CHESTIONAR PENTRU ELEVI

1. Specificați prin ce formă sunteți evaluați cel mai des:

a. Probe orale - 34
b. Probe scrise - 16
c. Probe practice -19
d. Altele______________________________________________________________
2. Exemplificați metode de evaluare interactive utilizate de profesori în cadrul lecțiilor:
 Portofoliul
 Proiectul
 Hărtile conceptuale

3. Prin ce modalități ați prefera să fiți evaluați ?

 Probe orale
 Probe sacrie
 Probe practice
4. Sunteți mulțumit de modul cum sunteți evaluați de către profesorii din colegiu?
a. Da - 48
b. Nu -21
5. Dacă ați răspuns anterior da/nu, specificați motivul
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________

CHESTIONAR PENTRU ELEVI

1. Specificați prin ce formă sunteți evaluați cel mai des:

e. Probe orale
f. Probe scrise
g. Probe practice
h. Altele______________________________________________________________
2. Exemplificați metode de evaluare interactive utilizate de profesori în cadrul lecțiilor
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
3. Prin ce modalități ați prefera să fiți evaluați ?
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
4. Sunteți mulțumit de modul cum sunteți evaluați de către profesorii din colegiu?
c. Da
d. Nu
5. Dacă ați răspuns anterior da/nu, specificați motivul
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
 Esantionul investigației : elevii anului II de studii (grupa 21- 22 de elevi; grupa 22 -26 de
elevi; grupa 23 – 21 de elevi- total 69 de elevi)

Una din provocările societăţii contemporane este necesitatea regândirii şcolii, a educaţiei formale,
alături de cea informală şi cea nonformală. Sistemul şcolar, ca subsistem al macrosistemului de
educaţie, prin oferta sa educativă contribuie la dezvoltarea, formarea şi evoluţia personalităţii
copilului, respectiv tânărului. Problematica evaluării este şi va fi unul dintre cele mai discutate
subiecte în literatura pedagogică.

Deşi la nivel conceptual există o unitate a punctelor de vedere privind rolul evaluării, formelor de
evaluare, strategiilor de evaluare şi metodelor de evaluare, la nivelul practicii intervine o limitare a
evaluării determinată de modul în care aceasta este percepută şi practicată de diferite şcoli, de
diferiţi profesori. Evaluarea este un act de valorizare ce intervine în toate acţiunile umane; la nivel
educaţional ea nu mai este un act final al învăţării, ci se integrează organic în procesul de învăţare,
creând relaţii interactive şi circulare.

Elevul, în timp ce învaţă, efectuează repetate procese de valorizare şi de apreciere critică care-i
servesc ca bază pentru luarea deciziilor orientative în propria-i formare şi dezvoltare. La nivelul
procesului de învăţământ interesează nu numai desfăşurarea evaluării didactice ci şi formarea şi
dezvoltarea capacităţii elevilor de autoevaluare.

Evaluarea este o componentă a triadei instruire-predare-evaluare, având ca scop cunoaşterea

efectelor activităţii desfăşurate, în vederea optimizării ei, pe baza colectării, organizării şi interpretării
rezultatelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare. Se remarcă o tranziţie de la
problematica preciziei, garantată prin măsurare, la o problematică a raportării calitative, prin luarea
în consideraţie a fundamentelor formării elevului şi o orientare spre modalităţi care favorizează
dezvoltarea autonomiei elevilor.

De-a lungul timpului au fost numeroase polemici în legătură cu gradul de obiectivitate şi de precizie
al metodelor de evaluare.Utilizarea exclusivă a uneia sau alteia dintre metodele cunoscute are
adepţi pro şi contra. În practică, îmbinarea lor reprezintă soluţia cea mai bună. Strategiile moderne
de evaluare urmăresc să accentueze dimensiunea acţiunii evaluative care oferă elevilor suficiente şi
variate posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu ca ansamblu de cunoştinţe, dar mai ales, ceea ce pot
să facă (priceperi, deprinderi, abilităţi, competenţe). Acestea sunt: proiectul; portofoliul; fişa pentru
activitatea personală a elevului; hărţile conceptuale; tehnica 3-2-1; metoda R.A.I.; studiul de caz;
observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevului; jurnalul reflexiv; investigaţia;
interviul; înregistrări audio şi/sau video

1. Proiectul. Începe în clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru – eventual şi prin
începerea rezolvării acesteia – se continuă acasă pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni. Elevul
are permanente consultări cu profesorul. Proiectul se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa
colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi dacă este cazul, a aplicaţiei realizate. Proiectul
este o formă activă, participativă care presupune şi încurajează transferul de cunoştinţe, capacităţi,
facilitează şi solicită abordările interdisciplinare, şi consolidarea abilităţilor sociale ale elevilor. Este
deosebit de util atunci când profesorul urmăreşte accentuarea caracterului practic/aplicativ al
învăţării şi apropierea între discursul teoretic şi experienţa de viaţă a elevilor.

Avantajele folosirii acestei metode:

 oferă şansa de a analiza în ce măsură elevul foloseşte adecvat cunoştinţele, instumentele,

materialele disponibile în atingerea finalităţilor propuse;
 este o metodă alternativă de evaluare care scoate elevii şi cadrul didactic din rutina zilnică;
  pune elevii în situaţia de a acţiona şi a rezolva sarcini în mod individual sau în grup,
autotestându-şi capacităţile cognitive, sociale şi practice.

Criteriile de apreciere pot fi negociate cu elevii. Evaluarea proiectului presupune din partea
profesorului multă atenţie. El trebuie să asiste elevul/grupul de elevi pe durata derulării lui,
consiliindu-i şi încurajându-i în demersurile întreprinse astfel:

 să-i îndemne să reflecte asupra activităţii, asupra achiziţiilor realizate(cunoştinţe, aptitudini,

atitudini, experienţe);
 să-şi autoevalueze activitatea şi progresul;
 să discute dificultăţile, aspectele care îi nemulţumesc sau pe care le consideră insuficient
realizate.

Profesorul poate să alcătuiască fişe de evaluare în care să consemneze în mod regulat observaţii şi
aprecieri asupra activităţii fiecărui elev/grup de lucru.

2.Portofoliul îl ajută pe elev să se autoevalueze. Portofoliul reprezintă “cartea de vizită” a elevului,

prin care profesorul poate să-i urmărească progresul la o anumită disciplină, de-a lungul unui
interval de mai lung de timp. La începutul demersului educativ se realizeaza un diagnostic asupra
necesităţilor elevului de învăţare pentru a stabili obiectivele şi criteriile de evaluare.

Portofoliul cuprinde: sumarul; lucrările pe care le face elevul individual sau în grup; rezumate; eseuri;
articole; referate; fişe individuale de studiu; proiecte şi experimente; temele de zi de zi; probleme
rezolvate; teste şi lucrări semestriale; chestionare de atitudini; fotografii care reflectă activitatea
desfăşurată de elev individual sau împreună cu colegii săi; autoevaluări scrise de elev sau de
membrii grupului; interviuri de evaluare; alte materiale, hărţi cognitive, contribuţii la activitate care
reflectă participarea elevului/ grupului la derularea şi soluţionarea temei date; viitoare obiective
pornind de la realizările curente ale elevului/grupului, pe baza intereselor şi a progreselor
înregistrate; comentarii suplimentare şi evaluări ale profesorului, ale altor grupuri de învăţare şi/sau
ale altor părţi interesate, de exemplu părinţii.

Tipuri de portofolii: Portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde cele mai importante lucrări);
Portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul
activităţii);Portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de
rezultate, etc.).

Portofoliul reprezintă un element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate să includă şi alte
elemente către care se îndreaptă interesul elevului şi pe care doreşte să le aprofundeze. Această
metodă alternativă de evaluare oferă fiecarui elev posibilitatea de a lucra în ritm propriu, stimulând
implicarea activă în sarcinile de lucru şi dezvoltând capacitatea de autoevaluare. Scopul nu este
neaparat cel al evaluării ci mai ales cel de stimulare a învăţării,prin directa implicare a participantilor
la activitate. Elevii reflectă continuu asupra a ceea ce învaţă, existând o permanentă corelaţie cu
obiectivele. Îndrumătorul trebuie să fie deschis şi să sprijine căutările copiilor.

4. Tehnica 3-2-1. Denumirea provine din faptul că elevii scriu:

 3 termeni (concepte) din ceea ce au învăţat,

 2 idei despre care ar dori să înveţe mai mult în continuare şi
 o capacitate, o pricepere sau o abilitate pe care consideră ei că au dodândit-o în urma
activităţilor de predare-învăţare.

Tehnica 3-2-1 poate fi considerată drept o bună modalitatea de autoevaluare cu efecte formative în
planul învăţării realizate în clasă. Este o cale de a afla rapid şi eficient care au fost efectele
proceselor de predare şi învăţare, având valoare constatativă şi de feed-back. Pe baza conexiunii
inverse externe, profesorul poate regla procesele de predare viitoare, îmbunătăţindu-le şi poate
elabora programe compensatorii dacă rezultatele sunt sub aşteptări ori programe în concordanţă cu
nevoile şi aşteptările elevilor.Este un instrument al evaluării continue, formative şi formatoare, ale
cărei funcţii principale sunt de constatare şi de sprijinire continuă a elevilor.

6. Hărţile concepuale. Hărţile conceptuale pot fi definite drept oglinzi ale modului de gândire şi
înţelegere ale celui sau celor care le elaborează. Reprezintă un mod schematic de expresie,
constituindu-se ca un important instrument pentru predare, învăţare, cercetare şi evaluare la toate
nivelurile şi la toate disciplinele.

Decrise pentru prima dată de psihopedagogul Joseph Novak în 1977, hărţile conceptuale se
prezintă ca o tehnică de reprezentare vizuală a structurii informaţionale ce descrie modul în care
conceptele dintr-un domeniu interrelaţionează. Cu alte cuvinte, important este nu cât cunoşti, ci
relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate. Performanţa depinde de modul în care individul
îşi organizează experienţa, ideile, de structurile integrate şi de aplicabilitatea acestora. Evaluarea
poate fi reprezentată şi prin diferite tipuri de hărţi conceptuale, de ex.: „pânza de păianjăn”- în centrul
ei fiind elevul .

În loc de concluzii

Problema evaluării este pe cât de dificilă pe atât de interesantă şi de importantă pentru elevi şi
profesori. Dascălii sunt direct responsabili dacă procesul educativ este util dar şi plăcut elevilor, de
aceea ar trebui să construim o imagine pozitivă a evaluării. Evaluarea nu trebuie asociată cu
controlul, eşecul sau sancţiunea ci cu formarea unei imagini cât mai corecte despre sine, cu calităţile
pe care le poate valorifica şi dezvolta de aici încolo. Este indicat ca profesorul să prezinte obiectivele
de evaluare înaintea desfăşurării probei. Cred că pentru a obţine rezultate cât mai bune la clasă este
indicată folosirea unor forme variate de metode de evaluare. Să nu uităm, ca profesori întrebările: ce
şi de ce evaluăm?; cui foloseşte evaluarea?; pe cine evaluăm?;când şi cum evaluăm?

Bibliografie:
1. Frith, D. S., Macintosh, H. G.- A Teacher’s Guide to Assessment, Stanley Thornes Ltd., 1991
2. Jinga I., Istrate E(Coord) – Manual de pedagogie , Ed.ALL, 1998
3. MEC, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei Laboratorul „Management educaţional”, Proiectul de
Reformă a învăţămâtului preuniversitar coord. Şerban Iosifescu- Managementul Educaţional pentru
Instituţiile de Învăţământ, Bucureşti, 2001
4. Novak, J. D. – A Theory of Education, Ithaca, Illinois, Cornell University Press,1977
5. Oprea C.I.- Pedagogie Alternative metodologice interactive- Ed. Universităţii Bucureşti, 2003
6. Păun Emil, Potolea Dan (coord) –Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.