CUPRINS

INTRODUCERE

RECESAMANT

CADRUL GEOGRAFIC

- Vecinătăti

- Clima şi media precipitatiilor

- Relieful

- Suprafata

- Populatia

TRADITII ŞI OBICEIURI ALE SATULUI

INFORMAłII DESPRE LICEUL Nr.l BORCEA an şcolar 2013-2014

ŞCOALA Nr.1 BORCEA, 1892-1976

ŞCOALA DE FETE COMUNA BORCEA, 1880-1886

ŞCOALA DE BĂIEłI COMUNA BORCEA, 1885-1953

ŞCOALA Nr. 2 COMUNA BORCEA, 1933-1993

MONUMENTE ISTORICE

IMBRACAMINTE PORT POPULAR

BISERICI

BISERICA „SFÂNTUL IERARH NICOLAE”, Parohia BORCEA I

BISERICA „SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL”, Parohia BORCEA II

REALIZARI IN COMUNA BORCEA

FOTOGRAFII
 INTRODUCERE

Istoria așezării

Atestarea documentară (scrisă): 15 decembrie 1501. Radu Voievod, domnul Țării Românești, emitea
un hrisov (act de cancelarie domnească confirmat cu pecetea mare a țării) prin care întărea
stăpânirea mănăstirii Nucet asupra bălții Săltava, de la "gura ei până la Tâmburești". Ulterior, un alt
hrisov din vremea domnului Vlad Voievod, datat - 6 iulie 1530, confirma spre stăpânire "Gârla lungă
de la Tâmburești". La 18 noiembrie 1614, domnul Radu Mihnea întărea mânâstirii Plumbuita,
stăpânirea moșiei și satului Tâmburești "cu toți rumânii de peste tot hotarul" .

Așadar vechea denumire a așezării a fost Tâmburești. Din satul Tâmburești se vor dezvolta satele
Pietroiu și Cocargeaua (v. Cocargeaua, Călărași). Părții de vest a satului Cocargeaua i se spunea
"Piatra" fără a se confunda cu satul Pietroiu. Cartierul/zona Piatra făcea parte din satul Cocargeaua,
iar între cele două sate exista o zonă fără așezări, practic un câmp deschis. Localnicii și acum folosesc
denumirea "Piatra" pentru această zonă/cartier. Cu timpul cele două sate s-au extins și practic s-au
unit de facto prin extinderea așezărilor din cadrul acestora. În urma reformei administrative din 1864
denumirea de Tâmburești dispare definitiv prin înființarea a două comune: Pietroiu și Cocargeaua
(v.broșura "I.A.S.Pietroiu-30 de ani de activitate rodnică", elaborată în iulie 1978 la Arhhivele Statului
Ialomița și executată la Tiparul Slobozia).

În urma reformei administrative din 1968, cele două comune au fost "contopite" în comuna Borcea.
Sunt foarte puțini localnici care pot identifica cu precizie vechea delimitare între cele două sate din
care s-a format actuala comună. În perioada 1968-1981 comuna Borcea a făcut parte din județul
Ialomița, ulterior din județul Călărași.

În analiza mea voi vorbi separat, dar, pe alocuri şi la un loc, despre comunele Borcea şi Pietroiu,
având fiecare, în trecut, un statut de comună, (dar şi separat) - actualmente formând o singură
comună, şi anume – comuna Borcea.

Comuna Pietroiu, aşa cum şi astăzi spun localnicii, actualmente sat alipit comunei Borcea nu şi-a
schimbat denumirea în acceptiunea locuitorilor săi.

Comuna Borcea în schimb, a avut mai multe denumiri, aşa cum le voi expune pe parcursul
Monografiei.

Din interviurile localnicilor, la întrebarea

– „De unde vine denumirea de Pietroiu?”, am primit mai multe răspunsuri identice: „Se zice că,
atunci când oamenii stabileau să se întâlnească, îşi dădeau întâlnire în apropierea unui mare pietroi,
care se găsea pe vremea aceea pe malul bratului Borcea.
- Unde ne întâlnim?

- La pietroi!” – De aici denumirea comunei, Pietroiu.

Aşa a rămas denumirea acestei comune, actualmente devenind sat, inclus la comuna

Borcea, ultima dată când s-a făcut regionalizarea, în anul 1968. Satul a fost inclus, pe anumite
perioade de timp, judetului Constanta, apoi raionului Feteşti, iar acum judetului Călăraşi.

Pe teritoriul actual al comunei Borcea, înainte de anul 1968, existau următoarele localităti rurale cu
reşedinŃe comunale separate: Cocargeaua şi Pietroiu. Până în anul 1981 comuna Borcea făcea parte
din judetul Călăraşi conform Decretului de Stat nr. 15 din 23 ianuarie 1981.

Comuna Borcea se află situată pe malul stâng al bratului Dunării: Bratul Borcea.

Teritoriul extravilan al comunei Borcea se întinde pe o parte şi alta a BraŃului cu acelaşi nume, în
stânga, spre Câmpia Bărăganului de Sud, unde se află vatra satului şi cea mai mare parte a
suprafetelor agricole. În dreapta, teritoriul agricol, cuprinzând şi o parte din Balta Borcea (Ialomita).

Vatra aşezării Borcea se află la intersectia meridianului de 25 grade şi 25 minute longitudine estică cu
paralela de 44 de grade şi 20 minute latitudine nordică (scara 1:100.000 executată de Institutul
Geo.al Armatei şi publicată de Arta Topografică în anul 1968.

Localitatea este de tip alungit de-a lungul bratului Borcea şi drumului national 3B care o străbate pe
o lungime de 9 km.

RECESAMANT

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Borcea se ridică la 7.986 de

locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 9.694 de
locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,87%). Pentru 8,87% din populație, apartenența
etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși
(90,48%). Pentru 8,9% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

RECESAMANT PE SEXE
 Cadrul geografic

Vecinătăti

Ca pozitionare în judetul Călăraşi, comuna Borcea se află în sud-estul României şi a Câmpiei

României: la nord cu localitatea Ştefan cel Mare; şi judeŃul IalomiŃa, sud Bulgaria, la Vest judetul
Ilfov şi Giurgiu, iar la Est cu Judetul Constanta. Este traversată de şoseaua natională DN3B care leagă
Călăraşiul de Feteşti, iar ca vecinătăti imediate: de la Feteşti, de Giurgeni şi, ulterior, Cernavoda, de
când s-au construit Podurile Dunărene.

La vest de şoseaua natională DN3B se află comuna Gâldău, iar la est oraşul Feteşti, cartier Buliga.
Comuna este aşezată la 14 km de oraşul Feteşti şi la 37 km de oraşul Călăraşi, de-a lungul bratului
Borcea

Clima şi media precipitatiilor

Clima este temperat-continentală, cu regim omogem ca urmare a uniformitătii reliefului de câmpie.

Privitor la media precipitatiilor pe un an am găsit mai multe informatii. Era între 50-70, chiar şi până
la 150 l/m.p. De câtiva ani însă, media precipitatiilor a crescut. La stația meteorologică Călărași s-a
ȋnregistrat cea mai scăzută temperatură de - 30̊ C ȋn anul 1938 și cea mai ridicată temperatură de
+41,4̊ C, ȋn anul 1951. Vȃnturile predominante ȋn zonă sunt Crivățul, Austrul și chiar și Băltărețul. Cel
mai frecvent vȃnt este austrul.Acesta este un vȃnt uscat, cunoscut și sub numele de „traistă goală”,
ce bate mai tot timpul anului. Crivățul este predominant mai ales ȋn anotimpul iarna cȃnd viscolește
zăpada dar aduce și valuri mari de frig.Mai apare si pe la ȋnceputul primăverii sau pe la sfȃrșitul
toamnei aducȃnd geruri mari. Cel mai puțin frecvent este Băltărețul.Acesta este un vȃnt călduț ce
apare primăvara, aducȃnd cu el ploi, grăbind astfel topirea zăpezilor

Relieful

Relieful comunei – câmpie -, este reprezentat de interfluvii netede, numite câmpuri, acoperite în
mare parte de depozite loessoide, întrerupte de mici depresiuni numite „crovuri” şi de văi înguste de
tip „mostiste”. Comuna are un relief ȋn trepte, iar treapta cea mai joasă este lunca care este formată
prin aluvionarea cu un microrelief format din grinduri și grădiști cu mici depresiuni, din cuvete ale
unor lacuri ce au secat, dar și din albia brațului Borcea numit Borcea Veche ce astăzi nu mai
există.Lunca cuprinde două aspecte: „ balta”, care este lunca cuprinsă ȋntre Dunăre și Brațul Borcea,
și lunca externă de pe malul drept al Dunării folosită la evacuarea apelor de infiltrație.

Suprafata

Suprafata totală, a comunei Borcea = 33.941 ha. Centralizată: agricolă = 26.222 ha; păduri = 3.204
ha; drumuri şi căi ferate = 455 ha; constructii = 128 ha; terenuri degradate = 325 ha; ape şi bălti =
3.607 ha; islaz = 1.204 ha. iar a judetului Călăraşi este de 5.088 kmp., reprezentând 2,1% din teritoriul
României. (Date din Registrul agricol nr. 2234/07.06.2010)

TRADITII ŞI OBICEIURI ALE SATULUI

Traditia înseamnă un ansamblu de conceptii, de obiceiuri şi credinte care se statornicesc în timp, se

transmit din generatie în generatie, prin viu grai.

Obiceiul presupune o informatie reală sau legendară, o datină, privitoare la fapte ori evenimente din
trecut, transmise pe cale orală.
 Sărbătorile importante de peste an, sunt: Boboteaza şi Sfântul Ion, Sfântul Gheorghe, Sfintele
sărbători de Paşti, Sfintii Constantin şi Elena, Sfântul Ilie, Sfintii Petru şi Pavel, Sfântul Dumitru, Sfintii
Mihail şi Gavril, Sfântul Andrei, Sfântul Nicolae, Crăciunul, Sfântul Ştefan, Anul Nou.

În aceste zile sfinte de sărbătoare gospodarii nu ieşeau la munca câmpului. Cei mai multi, îmbrăcau
straie de sărbătoare şi mergeau la biserică.

În ziua Bobotezei, în fiecare an sărbătorită la 6 ianuarie, preotul şi locuitorii satului mergeau pe malul
bratului Borcea, alături de butoaie mari cu apă, trase de boi şi sfinteau apa de băut, animalele care
erau aduse cu această ocazie şi apa curgătoare. Se spune că, pe 6 Ianuarie, de Boboteaza, sunt
sfintite toate apele.

Scurt istoric al școlilor din localitatea Borcea

Liceul tehnologic nr. 1 Borcea pe vremuri se numea Şcoala nr. 1 Borcea.Prin anul 1864 ȋnvățămȃntul
devine obligatoriu ȋntru-cȃt se recunoaște școala de stat. Ȋn 1879, primăria construiește un corp nou
de școală. Ȋncepȃnd cu 1888, școala funcționa ȋn propria construcție, avȃnd o suprafață de
aproximativ 230 m.p., cu doar trei săli de clasă, două camere ȋn care locuia dirigintele, o bucătărie și o
cameră pentru vestiar.

Din 1857 pȃnă ȋn 1888 copiii stăteau cȃte patru ȋn bȃrne de lemn cioplite, iar din 1888 s-au introdus
băncile de doi copii.

Ȋn 1905, biblioteca școlii avea 162 de volume.

Ȋn 1903 se ȋnființează banca populară a școlii care avea 134 de membri.Tot ȋn același an se ȋnființează
și o școală pentru adulți.

Datorită ocupației trupelor germane și bulgare din perioada 1919-1920, ȋn anul 1936 se construiește
un nou corp de școală, acum avȃnd 7 săli de clasă dar și o sală de gimnastică.

Ȋn anul școlar 1962-1963 apare un al treilea corp.De acum școala are 15 săli de clasă.

Ȋn anul 1960 biblioteca școlii, avȃnd peste 920 de volume, devine bibliotecă comunală.

Ȋn prezent, liceul tehnologic nr 1 Borcea deține două corpuri cu peste 15 săli de clasă, bibliotecă, sală
de sport, laborator de informatică, laborator de biologie.

Şcoala de fete din comuna Borcea a fost ȋnființată ȋn anul 1886, iar construcția a fost ȋncepută ȋn
1880.Această avea o suprafață de 270 m.p și cuprindea patru săli de clasă ȋn care puteau fi găsite 94
de bănci de cȃte 4 elevi.

Deși documentele atestă că această școală era cea mai mare din județ din mediu rural, deși ava table
de scris, catedre, tablouri, sobe de teracotă ceva ce rar se găsea la acea vreme, cu toate acestea ȋn
anul 1886, școala avea doar 40 de eleve.
Tot din documente se regăsește și numele unuia dintre directorii școlii și anume Ecaterina
Teodorescu, care a profesat prin anul 1875, dar și că ȋn anul 1949 biblioteca pe care o deținea școala
avea peste 700 de volume.

Ȋn anul 1949, școala de fete devine școală elementară și primește denumirea de Şcoală elemetară de
4 clase, Nr. 1.

Ȋn anul 1952 devine școală generală, primește numele de Şcoală generală nr.1 Borcea, iar construcția
există și astăzi ȋn care ȋnvață elevii de școală primară.

Şcoala de băieții a comunei Borcea a luat ființă ȋn 1890.Ȋn anul 1920 școala avea 75 de elevi la clasele
primare dar și 115 adulți care urmau cursuri de alfabetizare, dar doar 15 dintre aceștia au reușit să
termine clasele primare.

Ȋn 1933 se mai construiește un corp nou ce deținea 4 săli de clase.

Ȋn anul școlar 1952-1953 școala se ȋnchide iar elevii ȋn anul final sunt mutați la Şcoala mixtă nr.2
Borcea.

Şcoala nr. 2 din Borcea s-a ȋnființează ȋn anul 1933.Avea o suprafață de 330 m.p, patru săli de clasă,
două cancelarii și o bibliotecă.

Ȋn anul școlar 1936-1937 s-au ȋnregistrat 302 elevi.

Conform arhivelor naționale din Călărași, ȋn anul 1941 exista o cantină școlară, o cooperativă, o
farmacie, o bibliotecă, un cor al școlii și diverse activități ce se desfășurau la căminul cultural din
comună. Ȋn anul 1993, unitatea primește denumirea de Şcoală cu clasele I-IV nr.2 Borcea.

Scurt istoric al bisericilor din comună

Una dintre bisericile din localitate este denumită Biserica „Sfȃntul Ierarh Nicolae” a fost construită
ȋntre anii 1909-1911 cu ajutorul comunității și a moșierului Miniu Ion.Primul preot care a slujit aici a
fost părintele paroh Radu Nicolescu.

Pictorul Martinovici s-a ocupat de interiorul bisericii și a pictat ȋn frescă, ȋn stil bizantin.

După cum scrie și ȋn Pisanie, biserica a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului cum ar fi:
sudzidirea temeliei pentru consolidare ȋn anul 1931, după cutremurul din 1940 s-au produs avarii la
bolta din naos ce a fost reparată ȋn 1941, ȋn 1967, Vasile Caraiman și Costică Tudor au refăcut pictura;
pictura a mai fost restaurată și ȋn 1995 de Elena Vasilescu și Chivu Viorel ȋmpreună cu elevii: Bogdan,
Olga și George .

Din 1995 preot paroh este PC pr. George Hangu iar din 1999 cȃnd s-a resfințit lăcașul, slujește și PC
pr. Nelu Zăldoiu.
A doua parohie din comună este Biserica „Sfȃntul Ioan Botezătorul” a fost ridicată ȋn anul 1868, fiind
prima biserică construită ȋn comună.A fost construită ȋn locul unei bisericuțe de lemn din bunăvoința
locuitorilor.

Prima formă pe care a avut-o a fost de navă, iar ȋn anul 1988, sub ȋndrumarea preotului paroh Marcu
Constanin, aceasta a fost mărită cu 7 m lungime și 6 m lățime.

Ȋn anul 1993, biserica a fost pictată de către pictorul Ristea Nicolae, cu sprijinul familiei Leahu.

Ȋn 1996, biserica a fost resfințită sub preoția Preasfințitului Părinte Nifon.

Biserica are o lungime de 18 m și lățime de 6 m, 5,7 m ȋnălțime, nu are pridvor, iar pronaosul și
naosul sunt despărțite la jumătatea bisericii de două ziduri, fiecare de cȃte 1 metru.Biserica are și o
turlă de 1 m lățime și 3 m ȋnălțime, aflată deaspura naosului, avȃnd patru ferestre pe laturi.

Monumente istorice

Din comuna Borcea sunt ȋnscrise ȋn lista monumentelor istorice existentă ȋn județul Călărași, drept
monumente de interes local, doar două obiective.Ambele obiective sunt clasificate ca monumente de
arhitectură și ambele se găsesc ȋn satul Pietroiu. Acestea sunt: casa cu polată ( sfȃrșitul secolului al
XIX-lea) și casa Nicu Apostol ( 1934).

Ȋn localitate este ridicat și un monument al eroilor

Ȋmbrăcămintea și costumul popular

Costumul popular reprezintă una dintre cele mai bogate și mai complexe domenii ale culturii
romȃnești.Există și o zi dedicată portului tradițional ȋn a doua duminică din luna mai, denumită Ziua
portului tradițional.

Pe vremuri, costumul popular era realizat de femei ȋn fiecare gospodărie, iar ca materiale se
foloseau produsele pe care le obțineau ȋn urma ocupațiilor pe care le practicau, și anume: piele și
lȃnă obținute din creșterea animalelor, cȃnepă, in, bumbac obținute din cultivarea de plante.

Costumația unui bărbat pentru muncă era compusă din: izmene largi, pȃnă la glezne, foarte
comode, confecționate dintr-o pȃnză albă; ȋn picioare purtau opinci făcute din piele de porc ori vacă,
cu obiele; o cămașă lunga sau care se băga ȋn pantaloni, și aceasta foarte largă și comodă pentru că
vara este foarte cald, avea o croială simplă, ȋn jurul gȃtului o răscroială cu o deschizătură ȋn față;
purtau un brȃu sau o curea pe talieși pe cap o pălărie de pai.Pe vremea mai rece purtau pantaloni cu
o țesătură mai groasă, din „ aba”, vestă simplă și un brȃu din lȃnă ce se ȋnfășura ȋn jurul taliei de mai
multe ori, opinci cu „ oghiele” groase sau cisme, o haină numită „zăbun” din aba căptușită cu blană
de oaie pe interior, și căciulă de oaie.Obiectul caracteristic localității este așa-numita „ pistelcă”,
foarte des ȋntȃlnit și ȋn zilele noastre.Acesta este un șorț ce se țesea ȋn casă din in, bumbac sau
cȃnepă cu o băteală din lȃnă ce se purta ȋn față, lung pȃnă peste genunchi, se lega la spate cu două
fire de lȃnă răsucite, uneori avȃnd chiar și un buzunar.
 Femeile ȋmbrăcau o cămașă lungă ce era croită pȃnză fără cusături pe umăr, cu clini pe lateral
pentru lărgime, avea mȃnecile drepte, fără decorații și răscroite ȋn jurul gȃtului; ȋn talie purtau se
legau cu o „ață”, iar cȃnd mergeau la cȃmp și era foarte cald ȋși legau poala ȋn brȃu; purtau o fustă din
pȃnză vopsită, ȋn picioare opinci, pe cap „ tulpanul” dintr-o pȃnză foarte subțire peste care se lega
basmaua.Cȃnd este frig afară se poartă fusta din țesături groase, „ androcul” din lȃnă, „scurteică” tot
din țesături groase sau din aba,lungi pȃnă peste genunchi, căptușite la interior cu blană de oaie, iar
pe cap „ broboadă” din lȃnă.

Alte date despre comuna Borcea

Principala formă de habitat a fost satul care are curți alăturate ( și nu risipite ca ȋn zona de munte),
iar casele sunt ȋnconjurate de magazii, cotețe, hambare, anexe gospodărești.

Ȋn ceea ce privește locuințele, Chestionarul din 1937 precizează faptul că acestea erau construite din
gard lipit cu pămȃnt și acoperit cu țiglă.La acea vreme s-a preconizat existența a 859 de locuințe,
dintre acestea o partea aveau doar o singură cameră și o sală, altele aveau două camere și sală,
cȃteva cu trei camere plus sală, și foarte puține cu mai mult de trei camere și sală.

Oamenii mai ȋn vȃrstă au povestit și de existența unui pod aflat peste Brațul Borcea, ȋn dreptul
comunei.Ȋnsă, acest pod este vizibil doar pe timupl verilor secetoase cȃnd apa scade foarte mult, dar
și așa acesta rămȃne sub apa la aproximativ un metru adȃncime.Nu se cunoaște data exacta cȃnd
acest pod a fost construit. Acesta a fost construit din piloni din lemn tare așezați paralel, iar ȋntre
aceștia se gasesc niște blocuri de piatră. Podul ȋncepe din dreptul satului și traversează oblic cursul
apei, ieșind astfel mult mai spre est pe celălalt țărm, făcȃnd astfel legătura cu balta. Acest pod este
denumit „Vadul ȋmpăratului”.

Ca ocupație principală a sătenilor este agricultura dar și creșterea de animale ( ovine, vite, porci ) și
păsări, acestea fiind comercializate sau crescute pentru a le asigura hrana zilnică.

Ȋn această zonă se cultivă: porumb, floarea-soarelui, grȃu, orz, viță de vie, pomi fructiferi, legume.

Conform ultimului recensămȃnt realizat ȋn anul 2014, localitatea are 8.740 de locuitori.

BISERICI

BISERICA „SFÂNTUL IERARH NICOLAE” PAROHIA BORCEA I

Biserica Sfântul Ierarh Nicolae este situată în centrul comunei Borcea, la mică distantă de Primărie. A
fost ridicată între anii 1909-1911 cu ajutorul comunitătii şi donatii ale moşierului Miniu Ion, fiind
preot paroh Nicolescu Radu. Este aşezată pe malul stâng al bratului Borcea. Din anul 1999 slujeşte şi
PC Pr. Nelu Zăldoiu când s-a făcut resfintirea lăcaşului; s-a închis pridvorul Sfintei Biserici şi s-a aşezat
gresie în toată biserica.

Între 2009-2010 s-au făcut înfrumusetări ale bisericii cu policandre noi, covoare, iconostas, axionită,
scaun arhieresc, candele, sonorizare audio, mobilier.
 Cu înalta binecuvântare a Preasfintitului Părinte Vincentiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, între
anii 2010-2012, au loc lucrări de tencuială şi vopsire a exteriorului bisericii: schimbarea geamurilor de
fier cu termopan maron şi vopsirea tablei de pe acoperiş.

Biserica are o lungime de 32 de metri,lătime de 12 metri şi o înăltime în naos de 10 m, iar turla mare,
21 m. (Protopopiatul Feteşti)

BISERICA „SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL” PAROHIA BORCEA II

Biserica cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, din parohia Borcea II, judetul Călăraşi, este prima
biserică ce a fost construită în comună. Ea a fost construită pe locul unei foste bisericute din lemn.
Aceasta deservea nevoile credincioşilor din satul Tâmbureşti, atestat încă din sec. al XVI-lea, astăzi
comuna Borcea. Temelia primei biserici din localitate s-a pus în anul 1864 şi s-a terminat în anul
1868, prin contributia benevolă a credincioşilor din parohie.

Aceasta a fost construită din cărămidă, sub formă de navă, dar în anul 1988 biserica a fost mărită cu
încă 7 m lungime şi 6 m lătime, la initiativa preotului paroh Marcu Constantin şi a consiliului parohial
din acea vreme pentru a satisface nevoile credincioşilor.