Sunteți pe pagina 1din 4

EVALUAREA-ABORDARI ACTUALE SI DE PERSPECTIVA

Moto : Evaluarea corecta a unei nereusite este o reusita.

Evaluarea randamentului scolar reprezinta un element


essential in cadrul triadei :predare-invatare-evaluare,
triada ce compune procesul instructiv-educativ. Esenta
evaluarii interne este cunoasterea efectelor activitatii
desfasurate cu elevii, pentru ca, pe baza informatiilor
obtinute, aceasta activitate sa fie ameliorata in timp.
Impusa ca necesitate a perfectionarii continue a
procesului de invatamant, evaluarea vizeaza masura in care
obiectivele instructiv-educative au fost atinse de fiecare
elev si apoi compararea acestor rezultate cu un nivel de
performanta stabilit.
Pentru a-si indeplini unele functii, evaluarea
trebuie sa fie continua, sa fie analitica si sa se faca in
raport cu obiectivele instruirii.Evaluarea continua vizeaza
in general unitati de invatare restranse si permite elevilor
ca,prin cunoasterea rezultatelor, deci printr-o intarire
pozitiva sau negativa, sa-si consolideze achizitiile sau sa-
si remedieze lacunele. De asemenea, o evaluare analitica
permite invatatorului sa stie précis la ce nivel se gaseste
fiecare dintre elevii sai, cat a asimilat din elementele
fundamentale ale ale unui continut curricular: tema, lectie,
capitol, care sunt cauzele unor eventuale lacune, ceea ce ii
permite sa ia masuri de remediere diferentiate sau
individualizate.
Evaluarea este un act didactic complex, integrat
intregului proces de invatamant, care asigura atat
evidentierea cantitatii cunostintelor dobandite cat si a
calitatii lor. Calitatea si valoarea actului evaluativ
depinde de: priceperea invatatorului, de obiectivitate,
responsabilitate si corectitudine din partea invatatorului.O
conditie esentiala pentru calitatea evaluarii o constituie
eliminarea subiectivitatii.
Importanta demersului evaluativ devine din ce in ce mai
accentuata si recunoscuta in ansamblul reformei
educationale. Numita generic, evaluare, aceasta componenta
este deosebit de complexa.
Desi in ultimul timp intereseaza mai ales aspectul
evaluarii, al aprecierii, totusi acesta nu trebuie sa
minimalizeze primele doua momente- verificarea si mai ales
masurarea, dupa care are loc interpretarea rezultatelor. In
abordarea teoretica a evaluarii se insista asupra a doua
forme de evaluare :
1.evaluarea din timpul invatarii-evaluarea continua-
formativa sau secventiala
2.evaluarea de la sfarsitul invatarii-evaluarea sumativa
Practica invatarii, dar si necesitatea implementarii
masurilor de reforma, obliga la a considera la acelasi
nivel cu primele doua si o a treia forma de evaluare,
respective evaluarea initiala.
Evaluarea rezultatelor demersului educativ are ca premisa
masurarea-aprecierea initiala, la inceput de an, de
semestru, de capitol si mai ales la inceputul unui nou ciclu
de invatamant, care ofera datele necesare proiectarii
viitoarelor actiuni. Pe acest suport se elaboreaza noua
strategie de invatare, ale carei obiective se realizeaza pas
cu pas, urmarite fiind prin evaluarea continua. Evaluarea
sumativa, de la inceput de capitol sau de perioada scolara,
cuprinde global finalitatile invatarii-cunostinte,
deprinderi,capacitate,si nu numai cunostinte, cum inca se
obisnuieste in practica.
Evaluarea rezultatelor scolare la clasele I-IV are la
baza criterii unitare de apreciere a performantelor scolare,
denumite descriptori de performanta.
Noile alternative de evaluare aduc inovatii, adica
principii si norme mai unitare, mai stabile, mai operative
in activitatea de evaluare a progresului scolar, deci o
modificare de proportii a sistemului cu care s-a operat pana
acum. Acordarea de calificative presupune existenta unor
criterii foarte clare, in baza carora elevul va obtine un
calificativ. Acum va cunoaste ca obtinerea
calificativului”suficient” corespunde unui anumit
comportament descris de criteriile de performanta. Prin
urmare, se va sti clar unde se afla elevul cu nivelul de
cunoastere si mai ales cat are de parcurs pentru a ajunge la
nivelul superior, si invers, daca nivelul la care a ajuns e
regresiv, ce trebuie sa faca pentru a-si imbunatati
performantele. Folosirea unei scale de trei trepte este cea
mai buna solutie si duce la cresterea obiectivitatii si in
notare. Structura anului scolar, respective impartirea
acestuia in doua semestre mareste perioada de invatare
formala.Notarea prin calificative permite o evaluare
obiectiva pe trei niveluri de performanta : superioara,
medie si minima. Sistemul docimologic al calificativelor-
FB,B,S si I asigura o mai mare usurinta in utilizare, dar si
comparabilitate in apreciere. In utilizarea calificativelor,
accentul este pus pe dezvoltarea spiritului de echipa si nu
pe competitie.
Formele sau metodele de evaluare se pot clasifica in doua
grupe : metode traditionale(standard), care cuprind: probe
orale, probe scrise, probe practice; si metode
alternative(complementare),dintre care se afirma observatia
sistematica a activitatii si a comportamentului elevilor,
investigatia, proiectul, portofoliul,autoevaluarea.
Metoda de evaluare este o cale prin care profesorul
ofera elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de
stapanire a cunostintelor, de formare a diferitelor
capacitati testate prin utilizarea unei diversitati de
instrumente adecvate scopului urmarit.
Metodele traditionale se numesc asa datorita
consacrarii lor in timp ca fiind cele mai des utilizate si
urmaresc ca elevii sa demonstreze ce stiu, cunostinte, si ce
pot sa faca, deprinderi.
Preocuparea pentru gasirea si valorificarea unor noi
metode de evaluare, mai ales pentru masurarea acelor obiecte
apartinand domeniului afectiv, s-a concretizat in
descoperirea si folosirea metodelor de evaluare
alternative/complementare.Metodele alternative sunt
eficiente in evaluarea atitudinilor si comportamentelor, dar
si a unor capacitati si achizitii intelectuale.
Metodele de evaluare au inceput sa se diversifice.
Sunt folosite atat metodele traditionale, cat si cele
alternative, si anume : activitati practice, observarea
sistematica a elevilor in timpul realizarii unor sarcini de
lucru si inregistrarea rezultatelor in fise de observatie.
Pentru realizarea unei evaluari unitare este necesara
elaborarea unei strategii, a unor practici de desfasurare a
programelor de evaluare, care sa genereze o experienta a
gestionarii timpului de invatare, care sa creeze legaturi de
parteneriat cu mediul social. Evaluarea presupune un proces
de comunicare intre membrii echipelor implicate in
activitate si permite o intelegere comuna a situatii
complexe, in scopul armonizarii activitatilor. Evaluarea
elevilor aplica principiile evaluarii de sistem si pe cele
ale evaluarii de proces, reunind intr-un tot unitar
subiectul evaluator si obiectul evaluat.Este vorba de
portofoliu, un instrument complex de evaluare, ce cuprinde
rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode si
tehnici de evaluare. Decizia finala estimeaza performantele
viitoare reflectate in rezultatele asteptate si motivarea
elevilor pentru obtinerea performantei.Evaluarea cu
ajutorul portofoliului nu se limiteaza la cadrul de
referinta traditional, ci ea vizeaza coordonate care tin de
reforma sistemului de invatamant, de validarea unor
decizii,de stimulare a valorilor. Portofoliul este definit
ca o colectie de lucrari ale elevilor, alcatuita cu scopul
de a indica progresele si rezultatele acestora la una sau
mai multe discipline.Utilizarea portofoliului ca metoda
complementara de evaluare se impune din ce in ce mai mult in
practica scolara curenta. Un portofoliu complet va contine
informatii despre elev(numele, disciplina, anul scolar,
scoala, clasa, numele profesorului/invatatorului), lucrari
scrise, teste, referate, fise de informare si documentare
independente, fotografii, benzi desenate. Important este ca
portofoliul fiecarui elev sa contina si fise de evaluare,
informati despre performantele scolare si extrascolare
evidentiate de elev.Acestea vor permite urmarirea
progresului obtinut, prin evidentierea raspunsurilor
elevului fata de sarcinile de lucru asumate, fata de modul
de selectare a temelor si de evaluare a rezultatelor
obtinute.
Tot ca metode alternative sunt folosite: proiectul,
investigatia, observatia sistematica a activitatii si
comportamentului elevilor, autoevaluarea, prin procedeele
sale-autocorectarea, in raport cu modelul de referinta;
corectarea reciproca-doi colegi de banca isi schimba
caietele pentru a-si depista reciproc greselile, prin
aceasta realizand totodata un exercitiu de invatare.
Indiferent de metoda de evaluare folosita, aceasta
trebuie sa aiba un character stimulator.Ea nu trebuie sa
inhibe elevii, ci sa-i incurajeze si sa-i stimuleze sa se
pregateasca mai mult, sa se pregateasca mai bine.Ca sa
indeplineasca aceste cerinte, evaluarea trebuie conceputa si
prezentata elevilor ca o preocupare de interes comun,
necesara, fireasca. E important de precizat faptul ca,
indiferent de volumul de materie ce ramane a fi predata, in
ultimele minute din ora cadrul didactic trebuie sa-si
rezerve putin timp pentru a face aprecieri asupra
activitatii desfasurate, asupra calitatiiperformantelor
elevilor, asupra reusitelor si nereusitelor lectiei, fiindca
se are in vedere importanta aprecierilor in cadrul evaluarii
de orice fel.Prin evaluare, cadrul didactic nu urmareste sa
descopere ca elevul nu stie, sa-i atribuie cu orice pret
calificativul”insuficient”, ci sa descopere ce nu stie
pentru a-l ajuta.Atat metodele traditionale cat si cele
complementare, utilizate intr-o varietate de forme, dau
eficienta actului de evaluare.
In mod obisnuit, evaluarea trebuie inteleasa ca o
modalitate de ameliorare a predarii si invatarii, de
eliminare a esecului si de realizare a unui process constant
in pregatirea elevilor.