“Democratie si totalitarism”, Raymond Aron - “Despre politica”

Stiinte politice

“Democratie si totalitarism”, Raymond Aron - “Despre politica”

Volumul “Democratie si totalitarism” (Démocratie et totalitarism) este ultimul dintr-o serie de 3

lucrari, serie constituita plecand de la lectiile despre societatea industriala tinute la Sorbona de
catre Raymond Aron in perioada 1955-1958 .

Primul capitol, “Despre politica”, se poate spune ca e alcatuit din 3 parti: conturarea si
intelegerea termenului de “politica”, stabilirea existentei primatului politicii si intelegerea corecta
a acestui primat.

In prima parte a capitolului “Despre politica”, autorul Raymond Aron incearca sa explice
multiplele intelesuri ale cuvantului “politica”, sa gaseasca o unitate intre numeroase sensuri pe
care le poate avea termenul. Pentru a realiza acest lucru, el propune concentrarea asupra a trei
echivocuri fundamentale si bine intemeiate, dupa cum urmeaza sa demonstreze.

Primul echivoc identificat de Aron este faptul ca termenul frantuzesc “politica” ( politique)
traduce doua cuvinte englezesti: policy si politics.

Policy reprezinta “o conceptie sau o actiune in sine a unui individ, a unui grup sau a unui
guvern”[2]: politica alcoolului, politica lui Richelieu. “Un prim sens desemneaza deci
programul, metoda de actiune sau actiunea in sine a unui individ sau a unui grup,
referitor la o problema sau la totalitatea problemelor unei colectivitati” ,
concluzioneaza Aron.

Politics “se aplica domeniului in care rivalizeaza sau se opun diversele politici (in sensul de
policy)”.[4] Astfel, politica-domeniu reprezinta ansamblul in care se lupta indivizi sau
grupuri care au fiecare propria policy, propriile interese si, eventual, filosofii.

Aron considera ca, desi cele doua sensuri sunt diferite, ele sunt legate. Politica-domeniu
are atat un element de conflict (pentru ca politicile ca programe de actiune risca mereu sa se
confrunte cu alte politici, sa nu fie consensuale), dar si un element de intelegere (deoarece altfel
nu ar mai fi existat colectivitatea politica, adica alcatuirea planurilor de actiune partial
contradictorii si partial compatibile). Autorul considera ca ideea ca ar putea sa existe politica fara
conflict este falsa.

Cel de-al doilea echivoc identificat de Raymond Aron este faptul ca termentul “politica”
desemneaza in acelasi timp realitatea si constiinta acestui fapt. Cuvantul e folosit petnru a
desemna conflictul, dar si cunoasterea conflictului. Originea acestui echivoc, spune Aron, este in
constiinta realitatii ca parte din realitatea insasi. Cu alte cuvinte, un lucru exista in masura in care
avem cunostinte despre el.

Ultimul si cel mai important achivoc, in opinia autorului, este acela ca “politica” desemneaza, pe
de o parte, un sector particular din ansamblul social (partidele, Parlamentul, administratia) si, pe
de alta parte, ansamblul social insusi (familia, religia, munca), observat dintr-un anumit punct de
vedere. Iar acest sector din ansamblul social are efecte imediate asupra ansamblului. Aici autorul
combate o posibila critica, de a spune ca si sectorul economic are o influenta, prin faptul ca
guvernantii sunt cei care guverneaza viata economica si iau decizii referitoare la toate sectoarele
ansamblului social. Aron propune si un alt unghi de abordare al relatiei sector partial-ansamblu
social: Politica este caracteristica majora a colectivitatii in ansamblul sau deoarece este conditia
oricarei cooperari intre oameni, cooperarea care presupune in mod necesar o autoritate.

Dupa ce explica si exemplifica aceste 3 echivocuri, autorul revine la afirmatia conform careia
echivocurile enumerate sunt inteligibile si bine intemeiate si subliniaza cele 3 legaturi.

Urmeaza o analiza a cuvantului “politica” din perspectiva originii sale grecesti, politeia. In
legatura cu acest fapt, Raymond spune: “Politica este in esenta ceea ce grecii numeau regimul
cetatii, adica modul de organizare a conducerii considerat ca fiind caracteristic modului de
organizare al colectivitatii in ansamblul ei.” De aici rezulta alte 3 echivocuri:

Echivocul sensului limitativ (se aplica sistemului particular care-i determina pe guvernanti si
modul de exercitare a autoritatii) si al sensului cuprinzator (se aplica modului de
cooperare al indivizilor in interiorul fiecarei colectivitati).

Echivoc ce decurge din cel dintai: fiecare societate are un regim si nu poate fi
constienta de sine fara sa descopere diversitatea regimurilor si problema pusa de
aceasta diversitate.

Echivocul intre programele de actiune si domeniul lor de aplicare. Exista numeroase politici
(politica celor care detin autoritatea si a celor care vor sa o obtina, politica celor care
doresc sa schimbe regimul s.a) care comporta modalitati multiple, politici care
reprezinta programe de actiune, partiale sau globale, in functie de obiectivele interne
regimului sau de obiectivele care privesc regimul insusi.

In cea de-a doua parte a prezentarii, autorul afirma ca prin recunoasterea celor de mai sus,

admitem un anumit primat al politicii. Aici, el pune intrebarea: “acest primat sugerat nu
contravine oare metodei folosite pana in prezent?”[6], facand referire la cursurile anterioare,
despre economie si clasele sociale.

Aron reaminteste despre punctul de plecare: opozitia lui Tocqueville si cea a lui Marx, opozitia
dintre presupusele efecte ale democratiei si cele ale socialismului. Aron justifica faptul ca a
inceput cu prezentarea economiei prin dorinta de a defini societatea industriala, si nu a de stabili
un primat al fenomenelor economice in raport cu cele politice. Dimpotriva, cercetarile realizate
pe parcursul ultimilor 2 ani demonstreaza chiar contrariul: primatul fenomenelor politice in raport
cu fenomenele economice.

In sprijinul acestei afirmatii, Aron ofera exemplul Revolutiei Ruse din 1917, in care politicul a fost
determinantul, dat fiind ca nu existau conditiile de maturitate economica necesare unui
asemenea eveniment. De asemenea, el pune, cel putin partial, caracteristicile majore ale
economiei sovietice pe seama partidului si a ideologiei: “Economia sovietica este dependenta in
cel mai inalt grad in egala masura de regimul politic din Uniunea Sovietica si de programele de
actiune ale conducatorilor partidului din fiecare clipa.”

In plus, Raymond Aron ofera si exemplul occidental, in care politizarea economiei este mai putin
determinata decat in Uniunea Sovietica, desi ideologia revendicata de regimurile occidentale
impune primatul politicii si nu al economiei, ca la sovietici. Astfel, daca economia sovietica este
efectul unei anumite politici, economia occidentala este efectul unui sistem politic care isi accepta
propria limita, conchide scriitorul.

In ceea ce priveste cel de-al doilea subiect, clasele sociale, Aron considera politizarea ca
fiind si mai accentuata. El da tot exemplul societatii occidentale in opozitie cu cea sovietica. Desi
in ambele cazuri exista o eterogenitate a indivizilor si exista o ierarhie a autoritatii si a veniturilor,
in occident grupurile de interes au voie sa se uneasca, pe cand in societatea sovietica acest lucru
este interzis. Aceasta diferenta intre dreptul la organizare si negarea lui are un caracter politic;
faptul ca intr-o societate exista clase, iar in alta pare sa nu existe, se explica din punct de vedere
politic. Astfel, programele claselor sociale nu pot fi discutate facand abstractie de natura
regimului politic.

Dupa ce demonstreaza primatul politicii, Aron doreste sa stabileasca felul in care trebuie
sa intelegem acest primat. In primul rand, nu trebuie sa inlocuim doctrina determinarii
unilaterale a societatii de catre economie cu determinarea unilaterala de catre politica.
Organizarea puterilor politice nu explica toate caracteristicile societatii. Politologul demonstreaza
atat pe cale sociologica, cat si pe cale istorica, faptul ca orice teorie a determinarii unilaterale a
ansamblului social de catre o parte a realitatii colective este falsa. Astfel, nu se poate spune ca o
anumita stare de lucruri e mai importanta decat alta.

Autorul stabileste doua semnificatii ale primatului politicii: intai, politica determina
diferitele tipuri de puteri si modifica in intregime stilul vietii in comun prin diferentele politici, iar
apoi, sensul uman – in raport cu omul, politica este mai importanta decat factorul economic
pentru ca politica priveste in mod mai direct sensul insusi al existentei.

In finalul capitolului, Aron reia cateva idei de baza pentru a se asigura ca ideile propuse
sunt intelese corect si explica scopul lectiilor: acela de a studia sectorul particular al colectivitatii,
denumit politica in sensul strict al termenului, de a stabili influenta exercitata de politica asupra
ansamblului colectivitatii, de a intelege dialectica sensului strict si a sensului care inglobeaza
politica. “Altfel spus, ma voi stradui sa studiez sistemul particular care se numeste politica pentru
a vedea in ce masura filosofii din trecut aveau dreptate sa admita ideea ca trasatura
fundamentala a colectivitatilor este organizarea puterilor

Admir la acest capitol rigurozitatea de care da dovada Raymond Aron, seriozitatea cu

care incearca sa explice toate aspectele posibile, sa dea exemple concludente pentru fiecare caz
in parte, sa justifice fiecare pas pe care il urmeaza in analiza, sa anticipeze si sa contracareze
posibilele critici. Dorinta de a fi totul bine inteles contureaza un stil didactic, accesibil oricui este
disponibil sa acorde timp citirii cu atentie a textului. Aron porneste de la premise de netagaduit si
nu ia ca fapt ceva ce nu a fost demonstrat. Arata modestie si deschidere fata de diferitele puncte
de vedere, pe care nu le neaga cu vehementa, ci incearca sa le combata prin argumente logice si
intemeiate.
 Explicarea termenului “politica” nu reprezinta doar o noua incercare de a oferi o definitie
cat mai cuprinzatoare, ci incearca sa contureze o unitate, o legatura intre diferitele concepte
asociate aceastui termeni, o intelegere logica si o asociere imediata a aspectelor ce descriu
fenomenul politic.