Sunteți pe pagina 1din 23

Universitatea De Științe Agronomice Și

Medicină Veterinară
București

Teoria şi metodologia evaluării


STUDENT
SOARE ELENA LIDIA
AN III
De ce evaluarea ?

Evaluarea face parte din procesul predare-învăţare, pentru că la ea


participă atât elevi, cât şi profesorul. De fapt, evaluarea este o operaţie
metodică de comparaţie a unui rezultat obţinut cu un obiectiv planificat.
Fără evaluare n-ar exista rezultatul unei activităţi de predare-
învăţare, deoarece numai ea poate furniza dovezi concludente în vederea
aprecierii finale ale elevului.
Cuprins

1. Docimologia- ştiinta evaluării


2. Evaluarea didactică: definiție ,operații, funcții şi forme ale evaluării  
3. Notarea şi sisteme de notare
4. Metode de evaluare
5. Aplicație practică
6. Bibliografie
Docimologia - ştiinta evaluării
Docimologia este ştiinta evaluării, care studiază procesul de elaborare şi de
aplicare a probelor de evaluare necesare pentru notarea şi examinarea cât mai
obiectivă a celor implicati (elevi, studenti, profesori).
Evaluarea didactică - este o componentă
esentială a procesului de învătământ,
alături de predare şi învătare şi furnizează
informatii despre calitatea şi
functionalitatea acestora.
EVALUAREA:

Evaluarea este un proces (nu un produs), deci o activitate etapizată, desfăşurată


în timp.
 Ea nu se rezumă la notarea elevilor (care este expresia numerică a aprecierii
performanţelor şcolare ale acestora), ci vizează domenii şi probleme mult mai
complexe (inclusiv curricula sau sistemul de învăţământ, în ansamblu).

 Evaluarea implică un şir de măsuri, comparaţii, aprecieri (deci judecăţi de


valoare), pe baza cărora se pot adopta anumite decizii, menite să optimizeze
activitatea din domeniile supuse evaluării.
FUNCTIILE EVALUARII:
 Funcţia de control

 Funcţia de reglare a sistemului


 Funcţia de clasificare
 Functia de selecţie
 Funcţia de decizie
 Funcţia educativă
 Funcţia socială
Formele evaluarii

 Evaluarea initiala -se realizează atunci când un profesor


preia pentru prima dată un colectiv de elevi (la începutul
unei perioade de instruire: semestru, an şcolar, ciclu de
învătământ sau la începutul unui program de instruire), cu
scopul de stabili nivelul de pregătire al elevilor.
 Evaluarea continuă (formativă)- se realizează pe parcursul procesului de
instruire şi are rolul de a indica unde se situează rezultatele partiale fată de
cele finale.
 Evaluarea finală (sumativă)- se realizează la finalul unei etape de instruire
(semestru, an, ciclu de învătământ) sau la finalul studierii unui capitol.
Sistemele de notare
1. Sistem de notare numeric, cu scale diferite: 1-10 în România; 1-20 în Franta; 1-13 în
Danemarca etc.;
2. Sistemul binar (admis sau respins);
3. Sistemul prin calificative („Foarte bine”, „Bine”, „Suficient”, „Insuficient”), cu bile
colorate, cu aprecieri formulate în limba latină („Magna cum laudae”, „Cum laudae”), cu
diplomă de merit etc.
Metode traditionale de evaluare
 probele orale
 probele scrise
 probele practice Din punctul de vedere al
evaluării – metodele
sunt căile prin care
obţinem informaţii pe
baza cărora facem
măsurarea şi aprecierea
rezultatelor procesului
instructiv – educativ
METODA DE EVALUARE ORALA
Avantaje: poate fi realizată individual sau pe grupe de elevi (frontal); elevul/vii evaluaţi
primesc feed-back imediat, între aceştia şi profesor/evaluatori existând relaţii de comunicare;
evaluatorul poate aprecia: ce stie elevul, cum gândeşte, cum se exprimă, cum argumentează,
cum face faţă situaţiilor problematice;

Dezavantaje: metoda este mare consumatoare de timp; este dificil să selecţionezi


întrebări cu acelaşi grad de dificultate toţi elevii examinaţi; unii elevi, datorită trăsăturilor de
personalitate, pot fi dezavantajaţi de acestă metodă
METODA DE EVALUARE SCRISĂ
Caracteristici:
Este utilizată sub diferite forme:
 extemporal,
 lucrare de control,
 teză, test,
 chestionar,
 eseu,
 referat,
 temă executată acasă,
 portofoliu,
 proiect etc.
  Avantaje:  Dezavantaje:
 anonimatul celor evaluaţi conduce la  unele exprimări şi informaţii eronate nu pot fi
sporirea gradului de obiectivitate; corectate imediat de evaluator (nu există
 este asigurată uniformitatea subiectelor posibilitatea de feedback imediat);
pentru elevii supuşi evaluării;  în testele cu răspunsuri la alegere există
 pot fi examinaţi un număr mare de elevi în riscul ca elevii să ghicească răspunsurile;
aceeaşi unitate de timp ;  la evaluarea tip eseu/referat se poate
 sunt avantajaţi elevii emotivi care se pot copia/plagia/compila;
concentra mai bine în cadrul acestei probe  îngreunează aprecierea şi notarea atunci când
de evaluare; răspunsurile sunt formulate incomplet sau
 lasă posibilitatea elevilor să-şi elaboreze ambiguu;
răspunsurile într-un ritm propriu;
 elevii pot reveni asupra răspunsurilor.
METODA DE EVALUARE PRACTICĂ

Caracteristici:

 Le permite profesorilor să constate la ce nivel şi-au format şi


dezvoltat elevii anumite deprinderi practice, capacitatea de „a face” (nu
doar de „a şti”);
 Oferă elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competenţe generale (de
comunicare, analiză, sinteză, evaluare) şi specifice/aplicative
(manipularea datelor, a instrumentelor de lucru, interpretarea
rezultatelor); 
  Evaluatorii trebuie să stabilească unele criterii, norme şi/sau cerinţe
pedagogice. Aceste cerinţe nu trebuie să difere de cele formulate pe
parcursul instruirii, în schimb, ele trebuie să fie cunoscute şi de elevi,
împreună cu baremurile (standardele) de notare.
OBIECTIVELE CHESTIONARULUI

Prin aceast chestionar imi propun să:


 Identific relaţia elevilor cu cadrele didactice;
 Să identific gradul în care elevii s-au adaptat cerinţelor profesorilor din acest liceu cu
scopul de a desfăşura o activitate cât mai eficientă plus metodele de evaluare folosite de
cadrele didactice.
Au fost intrebati 24 de elevi din ciclul liceal.
1. Care este disciplina ta preferată?
a. Limba şi literatura română d. Educatie sportiva

b. Engleza e. Educatie muzicala


A 35%
c. Matematica D 30%

C 15% B 20%

A 40%
C 35%
2. Ce părere ai despre comunicarea profesori-elevi?
A. Profesorii comunică cu elevii
B. Profesorii sunt comunicativi cu unii elevi
C. Nu le permit elevilor să îşi exprime opinia. B 25%
3. Ce te motivează să vii la şcoală?
A. Părinţii
B. Profesorii
C. Colegii C 25%
A 35%

B 40%

C 20%
4. Ce calităţi ai surprins la profesorii tăi?
A 45%
A. Indulgenţă
B. Autoritate
C. Indiferenta B 35%
5.Ce părere aveți despre volumul de informații predat în școală ?
A. Foarte mare
B. Mare C 30%
C. Insuficientă
A 60%

B 10%

6. Cum crezi că profesorii capteaza interesul elevii?


a. Prin diferite activităţi
b. Prin diversitatea disciplinelor A 30%

c. Prin atenţia oferită.


C 60%
B 10%
7. Ce metodă de evaluare preferați?
A. Orală B. Scrisă C. Practică

A 40%
C 50%

B 10%

8. Care din urmatoarele metode de evaluare alternative sunt folosite ?


C 10%

A. Proiectul
B. Portofoliul B 35% A 55%
C. Autoevaluarea
Concluzii

Metodele alternative de evaluare oferă elevului posibilitatea de a arată ceea ce știe


într-o varietate de contexte și situații , dar în acelaș timp permit profesorului evaluator să obțină
puncte de reper și să adune informații asupra derulării activității elevului.
Pe baza acestor informații profesorul își fundamentează o apreciere obiectivă a achizițiilor
elevilor și a progreselor înregistrate.
Bibliografie:

1. Dragoș Huțuleac, Promovarea stării de bine în școală


2. Marian Vasile, Factori care favorizează un parcurs şcolar pozitiv
3. Nicoleta Zaharia, Eficienţă în educaţie: crearea unei relații pozitive
4. Pedagogie”, Constantin Cucoş, Editura POLIROM, Iaşi, 1998;
5. – „ Pedagogie generală”, Rodica Niculescu, Editura SCORPION, 1996;
VA MULȚUMESC

S-ar putea să vă placă și