Metode și tehnici eficiente în evaluarea formativă

Profesor învăţământ primar Pop Eva

Liceul Teoretic Pavel Dan
Câmpia Turzii
Alături de predare și învățare, evaluarea reprezintă o componentă importantă a procesului
de învăţământ. Este considerată o etapă ce finalizează procesul de învățământ, însă este prezentă
în toate momentele lecției. Prezintă interes din perspectiva funcționării sale în raport cu celelalte
componente ale procesului educativ. Oprea, Crenguța. – L. susține în “Strategii didactice
interactive” faptul că “evaluarea este mai mult decât un proces final sau paralel cu învățarea.
Este un act care se integrează organic în același proces de învățare, creând relații interactive și
circulare”.
Tendințele de modernizare a evaluării în învățământul primar se refera nu numai la dezvoltarea cadrului
conceptual, la deplasarea accentului de la evaluarea produselor învățării la evaluarea proceselor
cognitive ale elevului, la Evaluarea Națională la finalul ciclului achizițiilor fundamentale (clasa a
II-a) și la finalul ciclului de dezvoltare (clasa a IV-a), ci și la tratarea eșecului școlar din punct de
vedere social, pedagogic și medical.
WSpecialiștii susțin că evaluarea formativă este posibilă numai în condiţiile unei predări
formative care permite inducerea unei învăţări de tip formativ, autogeneratoare de noi strategii,
abordări, tehnici, motivaţii.
Evaluarea formativă se realizează pe parcursul întregului proces instructiv-educativ, de
aici rezultând caracterul său continuu; se realizează pe secvenţe relativ mici de învăţare şi
determină modul în care elevul depăşeşte diferite obstacole în procesul învăţării; permite o
reglare de tip formativ, adică oferă informaţii privind progresele şi dificultăţile elevului şi, pe
baza interpretării acestor informaţii, cadrul didactic va lua măsuri de reglare a demersului
didactic, această evaluare admiţând erori, tatonări în învăţare; autonomia elevului depinde de
capacitatea de autoevaluare care se poate dezvolta prin evaluare formativă. Acest tip de
evaluare are cea mai mare frecvență tocmai din acest motiv oferă elevului o confirmare a
învățării, îi dă șansa să identifice lacunele și să le completeze sau să le corecteze, iar prin
explicarea unei chestiuni unui elev, se poate ca și alții să beneficieze de ele.
În accepțiunea lui Nicole Eliot “a evalua elevul înseamnă a căuta să-i dai mai multă forţă”, a te
concentra pe “progresul lui în învăţare”. Urmărind acest deziderat, în lucrarea de față, prezint câteva
metode și tehnici eficiente utilizate în evaluarea formativă la clasa a III-a. Pentru ca evaluarea să devină
eficientă, este recomandat ca metodele tradiţionale să fie completate de cele alternative. Astfel
că m-am axat pe realizarea unor proiecte care să valorifice achiziţiile copiilor și să stimuleze
dezvoltarea de valori şi atitudini, în contexte fireşti, adaptate vârstei; pe observarea sistematică a
comportamentului elevilor; pe centrarea pe progresul personal, adica pe autoevaluare, dar și
interevaluare. Rezultatele evaluării au fost formulate prin raportare la competenţele specifice,
evitând comparaţiile între elevi. Am reușit astfel să reglez strategiile de predare, pentru o mai
bună adecvare la particularităţile individuale şi de vârstă ale elevilor. În întreaga activitate de
învăţare şi evaluare am urmărit, încurajat şi valorizat progresul fiecărui elev.
Una dintre metodele frecvent utilizate este observarea sistematică a participării elevilor
la desfăşurarea activităţii instructiv-educative. Contribuţiile elevilor pe parcursul activităţilor;
modul de realizare a sarcinilor de lucru, maniera de colaborare cu colegii în cazul practicării
învătării în grup, calitatea prestaţiilor în munca independentă; manifestările de interes sau
dezinteres; dificultătile, erorile în învăţare le-am colectat în jurnalul sau caietul profesorului şi le-
am utilizate prin asociere cu alte metode de evaluare, comunicând aceste informații şi părinților.
Tehnici de formare şi educare a capacităţii de autoevaluare pe care le-am folosit în
evaluarea formativă: autocorectarea sau corectarea reciprocă, autonotarea controlată, notarea
reciprocă cu scopul de a încuraja elevul să îşi realizeze propria sa evaluare. Pentru formarea
capacității de autoevaluare am prezentat încă de la inceputul activităţii obiectivele curriculare şi
de evaluare pe care trebuie să le atingă; am încurajat elevii pentru a-şi pune întrebări legate de
modul de rezolvare a unei sarcini de lucru şi efectele formative ale acesteia şi pentru a răspunde
în scris la acestea; am stimulat evaluarea în cadrul grupului; am cerut să completeze la sfârşitul
unei sarcini de lucru importante un chestionar de evaluare.

Chestionar de autoevaluare:
o Mi-am lăsat colegii să spună părerea până la capăt? (DA / NU)
o Am ascultat atent opiniilelor? (DA / NU)
o Îi judec pentru diferența de opinie? (DA / NU)
o Îi voi considera adversari pe colegii care au avut alte păreri? (DA / NU)
o Înțeleg mai bine acest text? (DA / NU)
o A fost o confruntare de idei sau o confruntare intre colegi? (idei / colegi)
o Aş dori să mai desfăşurăm acest tip de activitate şi pe alte teme/texte? (DA / NU)
O altă de metodă eficientă de evaluare formativă utilizată a fost Proiectul. Acesta
Presupune o activitate mai amplă care începe în clasă prin definirea şi înţelegerea sarcinii, se
continuă acasă pe o anumită perioadă şi se încheie tot în clasă prin prezentarea în faţa colegilor a
rezultatelor obţinute sau a produsului realizat. Proiectul „Jurnalul meu de lectură” început în
primul semestru, este încă în desfășurare. Sarcina – citirea unor povești propuse de învățător sau
elevi și notarea într-un jurnal a unor aspecte surprinse în ele. Timp de lucru e de o poveste într-o
săptămână. Obiective operaționale urmărite: dezvoltarea dragostei și a interesului față de lectură;
îmbogățirea vocabularului și dezvoltarea imaginației; formarea unor deprinderi de lucru
individual; exprimarea unor opinii argumentate cu privire la personaje; formarea și dezvoltarea
spiritului critic și civic.
Un alt proiect a fost realizarea unei cărţi cu poveşti imaginare create de elevi cu tema “Tărâmul
stelelor”. Fiecare elev a creat propria sa poveste şi a ilustrat-o. Apoi paginile au fost cuprinse
într-o carte care a fost pusă la dispozița colegilor pentru a fi citită. Astfel, pe lângă faptul că şi-au
dezvoltat creativitatea, au putut fi apreciați de colegi, ceea ce a contribuit la creşterea stimei de
sine.
 Un alt proiect care s-a desfăşurat în echipă a fost realizat pentru a marca Ziua
internațională a Apei. Elevii au avut de ales pentru forma de prezentare a Proiectului Apa între
realizarea unui poster sau a unei cărţi care să conţină texte cu informaţii despre apă; întâmplări
imaginare; întâmplări reale; ilustrarea circuitului apei în natură folosind forme geometrice şi
elemente de limbaj plastic: punctul şi linia; informaţii ştiinţifice scrise pe suporturi de hârtie
decupate cu forme interesante : fulgi, picaturi ; colaje cu ilustraţii adecvate; fotografii făcute de
ei în natură; realizarea unor machete pe care să le fotografieze; crearea unui curcubeu din sticle
cu apă colorată.
 Jocul didactic este o altă metodă de evaluare formativă utilizată la toate disciplinele.
„Alfabetul circului” este un joc didactic folosit în evaluarea substantivului. Elevii au sarcina să
scrie numai substantive referitoare la circ, dar în ordine alfabetică.
 Evaluare formativă pronumelui prin „Jocul complimentelor” i-a ajutat pe elevi să
înţeleagă această parte de vorbire şi în acelaşi timp să facă complimente colegilor. De exemplu:
„Tu eşti un elev harnic.”; „Voi sunteţi cei mai buni la matematică.”; „Ea este foarte frumoasă.”.
„Eu am... . Cine are ...?” este un joc didactic prin care am evaluat noţiunea de
perimetru. Pe nişte cartonaşe era desenată o figură geometrică pe care scria dimensiunile
acesteia, iar copilul trebuia să afle perimetrul. Apoi apărea întrebarea: „Cine are o formă
geometrică cu perimetrul de 20 cm?”. Un alt elev care are figura geometrică cu perimetrul cerut
răspunde: „Eu am un pătrat cu latura de 5 cm, deci perimetrul este de 20 cm.”
Evaluarea formativă induce flexibilitate în evaluare, astfel că permite adaptarea la
ritmurile individuale de învăţare.
Așadar, obiectivele generale ale evaluării se focusează atât pe profesor cât şi pe elev.
Cadrul didactic statuează relaţia sa cu elevul la nivel de parteneriat; consemnează erori şi reuşite;
oferă elevului instrumente de învățare, cooperare, autoevaluare. Elevul: devine conștient în
rezolvarea sarcinii de lucru; concretizează modalitatea de realizare a sarcinii; își însușește o
strategie de utilizare a instrumentele oferite de profesor; își formează deprinderea de a se
autoevalua; își însușește respectarea unor principii în aplicarea modificărilor care au loc; își
reglează activitatea şcolară în vederea obținerii succesului; se obișnuiește cu necesitatea unui
control și a unui autocontrol al activităţii sale. Evaluarea formativă are efecte și la nivelul
personalităţii în formare a elevului.

Bibliografie:

• I. T. Radu, Evaluarea procesului de învăţământ, EDP, 2000

• C. Cucoş, Teoria și metodologia evaluării, Polirom, 2008
• I, Cerghit, Sisteme de instruire alternative şi complementare, Aramis, 2002
• Oprea, C. – L., Strategii didactice interactive, Editura didactică și Pedagogică, R.A,
București, 2009