Primul dintre elemntele invocate este pamantul, ca spatiu al imensitatii si al stabilitatii.

El constituie
materia din care se plamadeste trupul uman, idee reprezentata printr-o metafora explicita : ,,Pamantule
larg, fii trunchiul meu’’.Pamantul apare in ipostaza unui urias spatiu protector, idee marcata in text prin
prezenta unor simboluri izomorfe(gr. Isos=la fel, morphe=forma)Acestea sunt sugestive pentru ideea de
asimilare, includere, incorporare, adapostire si sunt reprezentate prin intermediul unei metafore in
lant ,,,fii pieptul acestei naprasnice inimi,prefa-te in lacasul furtunilor cari ma strivesc, fii amfora eului
meu indaratnic !’’ A treia secventa poetica introduce imaginea eului titanic, proiectat cosmic,,Prin
cosmos/ auzi-s-ar atuncea maretii mei pasi/si as apare navalnic si liber/ cum sunt,/pamantule sfant.’’
Proiectia eului titanic este evidentiata aici prin sintagma,,maretii mei pasi ‘’, prin epitet si inversiune se
surprinde metamorfozarea eului in titan.Titanul este deocamdata perceput doar prin pasii titanici, ca
prim semn al dezmarginirii. Consecinta imediata a acestei intrupari o constituie manifestarea neingradita
a energiilor interioare care nu mai sunt limitate de granitele corporale,,as apare navalnic si liber cum
sunt !’’ A patra secventa poetica dezvolta proiectia imaginativa a eului poetic devenit titan. Fiinta poetica
insufleteste cosmosul cu propria sa vitalitate, proiecteaza in univers propriile sentimente : iubirea si ura.
L.Blaga selecteaza din registrul sentimentelor pe cele definitorii pentru natura umana si pe cele mai
semnificative ca intensitate.Primul dintre acestea este iubirea,,Cand as iubi ,/mi-as intinde spre cer toate
marile/ca niste vanjoase, salbatice brate fierbinti, ‘’.Aici titanul primeste o configurare concreta prin
imaginea maiinilor, reprezentate prin metafora ,,mi-as intinde spre cer toate marile’’.Maiinile umane sunt
astfel substituite cu toate marile, capabile astfel de a imbratisa