1.

DEF (MARCILE EULUI LIRIC)

Pastelul este o specie a genului liric in care este prezentat un colt din natura
in stransa legatura cu gandurile si sentimentele autorului fa de acesta.
In poezia "Iarna", este descris un tablou hibernal, mre i grandios , scond n
eviden atotputernicia iernii, autorul exprimndu-i in mod direct sentimentele si
tririle, trecand de la team, neliniste, spaima, nostalgie la admiraie i veselie
fa de acest tablou.
Poezia este alcatuita din patru catrene, cu rim imperecheat : intalnim eul
liric iat,.
n prima strof : Iarna apare personificat ntr-un peisaj fantastic, nspimnttor cumplita
iarn, care cerne norii de zpad , trimind Lungi troiene cltoare adunate-n cer
grmad. Descrise prin intermediul unui dublu epitet.Poetul surprinde ns , cu stngere de
inim , c aceast plutire graioas se asociaz cu atingerea lor ngheat , care provoac
fiori.Personificarea rii este sublinit de tresrirea provocat de rceala fulgilor de nea
Rspndind fiori de ghea pe ai rii umeri dalbi.
n strofa a doua : Poetul insist printr-o repetiie asupra abundenei zpezii.Zua ninge,
noaptea ninge , dimineaa ninge iar !Frumoasa ar , personificat , se mbrac
ntr-o zale argintie gata parc de rzboi.Comparaia accentueaz atmosfera de uoar
tristee , determinat de trecerea timpului.
n strofa a treia : Concureaz peisajul terestru pustiu i ngropat sub albul zpezii. Plopii se
pierd n zare ca umbre ale vieii disprute ca fantasme albe.Pe ntimderea pustie lipsit de
orice semne ale vieii , de unde s-au ters urmele i drumul se vd : satele pierdute sub
clbucii albi de fum.Doar fumul alb ne poart cu gndul la singurul semn de via care se
pstreaz n pustiul de zpad.Repetiia cuvntului alb scoate n eviden culoare
dominant a tabloului.
Ultima strof : Aduce o schinbare n peisajul de iarn.Tabloul de iarn pn atunci
neclintit , lipsit parc de via , se insufleete la apariia saniei care trece peste vi i al
sunetului vesel al zurglilor.Poezia se ncheie ntr-o tonalitate ampl.

In primele trei strofe este descris un spatiu vast, nemarginit, peste care
ninsoarea cade necontenit, gerul este cumplit, iar satele sunt ingropate de nmei.
Cerul este acoperit de nori, soarele abia zrindu-se printre acestia.
Tabloul trezeste in sufletul autorului sentimente de spaim fa de ninsoarea
total asemenea unui cataclism natural neliniste si melancolie. Sentimentele de

uimire si infiorare percepute de eul liric in fata acestui maret spectacol al naturii
sunt sugerate si de epitetele "cumplita iarna" si "fiori de gheata".
Privirea este indreptat de sus n jos fiind surprins att spa iul ceresc Din
vazduh cumplita iarn, "adunate-n cer", ct si spaiul terestru, unde totul pare
cufundat n zapada: "Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare".
In ultima strofa tabloul se insenineaza, soarele apare i omul isi face simtita
prezenta intr-o sanie usoara, care trece peste vai raspandind veselia printr-o
imagine auditiva "clinchete de zurgalai". Sentimentele autorului se transforma in
veselie exprimat prin epitetele: "doritul soare", "voios rasuna" si personificarea
"soarele dismiarda".
Pentru a descrie tabloul hibernal si a transmite sentimentele, autorul
foloseste numeroase imagini artistice , vizuale, auditive si dinamice realizate prin
intermediul figurilor de stil
Predomina imaginile vizuale, "norii de zapada",ca un roi de fluturi albi", "umeri
dalbi". Acestea sunt alcatuite din epitete - "de zapada", "lungi, calatoare", "dalbi" -,
personificari - "fulgii zbor, plutesc", "umeri dalbi" si comparatia "ca un roi de
fluturi albi".
Personificarea reprezinta un mijioc artistic important mai ales in prima si in ultima strofa, prin
insufletirea unor elemente ale naturii care dobandesc trasaturi ale lumii vii sau umane: "iarna
cerne norii", "fulgii zbor", tara se imbraca in zapada "cu o zale argintie se imbraca mandra tara",
"doritul soare dismiarda".
Metafora ,,oceanul de ninsoare" se refera la stratul de zapada care acopera pamantul
asemanandu-l cu intinderea oceanului. Norii aducatori de zapada, sunt descrisi cu ajutorul
metaforei ,,lungi troiene calatoare.
Pentru realizarea tabloului autorul foloseste o gama larga de epitete simple si cromatice :,,troiene"
calatoare, ,,fiori" de gheata, ,,zale" argintie, ,,intinderea" pustie, atribu
Tabloul alb este realizat cu ajutorul epitetelor cromatice: ,,fluturi" albi, ,,umeri" dalbi, ,,clabuci"
albi, ,,fantasme" albe sporindu-se astfel senzatia de potop hibernal. Pe langa aceste,
monocromatismul se realizeaza si cu ajutorul cuvintelor ce apartin aceleiasi sfere semantice: zapada,
gheata, troiene, ninsoare.

Comparatia este o alta figura de stil folosita de poet pentru realizarea tabloului si sugerarea
starilor sufletesti. Fulgii care cad sunt asemanati cu niste fluturi albi. ,,Fulgii zbor, plutesc in aer, ca
un roi de fluturi albi", iar soarele care abia se vede printre nori este comparat cu un vis de tinerete. ne
face sa simtim usoara tristete a poetului gandind cu regret la trecerea anilor tineretii., ,,Soarele
rotund si palid, se prevede printre nori,/Ca un vis de tinerete printre anii trecatori."

Comparatia "Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare" accentueaza aspectul de
pustietate lipsita de viata, in care au ramas numai umbrele plopilor pierzandu-se in zare. Se
subliniaza imaginea de sfarsit de lume datorata caderilor masive de zapada si sentimentui de
spaima pe care il traieste poetul.
O alta figura de stil este repetitia fara urme fara drum", ,,Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge
iara, care sugereaza abundenta zapezii si absenta omului.

Poezia se incheie cu o imagine auditiva: "in vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai".

n poezia ,,Iarna" modul principal de expunere este descrierea cu ajutorul careia poetul prezinta
tabloul din natura si starile sufletesti legate de acesta. .
Avand toate aceste caracteristici, poezia ,,Iarna" de Vasile Alecsandri ramane unul dintre cele mai
cunoscute pasteluri ale lui Vasile Alecsandri.
in prima strofa este descris un tablou de natura, in care iarna, personificata, "cerne" din vazduh "norii de
zapada", in cantitati enorme, deoarece acestia se constituie in "Lungi troiene calatoare adunate-n cer
gramada". De la spatiul ceresc, sugerat prin elementele lexicale "din vazduh", "in cer", "in aer", fulgii ajung
in spatiul terestru,"Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi". Imaginile realizate sunt vizuale si
dominate cromatic de culoarea alba, care este fie sugerata, fie exprimata direct: "norii de zapada", "fulgii
zbor, plutesc", ca un roi de fluturi albi", "umeri dalbi". Stilistic, acestea sunt alcatuite din epitete - "de
zapada", "lungi, calatoare", "dalbi" -, personificari - "fulgii zbor", "umeri dalbi" si comparatia "ca un roi de
fluturi albi". Sentimentele de uimire si infiorare pe percepute de eul liric in fata acestui maret spectacol al
naturii sunt sugerate si de epitetele "cumplita iarna" si "fiori de gheata".
in strofa a doua, este infatisata acum caderea necontenita a zapezii, prin repetitia verbului "noaptea ninge,
ziua ninge....". Zapada a acoperit intreaga tara, cerul este intunecat de nori, iar "Soarele rotund si palid" abia
se zareste. Si in aceasta strofa descrierea este situata in spatiul ceresc, Soarele rotund i palid se
prevede printre nori", iar spatiul terestru este conturat prin imaginea vizuala - "Cu o zale argintie se
imbraca mandra tara" - realizata prin epitete, "zale argintie", "mandra tara" si personificari, "se imbraca",
care umanizeaza natura. Emetia provocata de peisajul feeric indeamna poetul la meditatie asupra scurgerii
timpului - "printre anii trecatori" -, iar tristetea pe care o incearca este sugerata prin epitetul dublu "soarele
rotund si palid" si comparatia "se prevede printre nori ca un vis de tinerete".
Strofa a treia intregeste tabloul de iarna si schiteaza planul terestru, unde totul pare cufundat intr-un noian
de zapada: "Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare". Sub inspiratia iernii, poetul da libertate
totala fanteziei, astfel incat plopii par "fantasme albe", care se pierd in zare, in timp ce intinderea este
"pustie, fara urme, fara drum". Imaginea este predominant vizuala, iar pustietatea alba este sugerata prin
enumeratiile "pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare", intindere "pustie, fara urme, fara drum". Se
constituie o imagine a irealului, fabuloasa, realizata prin comparatia "ca fantasme albe plopii () se pierd in
zare" si epitetele "intinderea pustie", "satele pierdute", "clabuci albii". Ca si in celelalte doua strofe, culoarea
dominanta a peisajului este albul, reluat prin diferitele forme flexionare, "alb", "albe", "albii". in partea a doua

a poeziei - corespunzatoare ultimei strofe -peisajul se insufleteste si iarna nu mai inspaimanta firea,
deoarece ninsoarea se opreste si norii personificati "fug". Tabloul de natura este dominat acum de lumina
mangaietoare a soarelui, care "straluceste si dizmiarda" imensitatea alba, sugerata prin metafora
hiperbolizanta "oceanul de ninsoare". isi face aparitia o sanie "usoara", care "trece peste vai", raspandind
veselia prin "clinchete de zurgalai". Luminozitatea peisajului aduce bucuria in sufletul poetului, sentiment pe
care acesta il transmite prin epitetele in inversiune "doritul soare", "voios rasuna" si personificarea "soarele
() dizmiarda". Poezia se incheie cu o imagine auditiva: "in vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai". in
intreaga poezie, tabloul naturii este dominat de culoarea alba, sugerata printr-o suita de epitete cromatice:
"fluturi albi", "umeri dalbi", "zale argintie", "fantasme altAe_", "clabuci aM".
Poetul surprinde cateva detalii specifice ale peisajului: camp, dealuri, plopi, sat, cer innorat, soare, intindere
pustie ("troiene calatoare adunate-n cer gramada", "fiori de gheata", soare lipsit de putere "rotund si palid"
abia zarindu-se dintre nori, pamantul intreg ingropat sub noianul de ninsoare s-a transformat intr-o
"intindere pustie, fara urme, fara drum"). Satele ascunse si ele de zapada se ghicesc dupa fumul alb
("clabuci albii de fum").

Sugereaza uimirea si spaima resimtite de poet vazand instalarea dominatoare a iernii, cu lungile sale
inzapeziri. Atotputernicia iernii inspira primejdia unei ninsori care o sa inghita totul, ca la sfarsitul lumii.
Frumoasa tara, personificata, se imbraca intr-o "zale argintie" gata parca de razboi. Multimea epitetelor
("zale argintie", "mandra tara", "soarele rotund si palid") surprind detalii ale peisajului abia luminat de
soarele indepartat "ca un vis de tinerete printre anii trecatori".
Comparatia accentueaza atmosfera de usoara tristete determinata de perspectiva trecerii iremediabile a
timpului.
Strofa a treia contureaza peisajul terestru pustiu si ingropat sub albul zapezii. Linia orizontului se pierde in
imensitatea alba: "Tot e alb pe camp, pe dealuri, impregiur, in departare". Plopii se pierd in zare ca umbre
ale vietii disparute: "ca fantasme albe".
Repetitia cuvantului "alb" subliniaza culoarea dominanta a tabloului. Sugestia albului este realizata si prin
cuvinte: "zapada", "troiene", fulgii", "gheata", "ninge", "ninsoare" sau "zale argintie" sau prin mijioace
fonetice (prin repetitia vocalei "a"): "Tot e alb pe camp, pe dealuri, impregiur, in departare, / Ca fantasme
albe plopii insirati se pierd in zare".
Ultima strofa aduce o schimbare in peisajul de iarna. Ninsoarea inceteaza, norii se risipesc, soarele apare
alungand sentimentul de spaima care pusese stapanire pe sufletul poetului. Lumina puternica a soarelui,
atat de indelung asteptat ("doritul soare"), "straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare". Metafora "oceanul
de ninsoare" aduce sugestia imensitatii albe, iar verbul "dismiarda" completeaza printr-o miscare plina de
caldura umana sentimentui de duiosie, ca dupa o lunga despartire. Tabloul de iarna pana atunci neclintit,
tacut, lipsit parca de viata, se insufleteste la aparitia saniei care trece peste vai si a sunetului vesel al
zurgalailor. SentimentuI de bucurie, de optimism al viefii triumfa in finalul poeziei, risipind spaima.
Realizarea artistica
Imaginea iernii atotstapanitoare este realizata printr-o bogata paleta de mijloace artistice:
Epitetul (simplu sau dublu, antepus sau postpus) are rolul de a da mai multa forta detaliilor tabloului si
nuantelor de alb: "fluturi albi", "doritul soare", "anii trecatori", "soarele rotund i palid", "intinderea pustie",
"umeri dalbi, "fantasme albe", "lungi troiene calatoare". Descoperim si un epitet al verbului "voios rasuna
clinchete" care prin notatia auditiva dinamizeaza intregul tablou. Se observa predilectia pentru inversiunea
epitetului, care accentueaza notatiile tabloului.
Personificarea reprezinta un mijioc artistic important mai ales in prima si in ultima strofa, prin insufletirea
unor elemente ale naturii care dobandesc trasaturi ale lumii vii sau umane: "iarna cerne norii", "fulgii zbor",
"cu o zale argintie se imbraca mandra tara", "doritul soare dismiarda". Ultima personificare umanizeaza
iarna, care daruieste oamenilor si bucurii.
Comparatia bine reprezentata in poezie sugereaza aspectui difuz al luminii indepartate a soarelui, ivit fugitiv
dintre nori: "Soarele rotund si palid se prevede pintre nori / Ca un vis de tinerete printre anii trecatori", dar
ne face sa percepem usoara tristete a poetului gandind cu regret la trecerea anilor tineretii. Comparatia "Ca

fantasme albe plopii insirati se pierd in zare" accentueaza aspectul de pustietate lipsita de viata, in care au
ramas numai umbrele plopilor pierzandu-se in zare ca un sir de suflete ratacitoare. Se subliniaza imaginea
de sfarsit de lume datorata caderilor masive de zapada si sentimentui de spaima pe care il traieste poetul.
Comparatia "Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi aibi" sugereaza cu multa gingasie zborul fulgilor de
nea asemenea unui "roi de fluturi albi". Personificarea fulgilor se accentueaza prin aceasta comparatie cu un
element al lumii vii, plin de viata si de miscare.
Repetitia are rolul de a relua si sublinia cuvinte. sunete care dobandesc o mare forta de sugestie: albul
tabloului, ninsoarea abundenta, lipsa oricaror semne de viata, de miscare ("fara urme, fara drum"),
sentimentui trecerii timpului ("printre nori, printre anii trecatori").
Enumeratia asociata cu alte mijioace artistice, insumand detalii semnificative, accentueaza caracterul
atotstapanitor al iernii: "Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!", "Tot e alb pe camp, pe dealuri.
impregiur, in departare."
Metafora: "Oceanul de ninsoare" sugereaza nemarginirea alba, facand ca tabloul sa se amplifice in
adancime.