Poezii

Hora legumelor
de Lucia Muntean

Legumele toate, toate

Sunt izvor de sanatate!
Fiecare-n felul ei
Ne ajuta cu temei:

Usturoiu-alunga boala,
Ceapa vindeca raceala,
Frunza verde de spanac
Este buna la stomac.
Iar salata neaparat
Face bine la ficat.
Morcovii, cartofii, varza
Rosiile si fasolea
Au pornit si ele hora!

Oricum ar fi consumate:
Fierte, crude, toate, toate,
Sunt izvor de sanatate!

Supa de zarzavat
de Otilia Cazimir

S-a dus gospodina să ia zarzavat

Şi vine acasă cu coşul încărcat:
Cu morcovi, cu varză, cartofi,
Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă,
Că toate-s la fel!

Şi toate încep să se certe pe masă:

”Ba eu sunt mai dulce”, „ ba eu mai frumoasă”,
Dar morcovi, sau varză, cartofi,
Pătrunjel, ori sfeclă, ori ceapă,
Nu-s toate la fel?
Le ia gospodina pe rând să le spele,
Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele,
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,
Pe toate la fel!
Pe oala în clocot, capacul tresaltă
Şi fierb sărăcuţele, fierb laolaltă.
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,
Fierb toate la fel!
Acuma tac toate, ce vreţi să mai spună?
Că supa e gata şi-i straşnic de bună!
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,
Că toate-s la fel!

Ghicitori
Ghicitori despre legume de toamna

Trupul, capul mi-e totuna

Pe-un picior stau totdeauna.
Am camasi nenumarate
Si le port toate-mbracate.
(Varza)

Verde, roşu! Cine-mi eşti?

Lung, subţire, gras ori dulce,
Iute,
Poţi să mi-l ghiceşti?
(Ardeiul)

Rosu lung si mustacios

Mai subtire su mai gros
Dulce vitminizat
Rege peste zarzavat
(Morcovul)

Catei are dar nu latra

Si nu-l ti legat la poarta
(Usturoiul)

Nas la omul de zapada

Iepurele vrea sa-l roada
(Morcovul)

Cand o tai e cu temei

De ce plangi de mila ei?
(Ceapa)

În pământ pui unul, doi,

Şi scoţi toamna muşuroi.
(Cartoful)

Tarus galben ascutit

In pamant sade infipt.
Un iepuras l-a gasit
Si pe loc la rontait.
Cine este? L-ati ghicit?
(Morcovul)

Sade mandra-ntr-un picior,

Laudandu-se oricui,
Ca ea poarta-n al ei spate,
Camasi albe si verzui.
(Varza)

Nu-i ca varza infoiata,

Dar e sora ei, gatita
C-o rochita incretita.
(Conopida)
Buni sunt copti, fierti şi prajiti
Si-s aproape nelipsiti,
Cand dorim o garnitura
Langă orisice friptura.
(Cartofii)

Trupul, capul mi-e totuna

Pe-un picior stau totdeauna.
Am camasi nenumarate
Si le port toate-mbracate.
(Varza)

Intr-o cusca-s multi catei,

Toti sunt albi şi rotofei,
Mama-i pune la mujdei.
Ia ghiciţi. Cine sunt ei ?
(Usturoiul)

Avem o copilita
Cu multe rochite,
Cand o dezbracam,
Din ochi lacrimam.
(Ceapa)

Nu e carne, dar e grasa

Cocotata pe arac.
Numai toamna intra-n sac.
(Fasolea)

Buni sunt copti, fierti şi prajiti

Si-s aproape nelipsiti,
Cand dorim o garnitura
Langă orisice friptura.
(Cartofii)
Sade mandra-ntr-un picior,
Laudandu-se oricui,
Ca ea poarta-n al ei spate,
Camasi albe si verzui.
(Varza)

Intr-o cusca-s multi catei,

Toti sunt albi şi rotofei,
Mama-i pune la mujdei.
Ia ghiciţi. Cine sunt ei ?
(Usturoiul)

Avem o copilita
Cu multe rochite,
Cand o dezbracam,
Din ochi lacrimam.
(Ceapa)

Frunze n-are
Nu-i nici floare
In paduri si pe ogor
Prin gradini si-n deal la vie
Sta mereu intr-un picior.
(Ciuperca)

Dupa ploaie, la plimbare,

Cu umbrele mici… de soare!
(Ciupercile)

Nu-i ca varza infoiata,

Dar e sora ei, gatita
C-o rochita incretita.
(Conopida)

Cand o tai, e cu temei

De ce plangi de mila ei?
(Ceapa)

Soarele când îl zăreşte,

Pe dată se înroşeşte.
O culegem vara toată
Tare-i bună în salată!
(Roşia)

Într-un pomişor
Arde-un focuşor!
(ardeiul iute)

Într-o cuşcă mulţi căţei,

Toţi sunt albi şi rotofei,
Mama-i pune la mujdei!
(căpăţâna de usturoi)

Deasupra iarba se-ncurcă

Şi sub ea ouă de curcă!
(cartofii)

Frunze n-are,
Nu-i nici floare.
În păduri şi pe ogor,
Prin grădini şi-n deal la vie
Stă mereu într-un picior.
(ciuperca)

Miezul e floare spumoasă,

Iar în jur frunze de varză!
(conopida)

Noi avem un butoiaş

Alb, voinic, parcă-i de caş.
Cercuri n-are şi nici doage,
Este bun când mama-l coace!
(dovleacul)

Albă păsăruică,
Pe arac se urcă.
N-are aripioare,
N-are nici picioare.
(fasolea)
Povestea legumelor laudaroase

Intr-o zi de toamnă gospodina s-a dus la piaţa să facă cumpărături. Şi-a încărcat coşul cu de
toate: ceapă, cartofi, ardei, morcovi, roşii, pătrunjel, varză.
Legumele din coş au început să se certe între ele pentru că erau îngrămădite, că nu aveau loc,
că fiecare ar fi vrut să stea deasupra, la aer. Ardeiul iute, fiind mai mititel se simţea destul de
bine şi spuse:
– Ce tot vă certaţi? Aveţi puţină răbdare, că în oală o să aveţi destul loc, când o să fiebeţi.
Apoi interveni gogoşarul, fratele ardeiului iute.
– Tu să taci frǎţioare! Nu vezi ce mic şi prăpădit eşti? Parcă n-ai frate cu mine şi cu ardeiul
galben.
– Lasǎ-l în pace pe fratele nostru, că-i mic şi nu ştie ce spune- zise ardeiul galben.
Şi tot certându-se între ei, gospodina a ajuns acasă şi a aşezat legumele pe masǎ pentru a le
spǎla, curǎţa şi pune la fiert.
Când s-au văzut pe masă fiecare a început cu lauda; morcovul a zis că el e cel mai dulce şi
mustăcios, gogoşarul că-i gras, roşu şi gustos, varza cǎ-i cea mai înfoiată şi frumoasă.
Atunci ardeiul iute, cum n-avea astâmpăr interveni şi spuse:
-Nu vă mai certaţi, că-n oalǎ o să ajungeţi şi-o să fierbeţi de n-o să vă mai vedeţi.
Gospodina a spălat legumele, le-a curăţat şi în oală le-a tocat. Când ciorba a fost gata, a fost
pusă în farfurii la răcit. Cum nu se mai auzea nimic, ardeiul iute, ca să nu tacǎ, a început să
întrebe.
-Ce staţi supărate, nu mai aveţi glas? Aţi râs de mine că sunt mititel dar eu tot proaspăt am
rămas, nu ca voi nişte legume fierte. Şi nu bine a terminat vorba că bunicul l-a şi luat şi din el a
muşcat, apoi a exclamat.
– Vai ce ardei mititel, dar e iute, vai de el!
Şi aşa s-a terminat povestea noastră cu legumele lăudăroase după cum spune şi proverbul
“Lauda de sine nu miroase a bine!”