Societi plurale i regimuri democratice

Este greu s realizezi i s menii o guvernare democratic stabil ntr-o societate plural. Premisele obligatorii pentru o democraie stabil sunt omogenitatea social i consensul politic, iar cauzele instabilitii i prbuirii democraiei sunt: divizrile sociale profunde i diferenierile politice n interiorul societilor plurale. Acest text va analiza o anumit form a democraiei- democraia consociaional. Aceasta modific afirmaia facut la nceput: este greu, dar deloc imposibil s nfaptuieti i s menii o guvernare democratic stabil ntr-o societate plural. Trstura principal a democraiei consociaionale este cooperarea ntre elite. Democraia consociaional este atat un model empiric,ct i unul normativ. Def: O societate plural este o societate divizat de ceea ce Harry Eckstein numete clivaje segmentale.Clivajele segmentale pot fi de natur religioas, ideologic ,lingvistic, regional, cultural, rasial sau etnic. Def: Aici termenul de democraie este folosit n sensul termenului de poliarhie, definit de Dahl :nu este un sistem de guvernare care ntruchipeaz pe deplin toate idealurile democratice, ci unul care le aproximeaz ntr-o masur rezonabil. Def: Stabilitatea politica va fi definit ca un concept multidimensional,mbinnd idei care se intalnesc foarte frecvent n literatur, n domeniul politicii comparate: meninerea sistemului, ordine civil ,legitimitate i eficacitate. Lijphart adaug conceptului de democraie consociaional nc o trstur pornind de la ceea ce Lehmbruch numete democraie concordant - o strategie de rezolvare a conflictelor prin competiie i decizie a majoritii. Ceea ce duce la ideea c democraia consociaional nseamn pluralism segmentat dac este extins spre a cuprinde toate clivajele segmentale posibile ntr-o societate plural i mbinat cu democraia consociaional.

Societi plurale i democraie n lumea dezvoltat Democraia consociaional ii dobandete importana ca model empiric prin contribuia pe care i-o aduce la nelegerea democraiilor occidentale. Este inspirat de mulimea de teorii asupra stabilitii democratice i n mod special de clasica tipologie a lui Gabriel A. Almond privind sistemele politice,expus pentru prima data in 1956, aceasta fiind cea mai important ncercare modern de a identifica diferite tipuri de democraie.

Almond clasific sistemele politice n patru categorii principale: anglo-american, continental-european, preindustrial sau parial industrial i totalitar.Primele dou sunt tipuri de regimuri democratice i se disting n funcie de criteriile de cultur politic i structur de roluri. Sistemele anglo-americane se caracterizeaz printr-o cultur politic omogen i secularizat i printr-o structura de roluri foarte bine difereniate, n timp ce sistemele continentale europene se caracterizeaz printr-o fragmentare a culturii politice ceea ce nseamn c au subculturi politice care se izoleaz n mod reciproc i o structur de roluri n care rolurile sunt nrdcinate n subculturi i au tendina de a forma subsisteme separate de roluri. Cu alte cuvinte, sistemele continentale europene sunt societai plurale. In sistemul lui Almond exist paralelisme exacte cu doctrina separarrii puterilor n stat i este enunat ideea c un regim iniial democratic i va pstra adevrata natur democratic. Gradul n care rolurile sunt autonome sau separate n stat este criteriul fundamental de difereniere ntre tipul anglo-american i continental- european. Conform studiului, cnd clivajele sociale sunt mult prea segmentate se creaz un soi de nenelegere profund i o nesuprapunere social care duce la imobilism i instabilitate politic i cultural. Tipologia lui Almond nu numai c are conexiuni apropiate cu teoriile separrii puterilor n stat i apartenenele suprapuse, dar converge, spre tradiionala clasificare dihotomic a regimurilor democratice, n funcie de numrul partidelor care opereaz n sistem : sistemele bipartidiste contra celor multipartidiste. De aici rezulta o ntreag analiz a tipurilor de partide existente n rile Marea Britanie, Elveia,Olanda,Belgia,Austria, Frana i cum acestea sunt un rezultat aproape direct al neconcordanei clivajelor segmentate, a majoritilor sau minoritilor create ntr-o societate i a divizrii reprezentanilor acestor segmente n politica statului. Numrul reprentanilor din partide nflueneaz, de asemenea, politica n stat, alturi de exprimarea opiunilor poporului votul . La finalul primului capitol al studiului lui Lijphart gsim analize a unor cazuri deviante de sistemele politice Naiunile Scandinave i Beneluxul care se afl undeva ntre modelul continental i cel anglo-american. Aici se face referire la partidele politice din Italia i Frana n comparaie cu cele din Scandinavia i Benelux, fcndu-se referire la gradul lor de funcionalitate sau flexibilitate sau grad de satisfacere social. Societile plurale i democraia n Lumea a Treia ct i contrastele dintre lumea dezvoltat i Lumea a Treia sunt ultimele dou puncte atinse de Lijphart.n primul caz, autorul trateaz situaia rilor n curs de dezvoltare din Asia i Africa, dar i cteva sud-americane, puternic divizate de segmentele populaiei lor i de absena unui consens care s le uneasc. n al doilea caz, autorul analizeaz greelile formulate n prerile altor teoreticieni n abordarea predominant a problemei dezvoltrii politice n rile din Lumea a Treia.De menionat este c partidele politice analizate n studiu sunt descrise conform orientrii sociale i nu sunt numite propriu-zis. Ele sunt fie catolice, calviniste, fie socialiste sau liberale.

Democraia consociaional Democraia consociaional poate fi definit prin patru caracteristici: guvernarea de ctre o mare coalitie a liderilor politici ai tuturor segmentelor semnificative din societatea plural vetoul reciproc sau regula majoritii convergente care servete drept protecie suplimentar a intereselor vitale ale minoritii proporionalitatea ca standard principal al reprezentrii politice,numirilor n funcii publice i alocrii fondurilor publice autonomie pentru fiecare segment n administrarea afacerilor interne

Marea Coaliie Caracteristica fundamental a democraiei consociaionale este aceea c liderii politici ai tuturor segmentelor importante ale societii plurale coopereaza ntr-o mare coaliie pentru a guverna tara Marea coaliie poate fi opus tipului de democraie n care conductorii sunt mparii ntr-un guvern cu sprijin majoritar minim i o opoziie cuprinztoare (ex: democraia britanic= modelul guvern versus opoziie). O coaliie restrans permite existena unei opoziii democratice reale i se formeaz mult mai uor pentru c au puncte de vedere diferite i interesele sunt mai puine. Aceast afirmaie este in concordan cu principiul dimensiunii al lui W.H.Riker, care spune c participanii formeaz coaliii exact att de mari ct cred ei c ar asigura succesul. Riker spune c principiul dimensiunii trebuie modificat prin efectul informaiei n care coaliiile minimal ctigtoare sunt probabile doar atunci cnd jucatorii au informaii complete, iar coaliiile mai mari devin necesare n masura n care informaiile sunt incomplete. Mai important este condiia de sum-zero n care sunt incluse doar conflictele directe ntre participani, iar avantajele comune sunt ignorate. In politica, condiia de sum-zero limiteaz aplicarea principiului dimensiunii la formarea coaliiilor n dou tipuri de societi: 1) cele care percep politica ca pe un joc 2) cele care o percep ca pe un razboi deschis Cele mai multe constituii democratice recomand regula majoritii pentru chestiunile obinuite, cand miza nu e prea mare i majoritii extraordinare pentru deciziile semnificante, cum ar fi adoptarea constituiilor..Ele urmeaz sfatul lui Jean Jacques Rousseau care spune:cu

ct problemele discutate sunt mai serioase i mai importante, cu att mai mult ar trebui ca opinia care va triumfa s fie ct mai aproape de umanitate. O mare coaliie se poate forma chiar i n rile care nu sunt plurale ,nici consociaionale, ca o situaie temporar,care s rezolve o criz grav,intern sau extern. Un exemplu ar fi Marea Britanie i Suedia n timpul celui de-al doilea razboi mondial. Julius Nyerere spune de asemenea c opoziia politic poate fi duntoare n timpul crizelor i d ca exemplu democraiile occidentale:n democraiile occidentale,este o practic acceptat ca in perioadele critice partidele de opozitie s dea uitarii neintelegerile i s se uneasca pentru a forma un guvern naional. n textul Varieti de mari coaliii Lijphart descrie coaliiile din Elveia, Austria, Belgia i Olanda.Cel mai bun exemplu de mare coaliie n forma sa prototipal il constituie Elveia. Corpul executiv federal elveian a fost format din 7 membrii ai celor 4 partide principale, proporional cu puterea electoral a acestora: 2 radicali, 2 socialiti, 2 catolici i un membru din Partidul Trnesc.El vorbete i despre faptul c tipul de guvernare al unei tri,republican sau monarchic,influenteaz ,de asemenea, posibilitile de constituire a marilor coaliii.Aspectul cel mai important al monarhiilor ntr-o societate plural este gradul n care ea constituie un simbol al unitii naionale i contribuie astfel la contracararea efectelor centrifuge ale clivajelor segmentale. O a doua funcie important este c poate furniza un ef de stat neutru i elimin necesitatea descoperirii unui candidat acceptabil,intr-o masura considerabil , pentru aceast funcie- o problema similara celei de a gasi un preedinte nepartizan ntr-un regim prezidenial.

Vetoul reciproc Marea coaliie, cea mai important metod a guvernarii consociaionale este completat de trei instrumente secundare: -vetoul reciproc -proportionalitatea -autonomia segmentala Ca i definiie vetoul reciproc poate fi: o inelegere informal,nescris sau o regul asupra creia se incheie un acord formal i posibil stabilit n constituie. Un exemplu ar fi Olanda si Elveia. Pentru segmentele minoritare participare intr-o mare coalitie nu ofera protectie absoluta si totala . Coalitia ofera o sansa minoritatii de a-si pleda cazul intr-un mod cat mai convingator, dar ar putea fi intrecuta ca numar de voturi de catre majoritate; iar o infrangere de acest tip va fi considerata inacceptabila si va periclita cooperarea intersegmentala a elitelor. Pericolul pe care il

reprezinta vetoul minoritatii este ca poate duce la tirania minoritatilor, dar exista 3 motive pentru care acest pericol nu este atat de grav: 1) vetoul-este un veto reciproc pe care il au si il pot folosi toate segmentele minoritare, dar folosirea frecventa a vetoului nu este foarte probabila pentru ca se poate intoarce impotriva propriilor interese 2) vetoul este accesibil ca o potentiala arma ce confera un sentiment de siguranta 3) fiecare segment va recunoaste pericolul impasului, care e posibil sa apara drept consecinta a folosirii nelimitate a vetoului, de aceea vor dori reconcilierea bunavointei si contribuirea la bunastarea celorlalti. Lijphart explica avantajele si dezavantajele vetoului in societatile plurale. Printre dezavantaje acesta mentioneaza ca minoritatile pot abuza de veto, un exemplu ar fi Belgia, Olanda,Elvetia,Austria. In Belgia, pentru ca minoritatilor sa le poata fi respectate drepturile, dar fara sa se abuzeze de vetoul reciproc, a fost inclus un nou concept: intr-un amendament constitutional : legile care afecteaza interesele cultural si educationale ale grupurilor lingvistice pot fi promovate numai daca majoritatile, atat ale reprezentantilor parlamentari vorbitori de limba olandeza, cat si ai celor vorbitori de limba franceza isi dau acordul. Acest aspect determina a putere de veto formala pentru ambele segmente lingvistice

Proportionalitatea Principiul proportionalitatii reprezinta o deviere semnificativa de la regula majoritatii. Proportionalitatea are doua functii importante: -metoda de a atribui numiri in functii publice si de a distribui resursele financiare reduse sub forma subventiilor guvernamentale intre diferite segmente -functia legata de procesul decisional in sine, in care potrivit lui Jurg Steiner toate grupurile influenteaza o decizie proportional cu puterea lor numerica. Spre deosebire de marea coalitie, proportionalitatea adauga ceva: toate segmentele importante ar trebui sa fie, nu numai reprezentate in organele decizionale, ci si, reprezentate in mod proportional (ex: Consiliul Federal din Elvetia). Alcatuirea proportionala a cabinetelor nu rezolva problema modului in care sa se atinga influenta proportionala, atunci cand decizia este fundamental dihotomica. Intr-o astfel de situatie este folosita fie regula majoritatii, fie vetoul minoritatii, dar exista doua mijloace care pot fi considerate solutii partiale: prima consta in corelarea catorva problem si rezolvarea lor simultana prin concesii reciproce si a doua consta in delegarea celor mai dificile si mai importante hotarari liderilor principali ai segmentelor.

Modelul proporional este descris n text prin exemplificarea cazului de distribuire a funciilor n Elveia. Pornind de aici Lijphart ajunge sa explice celelalte dou variaii ale principiului proporionalitii care determin devieri i mai mari de la regula majoritii: suprareprezentarea intenionat a segmentelor mici i paritatea reprezentrii. Cea din urm poate fi considerat drept extinderea maxim a celei dinti : minoritatea sau minoritile sunt reprezentate ntr-o asemenea msur nct devin egale cu majoritatea sau cu grupul cel mai vast.

Autonomie segmentala si federalism Autonomia segmentala determina regula minoritatii: guvernarea minoritatii de catre ea insasi in domeniile care o privesc exclusiv. Lijphart spune ca deciziile referitoare la toate problemele de interes comun ar trebui luate , impreuna, de toate segmentele, cu grade de influenta aproximativ proportionale. In toate chestiunile,insa,deciziile si aplicarea lor ar trebui lasate la latitudinea segmentelor, luate separat. O forma speciala de autonomie segmentala este federalismul, cu toate ca el poate fi aplicat si in societatile non-plurale. Caracteristica cea mai importanta este conferirea de autonomie partilor constituente ale statului, dar si suprareprezentarea subdiviziunilor mai mici in camera federala. Federalismul poate fi utilizat ca metoda consociationala cand societatea plurala este o societatea in care clivajele segmentale coincid cu cele regionale (astfel spus o societate federala).In realitate, la nivel subnational, guvernarea este intodeauna organizata in functie de liniile teritoriale, dar federalismul ofera o cale atragatoare pentru a implementa autonomia segmentala.

Secesiune si partitie Aceste dou cuvinte: secesiune si partitie, care pot aprea n societile consociaionale sunt explicate de Lijphart ca fiind fenomene ce apar atunci cnd solicitrile segmentelor sunt refuzate. Ele pot duce la rzboi civil sau la partiie politic i la o divizare teritorial sau la aplicarea teoriei federale ca suplinitor al democraiei consociaionale.

Dezavantajele democratiei consociationale Exista doua dezavantaje ale democratiei consociationale: 1) nu este suficient de democratica 2) nu este destul de capabila sa instaureze o guvernare stabila si eficienta

Lijphart enumera o serie de critici la adresa calitatii democratice a modelului consociational, cum ar fi: clivajele segmentale care tind sa fie inflexibile si nu permit fluctuatii prea libere de voturi intre partide, adica excluderea permanenta a segmentelor minoritare de la guvernare nu poate fi considerata democratica. ii lipseste trinitatea democratica a libertatii, egalitatii si fraternitatii: democraia consociaional are drept consecin divizarea unei societi plurale n elemente mai omogene i autonome; liderii segmentali au dificila sarcin , pe de o parte de a ajunge la armonizri politice i de a face concesii liderilor celorlalte segmente i, pe alt parte, de a menine ncrederea propiilor oameni. posibilul esec de a duce la stabilitate politica. Cateva din aceste caracteristici poate duce la ineficienta, cum ar fi: ritmul lent de luare a deciziilor de catre marea coalitie, vetoul reciproc care poate fi blocat de catre minoritati pentru ca nu se pot pune de acord, proportionalitatea face ca apartenenta la un segment sa primeze asupra meritului individului si poate in detrimentul eficientei administrative, autonomia segmentala necesita multiplicarea numarului unitatilor guvernamentale si administrative ceea ce duce la o guvernare costisitoare si cea mai grava problema este cea a imobilismului. Ultim critic se refer la calitatea democraiei, precum i la stabilitatea democratic. Modelul guvern contra opoziie are avantajul c cetenii nemulumii pot vota mportriva guvernului fr a vota mpotriva regimului. n modelul consociaional guvernul i regimul coincid, de aceea, nemulumirea n privina performanei guvernamentale se transform repede n lips de ncredere n regim.