este un nume dat mai multor genuri de animale acvatice, carnivore,
cu capul rotund, cu corpul alungit și cu picioarele în formă de lopeți, care trăiesc mai ales în regiunile polare. Foca este un mamifer marin răspândit în mările nordice și temperate, ea făcând parte din familia „Phocidae”.
În general focile (Phoca vitulina) au în medie lungimea corpului de
170 cm (la masculi) și de 140 cm (la femele), iar greutatea de 150 respectiv 100 kg. Pe când focile (Halichoerus grypus) au lungimea de 230 cm și ating o greutate de 300 kg. Focile au în general un cap rotunjit, o culoare foarte variată, fiind frecvent de culoare cenușiu închis cu pete negre. „Phoca vitulina” trăiește în emisfera de nord în apele mărilor și oceanelor Atlantic și Pacific, preferând regiunile de coastă cu plaje de nisip, sau cu stânci. Numărul populației de foci este apreciat la 500.000 din care pe coastele europene trăiesc 90.000 de exemplare. „Halichoerus grypus” trăiește pe coastele de est a Atlanticului- (Islanda, Marea Britanie, Irlanda, Insulele Feroe, mai rar în Marea Baltică). Focile sunt înotătoare foarte iscusite, putând rămâne sub apă timp de 30 de minute, ajungând la adâncimi de până la 200 de m. Pe uscat, ele sunt greoaie si stangace, dar in apa devin agere si au miscari foarte rapide. Focile au corpul fusiform, tocmai pentru a putea sa inoate mai bine. Au mustati cu fire rare, dar foarte lungi, si un bot care aduce putin cu cel al unui catel, ceea ce le face simpatice. Majoritatea raselor traiesc in acele zone maritime apropiate de tarm, unde gasesc peste din abundenta. Cel mai adesea, focile pot fi intalnite in regiunile polare si subpolare, insa traiesc si in alte zone, cu o clima mai calda. În mod normal rămân însă ca. 3 minute sub apă, timp în care vânează pești, de exemplu heringi, sardine, lostrițe, plătici sau crustacei și moluște. În apă vânează fiecare separat, numai pe uscat trăiesc în colonii mici. În general sunt animale agresive, având loc frecvent lupte sângeroase între masculi. Împerecherea are loc în apă, mai mulți masculi urmărind o femelă, care se apără la început prin mușcături. După împerechere partenerii se despart. Unele specii de foci trăiesc grupate în haremuri. Perioada de gestație durează 11 luni, fiind născut de regulă un singur pui care are ca. 10 kg și o lungime de 85 cm. El va suge timp de 5 săptămâni lapte matern, după care va fi părăsit de mamă. Focile trăiesc în medie între 30 și 35 de ani. A fost o vreme, deloc îndepăratată, în care pe plajele plajele pustii ale litoralului românesc trăiau foci. Da, foci! Oricât de greu ne vine a crede, fauna relativ recentă a României cuprindea şi o specie de focă. Din nefericire, foca de Marea Neagră a avut aceeaşi soartă tristă a bourului, zăganului, dropiei, calului sălbatic tarpan, antilopei saiga precum şi a multor alte specii de animale care au trăit la noi, dar au dispărut din cauza inconştienţei şi răutăţii omului. Foca
Este un mamifer marin semi acvatic, cu 4 inotatoare folosite
si pe post de membre de deplasare. Exista aproximativ 33 specii de foci. Are un strat mare de grasime numita si untura care o ajuta sa isi mentina temperatura optima si in apele foarte reci. Mustatile sale o ajuta sa detecteze prada si in apele intunecate. Media de viata a focilor este de 25-30 de ani si de regula femelele traiesc mai mult decat masculii. Este un animal carnivor care se hraneste cu pesti, crustacee, calamari, pasari marine. Foca leopard se hraneste si cu alte specii de foci. Focile traiesc in mare parte in apa, venind la suprafata doar pentru a se imperechea, a naste sau pentru a scapa de pradatori precum balenele orca sau rechini. Pot dormi sub apa. Unele specii pot sta si 2 ore sub apa fara sa respire, prin incetinirea batailor inimii si conservarea oxigenului. O data pe an, femela naste un pui (pe uscat). Laptele de foca contine 50% grasime, ceea ce ajuta puii sa se dezvolte incredibil de repede. Cand stau pe uscat, se unesc in colonii care pot atinge si 1000 de indivizi. Focile au cel mai mult sange in corp dintre toate animalele. Desi pe uscat au deplasarea greoaie, in apa ele sunt foarte rapide si agere. In principal traiesc in zonele polare si subpolare, dar unele sunt intalnite si in regiuni mai calde. Pieile de foca au inceput sa se foloseasca pentru a împiedica alunecarea schiurilor inapoi de prin anul 1930, fiind confectionate din blana de foca. Fâşii de blana se ataşau pe talpa schiului, făcând ca acesta să poata aluneca înainte dar nu si înapoi datorita firelor de păr înclinate ale blănii de focă. Devenea astfel posibil si urcuşul pantelor cu schiurile in picioare. Prinderea acestor fâşii pe schi se făcea cu chingi. Treptat, blana de foca a fost înlocuita cu materiale ţesute pe bază de mohair si fire sintetice. O etapa noua a inceput din 1976 odată cu apariţia pieilor autocolante.