Cardul de corbi "croncanitori", vantul "suiera prin hornuri", boii "rag* , caii "rancheaza" si cainii "latra",

sunt imagini auditive alcatuite din manifestari specifice naturii si fiecarei vietuitoare, pentru a ilustra
spaima cauzata de apropiata iarna.

Tabloul nu este lipsit de vivacitate. Imagini motorii se intalnesc in toate strofele si sunt conturate prin
verbe de miscare sugestive: "cardurile de cocoare insirandu-se-n lung zbor", "Frunzele-i cad, zbor in aer",
"se ridica-nalt pe ceruri () nouri negri", "Soarele iubit s-ascunde", "Trece-un card", "Omul () s-apropie de
foc" si sunt realizate stilistic si prin personificari.

Descrierea tabloului natural este concreta, obiectiva, constatativa, in cadrul careia se manifesta pregnant
elementele abstracte ale meditatiei si gandirii, procedeu cu totul nou in realizarea pastelurilor. Astfel,
comparatiile "Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc" si "Ca balauri din poveste, nouri negri, plini
de geruri" ilustreaza o reflectare asupra conditiei umane si o referire la mitologia populara, exprimand
ideea armoniei dintre om si natura.

Prozodia. Poezia are ritm trohaic, rima este imperecheata, iar versurile lungi, specifice pastelurilor lui
Alecsandri, au masura de 15-16 silabe.

Vasile Alecsandri se situeaza in fruntea poetilor pasoptisti, pastelurile sale constituind primul moment de
stralucire a poeziei romane inainte de Eminescu. Titu Maiorescu a considerat ca aceste creatii lirice sunt
"insufletite de o simtire asa de curata si de puternica a naturei" si sunt scrise "intr-o limba asa de
frumoasa", incat il determina pe marele critic sa-1 declare pe Vasile Alecsandri drept "Cap al poeziei
noastre literare in generatia trecuta".