Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Broastele testoase fac parte din randul reptilelor ce apartin ordinului Chelonieni, cu o vechime considerabila,
apreciindu-se ca au aparut cu mai bine de 200 milioane de ani in urma, cu mult inaintea erei dinozaurilor. Ordinul Chelonienilor
cuprinde in prezent aproximativ 250 de specii, structurate in genuri si familii.
Corpul broastelor testoase este scurt si latit in plan orizontal, inchis permanent intr-o carapace de natura osoasa, cu
ramurile maxilarelor lipsite de dinti si tapetate cu placi cornoase, asemanatoare cu ciocul pasarilor, astfel ca ele, pe buna dreptate,
sunt considerate printre cele mai curioase reptile din lumea animalelor.
Schletul testoaselor este foarte modificat in raport cu modelul clasic pe care-l cunoastem la alte specii de animale, datorita
prezentei carapacei si a dependentei de aceasta.
TIPURI DE TESTOASE
La
galbene, verzi si
negre, care se extind si la nivelul gatului, capului si membrelor. Pe masura inaintarii in varsta,
testoasa cu tample rosii se inchide la culoare, ajungand la maturitate pana la o nuanta de verde brun, cu reflexe violete, ceva mai
pronuntate la masculi. Liniile galbene sunt mai putin evidente si conturate, iar zonele post oculare au o coloratie rosie mai putin
sensibila.
Broasca testoasa europeana este de talie mica spre mijlocie, prezentand varietati cuprinse intre 15-25 cm. Formatul corporal
este diferit in functie de categoria de varsta, evoluand de la o forma relativ rotunda la tineret, la o forma ovala la materialul adult.
Membrele testoasei de apa sunt foarte puternice, in forma de coloana, cu labe puternice si palmate, prevazute cu gheare
lungi si puternice, in numar de 5 la membrele anterioare si 4 la cele posterioare. Ca particularitate,putem mentiona ca ghearele
sunt unite printr-o membrana interdigitala, care le permite deplasarea usoara in apa.
se
cuprinsul tarii, dar in efective relativ reduse, iar astazi este tot mai putin intalnita. Locurile preferate ale acestei broaste
testoasesunt malurile lacurilor cu vegetatie acvatica bogata, precum si zonele mlastinoase, greu de strabatut de alte animale.
Culoarea acestei specii este ocru-galben sau galben-portocaliu, cu pete de culoare neagra si doua benzi de aceeasi culoare la
nivelul plastronului. Datorita modificarii biotopului, a poluarii, a necunoasterii si chiar a dezinteresului fata de specie, in prezent
este pe cale de disparitie, fiind si ea ocrotita de lege.
Talia este in general mare, astfel ca adultii pot atinge chiar 1.2 m. si o greutate de pana la 200 Kg. Aceasta specie traieste in
Oceanul Atlantic, Marea Mediterana si uneori patrunde si in Marea
Neagra, de unde poate ajunge accidental si in apropiera plajelor
romanesti. Ca particularitate, putem aminti faptul ca in faza de
tinerete, carapacea ei prezinta 3 carene, iar la batranete, carena este
putin bombata, iar marginea posterioara este retezata si acoperita cu
placi cornoase asezate una langa alta, fara a se suprapune. Capul este
mare, cu maxilarele puternice, iar membrele anterioare in forma de
paleta, sunt prevazute cu doua gheare. Coloritul pe partea dorsala
este brun-rosiatic, iar plastronul are o culoare galbena la animalele
adulte si aproape neagra la tineret.