul se cunosc, eliminarea factorului
subiectiv este imposibilă.

9
 Factorii ce influențează evaluarea școlară

Actul evaluării este perturbat de urmatoarele efecte:

• Efectul „halo”
• Efectul de contrast
• Efectul de ordine
• Ecuația personală a evaluatorului
• Efectul de similaritate
• Efectul tendinței centrale
• Eroarea logică

10
 Influențele exterioare asupra profesorului

Profesorul poate fi infulențat de anumiți factori externi cum ar fi:

• Unele particularități ale relației directe dintre profesori și elevi, cu

componentele ei afectiv-atitudinale.

• Influențe ale contextului psih-social: statutul familiei elevului, unele

presiuni exercitate indirect de colectivul didactic sau de familiile
elevului.

• Influențele contextului pedagogic: nivelul general al clasei, elemente de

politică a școlii (atingerea unei anumite promovabilități, stimularea
succesului sau diminuarea insuccesului școlar).
11
• Evaluarea trebuie să fie corelată cu noile stiluri şi metode de predare –
învăţare şi să fie gândită ca un instrument pentru îmbunătăţirea
activităţii, nu ca o „probă” a ceea ce ştiu sau nu ştiu?! elevii la un
moment dat.

• Evaluarea este menită să sprijine cadrul didactic pentru a îmbunătăţi

învăţarea, nu să probeze dacă elevii au învăţat ceva anume (şi cât
anume) ca şi informaţie. 

12
• Din aceste motive profesorii trebuie să folosească atât evaluarea
formativă (pentru procesul de predare – învăţare) cât şi evaluarea
sumativă (pentru „produsele” care rezultă în urma învăţării).

• Pentru a evalua procesul, profesorii pot utiliza „cartonaşe de ieşire”,

care să conţină trei întrebări:
- Care au fost cele mai importante concepte învăţate în această lecţie?
-Ce este încă neclar?
-Ce v-a plăcut cel mai mult în această lecţie?

• Sau chestionare de evaluare la sfârşitul fiecărui capitol sau chiar la

sfârşitul unor lecţii.

13
 Metode tradiționale de evaluare

Metodele tradiţionale de evaluare au căpătat această denumire 

datorită consacrării lor în timp ca fiind cele mai des utilizate. Din
această categorie fac parte: 

- Probele orale;
- Probele scrise;
- Probele practice. 

14
 Care credeți că sunt avantajele probelor orale?

Probele orale reprezintă metoda de evaluare cea mai des utilizată la clasă. Avantajele
utilizării probelor orale vizează:

- Flexibilitatea şi adecvarea individuală a modului de evaluare prin posibilitatea de a

alterna tipul întrebărilor şi gradului lor de dificultate în funcţie de calitatea
răspunsurilor oferite de către elev;

- Posibilitatea de a clarifica şi corecta imediat eventualele erori sau neînţelegeri ale

elevului în raport de un conţinut specific;

- Formularea răspunsurilor urmărind logica şi dinamica unui discurs oral, ceea ce

oferă mai multă libertate de manifestare a originalităţii elevului, a capacităţii sale de
argumentare etc.;

- Tipul de interacţiune directă creată între evaluator şi evaluat (profesor şi elev), de

natură să stimuleze modul de structurare a răspunsurilor de către elev, încurajând şi
manifestări care permit evaluarea comportamentului afectiv – atitudinal.
15
 Valori si limite ale interventiei subiective in
evaluare

O evaluare pur obiectiva, impersonala, indiferenta si absolut

neutra,adica o evaluare fara subiect este nu numai imposibila,dar mai
ales slab semnificativa,mai putin relevanta si, mai putin obiectiva,decat
o evaluare care angajeaza explicit
subiectivitatea,valorile,atitudinile,inclusiv sau mai ales viziunea
personala,ale celui care evalueaza sau/si celui care este evaluat.

16
 Subiectivitate si subiectivism intre relevanta si
eroare

Se disting doua tipuri de influente subiective ce pot fi identificate in

actul evaluarii:

-o influenta pozitiva, constructiva, care apare ca o consecinta a

angajarii subiective a profesorului si elevului,ghidata de motivatii si
atitudini pozitive,prin care este pusa in valoare capacitatea subiectilor
de a sesiza ceea ce este semnificativ,de a da sens datelor obiective;

-o influenta negativa,deformatoare,care produce abateri cu sens de

eroare,de abatere de la caracterul obiectiv al evaluarii,influenta care
poate sa apara neintentionat-avandu-si originea fie in nivelul de
competenta al evaluatorului,fie in efectele subiective ce insotesc in mod
natural actul evaluarii-sau intentionat-avandu-si originea fie in
obiectivele educative ale evaluarii,fie in folosirea evaluarii ca mijloc de
favorizare/defavorizare a unor elevi.
17
• Subiectivitatea profesorului sau a elevului acționează ca o influență
subiectivă care nu numai că nu trebuie respinsă,dar apare ca o
condiție deseori decisivă pentru ca evaluarea să fie semnificativă,să
aibă relevanță pedagogică,și în cele din urmă să fie corectă.

Această contribuție constructivă a factorului subiectiv este posibilă

și poate fi valorificată pe trei planuri:

- prin componentele sale cognitive;

- prin componentele afectiv-motivationale;

- prin componentele relational-atitudinale.

18
Subiectivismul - manifestare negative a influentelor
subiective,prezinta fara indoiala un interes mult mai mare
decat latura pozitiva a actiunii factorului subiectiv in actul
evaluarii.

19
 Ipostaze ale influentelor factorilor subiectivi in
evaluare

Cauzele care genereaza “deformarea notarii” tin de insasi natura

aprecierii ca act subiectiv,ce implica personalitatile celui care apreciaza
si celui care este apreciat,dependent si de o serie de conditii si
imprejurari concrete care pot influenta intr-un sens sau altul “unitatea
de masura” folosita.

De cele mai multe ori,erorile de evaluare nu apartin profesorului

separate,ca individ sau ca “evaluator neutru”,ci profesorului ca
persoana sociala,ca membru al unui grup social,ca purtator sau
reprezentant al unor interese si inzestrat cu anumite responsabilitati.

Fara cunoasterea climatului psihosocial,a relatiilor interumane,a

proceselor de “cognitie sociala”in care se produc erorile de evaluare nu
sunt poosibile nici intelegerea corecta si nici controlul efficient al
acestor erori.
20
Un alt grup de surse ale erorii in notare provin din partea
elevului,dar nu cu referire la nivelul si calitatea pregatirii,ci
vizand alte insusiri si capacitate care isi pun amprenta pe
masura in care elevul poate sa demonstreze nivelul si
calitatea acestei pregatiri.

Daca in cazul lucrarilor scrise aceste aspecte sunt greu de

sesizat,in procesul didactic exista posibilitatea diminuarii
efectelor negative ale unor insusisri de personalitate sau
abilitati psihomotorii care nu prezinta semnificatie prea mare
pentru rezultatele invatarii.

Al treilea grup de surse ale erorii in notare este strans legat

de continutul si obiectivele in functie de care se face
aprecierea. 21
Ameliorarea evaluarii nu poate si nu trebuie sa schematizeze sau sa
lipseasca de continutul sau subiectiv actul aprecierii.

Evaluarea scolara este o relatie interumana cu multiple conotatii

affective si morale,un act de intercomunicare si intercunoastere ce
angajeaza atat personalitatea profesorului,cat si pe a elevului,atat
normele si reglementarile oficiale,cat si reperezentarile si aprecierile
nonformale,atitudinile si mentalitatile.

22
 Concluzii
1. Evaluarea nu poate fi obiectivă, corectă și riguroasă fără
obiective educaționale clar definite.
2. Calitatea și relevanța rezultatelor evaluării depinde de
calitatea definirii obiectivelor si de relevanta acestora in
raport cu finalitatile necesare si posibile ale procesului de
invatamant.
3. Obiectivele educationale sunt (si trebuie sa fie) unul
dintre punctele de reper ale evaluarii, dar niciodata
singurul.
4. Evaluarea – prin rezultatele ei – devine o sursa de
obiective, ea indica nu numai gradul in care obiectivele
au fost realizate, dar si daca aceste obiective au fost
corect stabilite.
23
Bibliografie

Elisabeta Voiculescu: Factorii subiectivi ai evaluarii scolare,

Cunoaste si control, Ed. Aramis, Bucuresti, 2001

Stoica,A.:Evaluarea curenta si examenele.Ghid pentru

profesori, Ed.Prognosis, Bucuresti, 2001

Sălăvăstru D.: Psihologia Educației, Ed.Polirom, Iași, 2004

24