Totul despre toleranta

În efortul de a descifra tainele acestui concept, am structurat articolul sub formă de

răspunsuri la următoarele întrebări:

1.Ce este toleranţa?

2. Care sunt formele spontane ale toleranţei şi când se pune problema acesteia?

3. Care sunt limitele obiective ale toleranţei sau unde începe intolerabilul?

Ce este toleranţa?

Conform DEX, toleranţa (lat.: tolerare = a suporta) este un termen social, etic şi

religios aplicat la o colectivitate sau la un individ, care defineşte respectul libertăţii altuia, a

modului său de gândire şi de comportare, precum şi a opiniilor sale de orice natură (politice,

religioase, etc.).

Cu alte cuvinte, noţiunea de toleranţă constă în acceptarea unor diferenţe evidente,

fie ele fizice, socio-culturale, politice sau religioase. Pentru înţelegerea definiţiei şi a analizei

ce urmează vom utiliza următorul exemplu: - cineva spune: „foaia din mâna mea este albă”,

iar altul vine şi zice: „eu cred că este neagră.”

Dialogul, ca acceptare a alterităţii, are două avantaje: pe de o parte face ca lucrurile să se

mişte către o edificare mai mare a fiecăruia dintre cei doi, iar pe de altă parte relansează

discuţia, având în vedere ideea că diferenţa de opinie mişcă lucrurile. Toleranţa e soluţia

socialmente convenabilă a unui dezacord şi nu suprimarea dezacordului. Aici avem în

vedere credinţa comună conform căreia a fi tolerant înseamnă să fii de acord cu celălalt.

Ori, nu se poate vorbi despre toleranţă decât atunci când admitem că celălalt are o părere

diferită de a noastră, când acceptăm că are dreptul la aceasta şi căutăm împreună cu el un

mod de a gospodări această diferenţă astfel încât să nu devină culpabilizantă. Toleranţa este

înclinaţia, sau decizia, de a accepta lucruri pe care anumite criterii le-ar define ca
inacceptabile.

Pentru a nu primi calificativul stigmatizant de „intolerant”, cei doi ar cădea de accord că

fiecare are dreptul la opinia lui. (Tu ai dreptul la părerea ta. O respect. Eu am dreptul la

părerea mea şi mă aştept ca ea să-mi fie respectată). Dialectica e inutilă. Toleranţa reciprocă

sfârşeşte într-o tăcere surâzătoare pentru care dialogul e un bruiaj indezirabil.

Ceea ce dorim să evidenţiem aici este că, în zilele noastre, există riscul, ca în numele

toleranţei, prin tăcere sau neimplicare, să pierdem orientarea cunoaşterii şi asumarea

răspunderii opţiunii, şi să confundăm respectul diferenţei cu etica dizolvantă a lui ,,anything

goes”.