PINGUINII IMPERIALI

Pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri) este cea mai mare si mai rezistenta pasare marina. Face parte, mpreuna cu pinguinul regal, din genul pinguinilor imperiali (Aptenodytes). Traieste pe banchizele imense plutitoare ale Antarctidei, suportnd temperaturi de -20C i vnturi cu putere de uragan.

Habitat
Pinguinul imperial triete pe banchizele Antarcticii i ale mrilor nconjurtoare, fiind astfel singura pasre din lume care nu calc n viaa ei pe trm uscat. Spre deosebire de psrile zburtoare, el nu are oase pneumatice. Astfel se poate explica parial de ce scufundrile sub ap nu reprezint un efort pentru el. Se poate scufunda pn la adncimi de maxim 565 m i poate rmne sub ap chiar i 22 minute, mult mai mult dect alte specii de psri scufundtoare.

Pinguinul imperial, deplasandu-se cu pasi marunti, leganat si echilibrandu - se cu aripile, ofera un spectacol comic, in timp ce in apa se misca ager si armonios.

Dimensiuni corporale: -lungime :112 cm -greutate corporala : 20 -40 kg

Modul de via

Cu toate c pinguinul imperial este un animal marin i i dobndete hrana exclusiv din ap, cuibul i-l face la adpostul unui zid de ghea, la o distan mare de litoral. Deoarece psrile clocesc iarna, ele trebuie s aleag un loc unde gheaa nu se topete de a venirea verii pn cnd puii devin independeni. Tocmai din acest motiv unele psri se deplaseaz i pn la 300 km n interiorul banchizei.

Pinguinul imperial vneaz peti i raci. Nu este un nottor deosebit de rapid, atingnd sub ap viteze de doar 627 km/h.

Specii inrudite Ruda cea mai apropiata este pinguinul regal (Aptenodytes patagonica), foarte asemanator cu pinguinul imperial, dar mai mic : 85 cm lungime si 10 -20 kg greutate.

Aria de raspandire Pinguinul imperial este specia de pinguin care cloceste la punctul cel mai sudic al planetei, parasindu - si rar teritoriul. Protectia speciei Pinguinul imperial nu are multi inamici naturali. Cu toate ca azi avem cunostinta despre existenta a mai mult de 150 000 de perechi, poluarea continua a marilor sudice ameninta supravietuirea speciei.

Inamicii pinguinilor
In Antarctica traiesc mai mult de 300.000 de pinguini imperiali. In teritoriul lor de viata si chiar si in afara acestuia au putini inamici naturali. Numai leul de mare si balena ucigasa mai prind uneori cate un pinguin imperial mai dezvoltat. Pe banchizele plutitoare se mai intampla ca pescarusii rapitori sa fure cativa pui. Cel mai mare pericol pentru puii de pinguini il reprezinta totusi marele lupde-mare. Pinguinul imperial vaneaza pesti si raci .

Naterile lor au fost vzute de milioane de oameni din ntreaga lume dup ce pinguinii au fost imortalizai pe marele ecran n documentarul francez "Marul Pinguinilor", ce a ctigat i premiul Oscar.

Reproducerea
Cum a fost prezentat i n film, pinguinii merg muli kilometri prin Antarctica, ctre pmnturile lor vechi de mperechere, unde femelele depun doar un ou. Masculul clocete timp de 4050 de zile, protejnd oul de frig cu ajutorul membranei de clocit ce i atrn de la nivelul abdomenului. Masculii se aeaz aproape unul de altul pentru a pstra cldura, numrul acestora depind uneori 6000. Timp de 110115 zile, ei nu mnnc absolut nimic. Femela revine cu puin timp nainte de ecloziune,(sau la cateva zile dupa) preia oul, iar apoi protejeaz puiul timp de aproximativ 40 de zile. Masculul, epuizat, care pn n acest moment a pierdut aproape jumtate din greutatea corporal, poate porni, n sfrit, n cutarea hranei. Cnd puiul devine suficient de mare pentru a vieui singur, rmne cu puii de aceeai vrst ntr-o grdini, printii lor pornind la vntoare.

Pentru ca puiul s supravieuiasc, amndoi prinii cltoresc de sute de ori, luni ntregi, ctre ocean si napoi pe continent pentru a-i furniza hran micuului. Asta nseamn c gheurile de pe mare au un rol major n succesul nmulirii lor. Acoperisurile de gheat influeneaz si planctonul, precum si speciile de pesti care l mnnc, amndou fiind surse de hran vitale pentru pinguini.

Adaptari deosebite
Pinguinul imperial s-a adaptat la cele mai neprietenoase conditii de mediu din lume. Mentinerea caldurii corporale este extrem de importanta, de aceea haina sa este compusa din mai multe duzini de pene pe centimetru patrat. Penele ce acopera stratul inferior de puf sunt scurte si tari, se lipesc unele de altele, formand astfel un strat de aer termoizolant. Pana si conformatia pinguinului imperial serveste la pastrarea caldurii, suprafata sa corporala este mai mica proportional cu greutatea.

Stratul termoizolant de grasime este si o sursa importanta de energie. Structura cailor nazale prezinta un sistem de schimb al aerului, incat in expiratie pierde o cantitate mica de caldura. Membrele posterioare si membrana interdigitala s-au dezvoltat astfel incat si la acest nivel pierderile de caldura sunt minime. La pastrarea caldurii contribuie si faptul ca pinguinii stau in grupuri, aproape unul de altul.

Institutul Woods Hole Oceanographic a folosit informaii despre stratul de ghea, preluate de la Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), pentru a prezice cum va fi afectat populaia de pinguini.

Ei au folosit i un studiu, care are aproape 40 de ani, ce a msurat succesul nmulirii unei colonii de pinguini din regiunea antarctic, Terre Adelie. Rezultatele, publicate n revista Proceedings of the National Academy of Sciences, sugereaz c pn n anul 2100, numrul pinguinilor de pe continentul sudic se va reduce cu 95% sau chiar mai mult.

Pinguinii imperiali ar putea supravieui prin ajustarea obiceiului lor de mperechere la noile condiii, pentru a se adapta astfel la schimbrile climatice. Autorii studiului spun ns c acest lucru este puin posibil.
Stephanie Jenouvrier, principalul autor al studiului, a declarat c, fa de alte specii de psri de pe continentul de ghea care i-ai alterat ciclul de via, pinguinii nu se vor "prinde" att de repede. "Sunt organisme care triesc mult, aa c de adapteaz ncet. Aceasta este o problem, ntruct climatul se schimb foarte repede", a mai spus autorul.