Democrația

Democrația (în traducere literală „conducere de către

popor”, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea
poporului") este un regim politic care se bazează pe voința
poporului. Principiile de bază ale democrației sunt: votul
universal și suveranitatea națiunii.
Un element important al democrației este constituția.Acest
document este votat de popor prin referendum și
reglementează drepturile și libertățile individului într-un stat
și definește limitele puterii conducătorilor aflați la putere în
fruntea statului.Un stat democratic beneficiază de drepturi
,ce deferă de un stat totalitar.Principiile democrației
sunt:libertatea,egalitatea,responsabilitatea,dreptatea
etc.Într-un stat democratic sunt 3 puteri :Puterea
legislativă,executivă și judecătorească. În secolul XX
cuvîntul „democrație” a ajuns să fie unul din cele mai
populare cuvinte ale tuturor popoarelor și politicienilor
întregii lumi. Astăzi nu este nici o mișcare politică
importantă care nu ar pretinde înfăptuirea democrației, sau
care nu ar folosi acest termen în realizarea scopurilor sale
foarte îndepărtate de democrație. Democrația înnăscută -
Formele democratice de organizare își au rădăcinile încă în
perioadă prestatala. Ele iau ființă odată cu apariția omului.
Unii savanți etnografi susțin că democrația este unul din
factorii principali ai antropogenezei, a apariției omului în
general, deoarece ea a stimulat dezvoltarea comunicării
între indivizi, autodenumirea și liberă gîndire. Cercetările
antropologice mărturisesc că formele nedemocratice de
organizare bazate pe ierarhia strictă și supunere
asemănătoare cu furnicarul sau roiul de albine au dus în
impas dezvoltarea strămoșilor noștri. Ideile și practicile
liberalismului mult timp nu au convins cu democrația ca
 teorie și mișcare. Ideologii liberalismului timpuriu ca John
Locke, Charl-lui, Montesquieu și alții erau concentrați nu în
a obține și a asigura toți cetățenii cu drepturi politice egale
ci se stăruiau să izoleze și să micșoreze clasă proprietarilor
și aristrocratia de la influența asupra deciziilor luate de
către monarh.
Atitudinea luată de către liberalism față de măsele
popularea afectat desigur democratia liberală de limitare a
puterii cu ajutorul drepturilor individuale și principiul
democratic al suveranității poporului. În întregime acest
model de democrație în variant lui clasică (sec.XIX a€ “
inc.sec.XX) are următoarele trăsături caracteristici:
 Identificarea poporului ca subiect al puterii și în special
bărbații, excluzîndu-se păturile de jos în primul rînd
muncitorii înaimiti dar totodată și femeile din numărul
cetățenilor cu drept de vot. În mai multe sisteme
democratice din vest, în prima jumătate a sec. XX s-au
păstrat bogățiile și alte valori ca condiții necesare fără
care omul nu avea dreptul la vot.
 Individualitatea, recunoașterea personalității că primul, și
cel mai important izvor al puterii, prioritatea individului
asupra legilor de stat. Dreptul la personalitate în
întregime este conținut în constituție, indeplinerea căreia
este controlată de curtea supremă.
 Caracterul democratic formal cu înțeles politic îngust,

înțelegerea libertății ca lipsă de obligațiuni. Spre

deosebire de democrația antică libertatea aici se
interpretează nu ca egală libertate de a activa la viață
politică a statului, dar ca un drept individual pasiv de a fi
protejat de implicarea din partea statului și a altor
persoane străine.
  Parlamentarismul, ca formă de conducere și influența
politică. După cum scria sir John Dalberg-Acton, lecția
data de democrația ateniana ne € œinvata că conducerea
întregului popor, conducerea de întrega clasă numeroasă
și atotputernică este la fel de rea că monarhia absoluta”.
 Limitarea competenței și sferei de acțiuni a statului în

privință securității și ordinii publice, securitatea și dreptul

cetățeanului, neimplicarea lui în treburile comunității
publice, economice, sociale și procesele religioase.
 Împărțire puterii, formarea

 Limitarea puterii majoritatiii asupra minorității,

asigurarea autonomiei și libertății individuale și colective.

Minoritatea este obligată să se supună majorității doar în
limitele unor situații, în rest ea este complet liberă.
Minoritatea are dreptul la opinie proprie care nu încurcă
la luarea deciziilor de către majoritate.
Acestea și alte trăsături a democrației liberale ne
demonstrează că ea a făcut un pas în eliberarea omului și
recunoașterea drepturilor lui.
Dar în același timp acest model de democrație în variantă lui
clasică este departe de democrația ideală. Ca neajunsuri ale
democrației clasice de obicei se evidențiază:
 Limitarea claselor sociale. Asemănător cu democrația
antică, ea nu se bazează pe majoritatea locuitorilor:
proletari, alte pături sociale joase, femei€ “ și de aceea
nu este puterea poporului în întregul sens a cuvintului.
 Formalitatea și ca urmare declarea democrației pentru

săraci paturilor sociale neasigurate, transformarea ei din

puterea poporului în întrecerea sacilor cu bani.
Nebazarea democrației pe procesele economice și sociale
duce la sporirea conflictelor sociale și nu satisface
interesele cetățenilor.
 Limitarea cetățenilor în participarea la viață politică a
statului