Lecția 2.

Teorii contemporane privind democrația

prof. dr. Ana Maria Dima

Teorii contemporane privind democrația

Democrații slabe si democrații puternice

Viitorul democrației
Teorii contemporane despre democrație
Dintre teoriile contemporane despre democrație pot fi menționate:
1. Teoriile “slabe”, “protecționiste”
2. Teoriile privind democrația “puternică”, “participativă”
Teoriile slabe, protecționiste au susținut că trăsătura definitorie a
democrației este reprezentarea, participarea la guvernare prin
reprezentanți.
Potrivit acestor teorii, politica democratică presupune participarea
cetățenilor doar la alegerea reprezentanților care vor decide și care le
vor apăra interesele.
Principalele argumente - oamenii care alcătuiesc populația nu dispun
fie de atitudinile democratice, fie de competențele intelectuale
necesare guvernării democratice.
Elementul central al unui sistem democratic este constituit de alegerile
libere în care elitele sociale sau intelectuale reprezintă cetățenii și
interesele acestora.
Elitele se află în competiție pentru dreptul de a guverna.
Totuși, nu toți cetățenii se prezintă la vot. Teoriile slabe
consideră că și acești cetățeni, apatici din punct de vedere
politic au un rol important, indiferent de motivele neparticipării
lor la vot.
Motivele neparticipării la vot:
1. În măsura în care apatia politică a cetățenilor are drept
cauză mulțumirea cu evoluția lucrurilor din societate,
funcția neparticipării este să exprime nivelul general de
satisfacție față de sistem.
2. Dacă apatia politică a cetățenilor are drept cauză faptul că
nicio elită nu le reprezintă interesele, funcția neparticipării
este să exprime nivelul minim de solicitare față de sistem și
să mențină stabilitatea sistemului.
Instabilitatea este o problemă a oricărui sistem politic care se
consideră al poporului. Efectele instabilității pot fi din cele mai
diferite mergând până la instaurarea unei dictaturi. În istorie,
avem ca exemplu Germania, în care partidul național-socialist
al lui Hitler a câștigat alegerile din 1932 pe fondul unei mari
instabilități sociale cauzate de criza economică și politică din
anii 30.
Teoriile privind democrația puternică, participativă

Potrivit acestor teorii, trăsătura definitorie a democrației este

participarea publică și nu participarea prin reprezentanți.
Semnificația democrației poate fi urmărită pe două planuri
reprezentând:
• Un sistem de guvernare în care oamenii participă la luarea deciziilor
• Un mod de viață care presupune implicarea oamenilor în rezolvarea
problemelor și în realizarea proiectelor de interes pentru comunitate.
John Sturat Mill considera că o societate poate fi bună sau rea în
funcție de efectul pe care îl are asupra membrilor ei. Mill a susținut că
democrația bazată pe participare are ca efect dezvoltarea trăsăturilor
psihologice ale persoanei (ex. atitudinii active) necesare
autoguvernării. El precizează că aceste trăsături se dezvoltă cel mai
bine la nivel local prin participarea la decizii și prin conștientizarea
utilității îndatoririlor civice.
Ce condiții trebuie să îndeplinească o societate democratică?
Se pare că nu există o singură constituție democratică.
Constituția Statelor Unite prevede un puternic șef al
executivului, -președintele, în paralel cu un legislativ puternic
– Congresul, două puteri independente una de cealaltă.
Prin contrast, majoritatea statelor europene au preferat un
sistem parlamentar în care șeful executivului, primul ministru,
este ales de Parlament.
Robert A. Dahl a investigat condițiile în care într-o asociație
sau societate toți membrii pot fi îndreptățiți să participe la
luarea deciziilor în mod democratic. El a descoperit 5 criterii:
1. Participarea efectivă – înainte de adoptarea unei politici toți Robert A. Dahl
membri vor avea oportunități egale de a-și face cunoscută
opinia.
2. Egalitatea la vot – fiecare membru va avea o oportunitate
egală și efectivă de a vota, iar toate voturile vor fi egale.
3. Înțegerea luminată – fiecare membru va avea oportunități egale de
a se informa asupra politicilor relevante alternative și asupra
consecințelor lor.
4. Controlul asupra agendei – membrii vor avea oportunitatea de a
hotărî asupra problemelor incluse pe agendă.
5. Cuprinderea adulților – majoritatea rezidenților vor avea drepturi
depline ale cetățenilor.
Cele 5 criterii de mai sus trebuie îndeplinite de orice asociație care se
dorește a fi democratică. La nivelul întregii societăți par să fie
necesare aceleași criterii.
Robert Dahl aprecia democrația ca rezultat al unor transformări
istorice, care merg de la transformarea oligarhiilor și hegemoniilor în
cvasi-poliarhii (secolul IX), secolul XX cunoscând transformarea
acestora în poliarhii propriu-zise.
Ar trebui să decideți în urma lecturii textului lui Robert A. Dahl dacă
democrația reprezintă doar un tip de sitem politic sau un mod general
de abordare a problemelor cu care o societate se confruntă.
Istoria Democrației

Prăbușirea imperiilor după Primul Război Mondial a

îngăduit instaurarea unor regimuri democratice în Europa,
care s-au dovedit a fi efemere. Lipsite de tradiție
democratică acestea s-au transformat repede în dictaturi.
Cele mai mari democrații liberale în secolul XX au fost
SUA, Marea Britanie și Franța.
Criza economică din 1929-1930 a pus în pericol întregul
capitalism. În America s-a lansat planul New Deal. Marea
Britanie și Franța au fost măcinate de instabilitate socială.
Ele s-au confruntat cu căderi de guverne, cu greve ale
muncitorilor și mișcări sociale. În acest context apar
regimurile extremiste.
Lupta pentru emanciaparea femeilor și acordarea de
drepturi egale a dus la acordarea dreptului de vot. În
România femeile au obținut dreptul de vot în anul 1938.
După 1945 democrația se extinde în toată lumea. Odată cu
prăbușirea comunismului în 1989, Europa a fost cuprinsă
de un nou val de democratizare.
Avantajele și dezavantajele democrației
Democraţii slabe şi democraţii puternice

Giovanni Sartori, în tratatul sãu “Democratic

Theory”spunea ca cine guvernează lumea modernă fără
democrație nu are legitimitate, iar cine guvernează greşit o
democrație nu are inteligență.
Democraţia directă este singura în care se poate vorbi de o
exercitare directă a voinței tuturor cetățenilor prin
referendum.
Voinţa majoritãţii se impune în faţa voinţei minoritãţii.
Democrația nu se reduce la un număr, ea este un sistem de
valori, acela al unei egalități politice care promovează
egalitatea de șanse economice și sociale.
Bibliografie

Manual de Studii Sociale(2006), Editura Corvin, Deva, Elena Lupșa și Victor Bratu.

Manual de Studii Sociale (2007), Editura Humanitas Educațional, București, Doina Chirițescu,
Nicoleta Fotiade, Angela Teșileanu, Mircea Toma, Teodora Zăbavă.