O încântare. Pentru cineva care a lucrat în teatru, lectură obligatorie.

N-am văzut-o pusă în scenă, dar

tare mi-ar plăcea. Vișniec FTW!, un brand românesc de care tare bine ar fi să ne mai amintim, din an în
Paști..

Nu e deloc rau, dar in fiecare dintre cele patru piese ale volumului, pe langa sclipiri si intuitii poetice, pe
langa clins d'oeil si reflectii grave (caci imaginarul lui Visniec nu uita trecutul, ci il adanceste), ramane
ceva nespus, o absenta. Acel sentiment al lucrului nedus pana la capat. 3,9/5

ORBUL CU TELESCOPUL: Pe scurt, suntem o asociație de depresivi, de anxioși, de nefericiți, de rătăcitori

fără religie fixă, de atei debili, de apatici maladivi, de proști cărora le lipsește în mod vital tandrețea, de
sceptici bornați, de complexați și de handicapați afectiv (...)

Deci, să urăm la mulți ani Asociației noastre. Domnule Cioran, vreți să suflați dumneavoastră în
lumânări?

Mi-era dor de piesa asta. Am vazut-o la Cluj acu-s multi ani si ma bucur ca am si citit-o. Nu l-am mai citit
pe Cioran din adolescenta si sunt curioasa cu ce ochi noi m-as raporta acum la ideile lui.

Cartea lui Vișniec "Mansardă la Paris cu vedere spre moarte" are să placă nu doar cunoscătorilor de
Cioran. Este o piesă super-drăguță. Însă cei ce cunosc opera lui o să le placă totuși mai mult.

Eu nu-i cunosc toate "buchiile", însă am fost plăcut surprins să găsesc în piesă idei culese anterior din
cărțile lui.

Vișniec s-a documentat bine (probabil) înainte de a o scrie, reprezentând ironiile, stranietățile, gândurile
lui Cioran cât mai natural.

O piesă care mi-o închipui mai mult ca pe un film gen "Spuma zilelor" decât ca pe o piesă de teatru
jucată. Și cred că e spre bine.

Seară frumoasă.