De mare profunzime este si folosirea verbului "a pribegi", la forma inversa a perfectului compus; acesta

sugereaza o plecare de acasa, o pribegie fara tinta intr-un spatiu al instrainarii.

Strofa a II-a este inclusa tot in planul terestru, de data aceasta fiind infatisata moartea vegetalului:
campia (personificata) devine dezolanta (" Vesela verde campie acu-i trista, vestezita"), ierburile s-au
vestejit, iar bruma a asternut culori de rugina, ca si cand o boala cosmica ar fi atins pamantul.

Versurile III si IV din strofa a Ii-a cuprind o imagine vizuala (cea a frunzelor care cad desprinse de pe
ramuri) si o comparatie abstracta (moartea frunzelor fiind asemuita cu pierderea iluziilor "dintr-un suflet
omenesc").

La realizarea tabloului din strofa a Ii-a contribuie: epitetele ("vesela verde campie", "lunca ruginita"),
personificarea ("acu-i trista"), imaginea vizuala si comparatia (mentionate mai sus), imaginea vizuala
"Lunca batuta de bruma" si altele.

In strofa a III-a, privirea poetului se indreapta spre planul cosmic, tulburat si el de amenintarea iernii.
Veniti de la capetele lumii ("Din tuspatru parti a lumei"), norii aducatori de zapada devin fabulosi (" Ca
balauri din poveste "), inspaimantatori.

"Inghitit" de acesti "balauri", "soarele iubit s-ascunde" (ca in basmele in care zmeii fura, de pe cer, astrul
luminii).

Lipsa soarelui si prezenta corbilor "croncanitori" dau sentimentul mortii totale a lumii.

In aceasta strofa, se contureaza una dintre caracteristicile pastelurilor lui Alecsandri: alternarea
planurilor real/fabulos (care apare si in poezia "Mezul iernei %

La realizarea acestui tablou contribuie mai multe mijloace artistice: comparatia ("... se ridica-nalt pe
ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri..."

), epitetul ("nouri negri plini de geruri"), personificarea soarelui care se ascunde, epitetul in inversiune
("grozavii nori", ) si altele.

In strofa a IV-a, cu toate ca revine la tabloul terestru, poetul pastreaza si o nota de fabulos: iarna "vine pe
crivat calare", ca si cand ar fi un personaj mitologic cumplit. Scaderea luminii diurne ("ziua scade") este
nascatoare de spaime in lumea vie.

Teroarea se raspandeste in spatiul atat de calm altadata, dand nastere unei tanguiri generale, ca si cand
s-ar sfarsi lumea ("Boii rag, caii rancheaza, cainii latra la un loc").

Atins si el de boala cosmica, omul devine ingandurat si cauta caldura focului.

La realizarea tabloului din ultima strofa contribuie: personificarea ("iarna vine"), repetitia din primul vers,
imaginea auditiva a vantului care suiera, enumeratia din versul al III-lea.

Din cele spuse pana acum, intelegem ca "Sfarsit de toamna" este o poezie descriptiva, in care este
zugravit tabloul apropierii iernii. Sentimentele poetului sunt exprimate prin intermediul peisajului: iarna
fiind un anotimp pe care Alecsandri nu l-a iubit, apropierea ei ii provoaca neliniste si spaima. Acestea se
reflecta in modul in care este infatisat spectacolul naturii.

Poetul are o atitudine contemplativa, priveste tabloul (uneori, din interior, de la fereastra conacului sau
din Mircesti), dpr nu intervine in modificarea lui.

Titlul poeziei fixeaza intervalul temporal in care are loc contemplarea naturii: sfarsitul toamnei.

Versificatia este clasica, poezia fiind alcatuita din strofe de cate patru versuri, cu masura de 16 silabe,
ritm trohaic si rima imperecheata.