Ideea fundamentală aflată în

spatele conceptului
de ,,democrație”
este suveranitatea poporului, sau
a majorității cetăţenilor:
autoritatea supremă în societate
trebuie
să aparțină cetăţenilor şi nu unor
elite, unei minorități oligarhice
sau a unui singur om investit cu
puteri depline. Democraţia implic
ă faptul că, cel puțin în
ultimă instanţă, puterea aparține
poporului, ea nefiind „rezervată”
exclusivist doar anumitor grupuri
sociale. 
 Cum spunea James Madison, unul dinntre „părinții fondatori” ai democrației
americane, „poporul este singura sursă legitimă de putere şi în popor îşi are
originea carta constituțională în virtutea căreia primesc împuterniciri
diferitele sectoare ale puterii”. 

• Este însă evident că poporul (sau majoritatea sa) nu poate exercita puterea
direct şi nemijlocit în statele moderne ale căror dimensiuni şi forme de organizare
politică presupun o anume ,,profesionalizare” a politicii. Ca atare, democrația
modernă se bazează pe o delegare a puterii şi conducerii de la majoritate la o
minoritate profesională de politicieni: „poporul” transferă prin vot puterea
(legislativă şi executivă) unor politicieni profesionişti, aleși prin vot pe termen
limitat (perioada unui mandat). Aceşti politicieni pot fi considerati drept ,
reprezentanți ai celor care l-au ales, de
unde şi denumirea ,,democratie reprezentativă”. 
 Referendumul. Avantaje. Dezavantaje

• În gândirea si practica politică modernă nu a lipsit nici idealul unei democrații nemijlocite, în
cadrul căreia cetăţenii să participe direct la luarea deciziilor politice - o
asemenea democraţie poartă numele de democrație directă. Forma cea mai obişnuită de
democrație directă este referendumul, procedura politică prin
care toţi cetăţenii se pronunţă prin vot direct asupra unor probleme sau decizii necesare, de
larg interes. 
• Avantajul referendumului este de a exclude veriga intermediară
(reprezentanții: parlamentari, congressmeni etc.) dintre membrii societății şi conducerea
acesteia: prin renunţarea la adoptarea deciziilor la nivelul acestei verigi intermediare se
elimină riscul unor hotărîri nereprezentative (adică al unor hotărîri care, deşi susţinute de
reprezentanții aleşi, nu exprimă fidel optiunile alegătorilor). Acest risc este extrem de
important, deoarece, aşa cum atestă practica politică, se întîmplă foarte frecvent
ca reprezentanţii aleşi să acționeze, în timpul mandatului lor, sub presiunea unor
grupuri de influenţă sau a unor interese speciale, şi nu în concordanță cu preferințele
alegătorilor pe care îi reprezintă sau cu interesele publice.
Dezavantajele democrației directe sunt, însă, şi ele, importante: lipsa de operativitate
(referendumul presupune un vot la nivel național, deci proceduri
complexe, necesitînd timp şi eforturi organizatorice masive) şi costurile mari. Din acest motiv,
referendumul este o formă de exprimare democratică practicată pe scară restrînsă; doar unele
state, mici şi foarte bogate, cum este Elveția, pot organiza frecvent asemenea
proceduri, adoptînd multe decizii majore prin referendum. De asemenea, s-a semnalat adesea
faptul că unele regimuri autoritare sau totalitare recurg la referendum, nu pentru a consulta
masele de alegători, ci pentru a obtine o aprobare mecanică a deciziilor deja luate la nivel
înalt; în acest caz, desigur, nu mai este vorba de autentice proceduri de vot, ci de un vot
manipulat, în care prin presiuni ale puterii existente se obține o falsă adeziune populară la
inițiativele acesteia. 
Democrația modernă admite principiul majorității (majoritatea decide iar
minoritatea trebuie să se supună), dar, pentru prevenirea abuzurilor pe care
majoritatea le-ar putea comite împotriva minorității (și care ar duce la
o ,tiranie a majorității”), ea consacră şi principiul respectării obligatorii a
drepturilor şi libertăților cetăţeneşti ale celor ce alcătuiesc minoritatea:
chiar avînd în spate voinţa majorității, puterea (şi majoritatea) nu are voie
să constrîngă minoritatea în sensul încălcării acestor drepturi şi libertăți. 

Printre presupozițiile pe care se bazează democrația modernă se numără: 

1. utilitarismul (suveranitatea populară, conducerea statului de către

cei aleşi în direcția intereselor alegătorilor), care permite realizarea celui mai
mare bine pentru cei mai mulți dintre oameni, cu alte cuvinte, dacă
politicienii îşi îndeplinesc mandatul primit acela de a promova
interesele şi voința celor ce i-au ales), rezultatul ar trebui să fie Binele maxim
pentru majoritate; 
2. individualismul (fiecare individ ştie cel
mai bine ced îi este necesar, și el poate
alege reprezentanţii care să dorinţele,
interesele şi preferintele sale
individuale); 
3. posibilitatea agregării opțiunilor
(dorinţele şi pret oamenilor, opțiunile lor,
se pot agrega într-o variantă finală sint.
care exprimă voinţa exactă
a majorităţii); 
4. egalitatea politică dintre cetățeni
(alegători), care au, fiecare dreptul la un
vot şi numai la un vot, drepturi egale de
a fi aleşi etc.
 5. aprobarea electorală a unor politici de
către votanți care atestă calitatea
acestor politici de a servi interesele
acelor votanți. 
 Cum vad alții democrația?
În interpretarea lui Robert Dahl, democrația presupune: 
• libertatea de a crea şi adera la organizaţii, 
• libertatea de expresie,
•  dreptul de vot
•  dreptul liderilor politici de a concura pentru sprijinul politic al cetăţenilor,
•  existenta unor surse alternative de informare, 
• eligibilitatea pentru funcţii publice, 
•  alegeri libere şi corecte 
•  instituţii care dependenţa politicii guvernamentale de votul popular si de alt exprimare
a preferintelor 
 Problemele democrației
• Problema fundamentală a democraţiei moderne este problema autenticității. Mulți autori au
semnalat că democrația se transforma adesea, în practică, într-o falsă democrație sau într-o
democrație pur formală: procedurile democratice (electorale, de participare la conducere, de
control asupra puterii etc.) se transformă în simple ,,forme fără fond , în ,,ritualuri” sau
„spectacole” politice care nu afectează şi nu dirijeaz efectiv desfăşurarea conducerii
societății, care nu reuşesc sa îmbunătăţească performanțele politicienilor, să elimine
anomaliile şi abuzurile etc.
• Consecința cea mai gravă a influenței elitelor este dirijarea treburilor publice nu în
interesul majorităţii (cum cere democrația), ci în interesul elitelor aflate la conducere; se
afirmă adesea, aforistic, că, de fapt, politica este , arta de a conduce treburile publice în
interes personal” (mai exact conform unor interese speciale, private și nu conform celor
generale. publice). 
• Este deci în interesul elitelor politice ce aspiră la putere sau o dețin deja să favorizeze
grupurile speciale de interese (ale unor grupuri influente, companii bogate, organizații
puternice, grupuri de presiune etc.) şi nu interesul public, care le aduce prea puține şi prea
târzii foloase. Ca atare, este aproape inevitabil ca politica să se desfăşoare nedemocratic, în
favoarea intereselor unei minorități.
Una dintre întrebările ce frămîntă politologia contemporană este cea
privitoare la condițiile sociale și economice care favorizează instalarea
democrației. In ce condiţii se consolidează regimul
democratic? Analizînd experienţa politică a secolului XX,
Eric Hobsbawm enumeră următoarele condiţii pentru viabilitatea democrației:
1. Regimul de tip democratic trebuie să se bucure de un consimţămînt cvasigeneral şi de legitimitate în
ochii cetăţenilor
2. Trebuie să existe o anumită compatibilitate între ,,componentele" poporului, adică între diversele
grupuri sociale, etnice etc.; acolo unde interesele sociale sau etnice sunt profund incompatibile, acolo
unde conflictele dintre anumite grupuri sunt acute şi aparent ireconciliabile, democrația nu poate
funcționa 
3. Trebuie ca statul să nu aibe prea mult de condus, adică guvernele şi parlamentele să nu intervină foarte
mult în viaţa cetăţenilor, determinînd conflicte acute de interese; acolo unde intervenţia este masivă, se
ajunge repede la tensiuni şi conflicte care fac imposibil orice consens politic 
4. Trebuie să existe un anumit grad de prosperitate şi bunăstare, deoarece, „acolo unde guvernele au
suficiente bunuri de împărțit solicitanților şi standardul de viaţă este în creştere, temperatura politicii
democratice ajunge rareori la punctul de fierbere” 
 CONCLUZIE

Cum se poate observa, instituirea democrației menținerea

ei, şi dezvoltarea autenticității, acestea sunt sarcini extrem de dificile,
care nu se pot rezolva prin simpla introducere a unor
mecanisme politice instituţionale. Problematica democraţiei şi a
optimizării mecanismelor sale rămîne, din motivele indicate mai sus, o
preocupare principală a teoriei politice.