Localizare

Marea Neagră este o mare intercontinentală, situată între Europa sud-

estică şi Asia Mică. România are litoral cu Marea Neagră în sud-est, pe o
distanţă de 245 km. Alături de România ţările riverane Mării Negre sunt:
Bulgaria, Georgia, Rusia, Ucraine, Turcia. Este un rest al Mării Sarmatice. Prin
sistemul de strâmtori Bosfor-Marea Marmara-Dardanele comunică cu Marea
Mediterană şi mai departe cu oceanul planetar, iar prin strâmtoarea Kerci cu
Marea Azov, care este de fapt o anexă a Mării Negre. Marea Neagră are o
suprafaţă de 413.488 km², împreună cu anexa sa, Marea Azov, o suprafaţă totală
de 451.490 km². Adâncimea medie este de 1.271 m iar adâncime maximă de
2.258 m.
Ecosistemul Mării Negre

   Ecosistemul marin este alcătuit din biotop (apa, natura substratului, factorii
geografici şi climatici, salinitate, elementele minerale) şi biocenoză (totalitatea
organismelor vii din biotop), care împreună formează un ansamblu integrat şi în
permanentă interacţiune.    

1. Biotopul Mării Negre prezintă factori abiotici precum: substratul, lumina,

temperatura, salinitatea, cantitatea de oxigen.

Substratul, format din nisip și mâl, coboară în pantă lină de la țărm până
la 180-200 m, adâncime până la care pătrunde lumina. Temperatura variază la
suprafața apei în funcție de anotimp, vara atingând valori de 20-25°C, iar iarna
poate ajunge până la –100 C la mal, aici apele mării putând îngheța. O
caracteristică a Mării Negre o constituie salinitatea ei redusă, care se explică
prin însemnatul aport de apă dulce ce îl primeşte de la fluviile mari care se varsă
în bazinul ei,astfel este mai scăzută la suprafață (datorită apelor dulci aduse de
Dunăre) și mai mare în adâncime Cantitatea de oxigen depinde de adâncime: la
suprafață este mai mare, apoi scade până la adâncimea de 200 m.
2. Biocenoza Mării Negre este săracă în specii de organisme, dar bogată ca
număr de indivizi.

2.1. Vegetația, care de regulă reprezintă producătorii dintr-un ecosistem, este

foarte săracă, fiind reprezentată de câteva specii de plante (de exemplu, iarba-
de-mare). Principalii producători marini sunt algele, denumite după pigmenții
(substanțe colorate) pe care-i conțin: verzi, brune și roșii, pigmenți care ajută la
realizarea fotosintezei.

Algele roşii (rodofitele) sunt specii primar marine, însă unele au trecut în
apele dulci iar altele pe solul umed. Majoritatea sunt pluricelulare, puţine specii
fiind unicelulare. Numele de alge roşii (care sunt şi violacee sau chiar verzui) se
datorează faptului că se găseşte pigmentul roşu care predomină şi maschează
verdele clorofilei.
Cystoseira barbata

Este o algă brună de dimensiuni mari de până la 2 m, puternic ramificată,

şi este considerată specie cheie pentru litoralul românesc, deoarece reprezintă
mediu de viaţă, hrănire şi înmulţire pentru numeroase nevertebrate marine şi
peşti. De asemenea, are rol important în purificarea apelor. Conţine o substanţă
numită acid alginic, compus folosit în industria cosmetică, la prepararea
diferitelor vopseluri.

Iarba de mare are tulpina foliată şi frunze îngust liniare şi rotunjite la

vârf. Florile sunt dispuse în spic. Fructul este brăzdat longitudinal. Atinge
lungimea de 60-150 cm şi lăţimea de 3-9 mm. Creşte în apa mării şi a lacurilor
litorale, în sezonul cald, pe fund nisipos-mâlos, la adâncimi mici în apropierea
malului.
2.2. Animalele din Marea Neagră sunt răspândite mai ales la suprafața apei și în
zona litorală, distribuția lor fiind determinată de cantitatea de oxigen, de
salinitate, lumină și de temperatură.

În apa mării, unele organisme sunt purtate de valuri, precum

zooplanctonul (alcătuit din animale microscopice) și meduzele. În zona litorală,
unde se sparg valurile, animalele nevertebrate stau fixate pe stânci și pietre, cum
sunt scoicile și actiniile. Unele animale au corpul protejat de crustă (crabii),
cochilii (melcii), valve (scoicile). Pe fundul apei trăiesc animale cu corpul plat
și de culoarea nisipului (calcanul). Vertebratele caracteristice Mării Negre sunt:
peștii – stavridul, hamsia și scrumbia, câinele-de-mare (rechin),dragonul de
mare(dracul de mare),căluțul de mare, sturioni (morun, nisetru), păsările –
pescăruși, cormorani și mamiferele – delfini și foci.

În Marea Neagră trăieşte una din cele mai frumoase specii marine:
căluţul de mare.

Mica vietate care măsoară doar 12 centimetri lungime este colorată în brun -
roşcat pe o parte şi mai albicioasă pe cealaltă. Înoată încet, în poziţie verticală.
Căluţul de mare trăieşte cu perechea aleasă toată viaţa şi îşi poate schimba
culoarea corpului pentru a se adapta mediului înconjurător şi a se feri de
duşmani, iar în perioada de reproducere căluţul de mare capătă o culoare aurie.
Delfinul comun

Are culoarea gri albăstruie spre brun iar la naștere, dimensiunile sunt de
80-95 cm. În Marea Neagră, nu depășește 2 m (masculul – 177 cm, iar femela
159 cm). În general, se grupează în cârduri de 10-15 exemplare, de asemenea în
cupluri sau indivizi izolați. Înoată foarte rapid, atinge viteze de aproximativ 50
km/oră. Execută plonjări de scurtă durată și respiră frecvent la suprafață, la
intervale de 1/3 secunde. Populează adâncimi maxime de 70 metri și trăiesc
până la 25-30 ani.

Dragonul de mare (dracul de mare)

Dragonul sau dracul de mare trăieşte, de regulă, pe funduri nisipoase la

adâncimi de 30-100 metri, dar destul de frecvent şi la ape mai mici .Nu are o
lungime mai mare de 30-40 cm și are corpul acoperit de țepi pe partea dorsală și
în jurul urechilor, capul umflat, botul scurt, ochii bulbucati si mari. Culoarea
predominanta a corpului este cenușiu-roșiatică, cu umbre galbene și albastre pe
laturi, iar burta este albă. reprezintă un pericol pentru om, înţepăturile devenind
periculoase, uneori mortale din cauza veninului injectat. Acest venin are acţiune
toxică asupra sistemului nervos.
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.117

„REGINA-MAMĂ ELENA”

REFERAT LA BIOLOGIE
TEMA: MAREA NEAGRĂ

ELEV: LUCA RĂZVAN ANDREI

CLASA a V-a A