Democratia directa si indirecta

Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii

Anul I
-Semestrul II –
Grupa J3
Maxim Alexandra – Paula
Prof : Catalin Dumitru

Ce este democratia si cum a aparut?

 Democratia este definita ca fiind un anume regim politic bazat pe dorinta poporului.
Suveranitatea natiunii si votul uniersal sunt principiile pe care se bazeaza acest regim. Astfel
democratia are la baza pluripartidismul, separarea puterilor in stat, limitarea si respectarea
drepturilor omului.
Democratia a aparut mai exact in secolul XX, in cea de-a doua jumatate a acestuia.
Despre regimurile anti-democratice, cum ar fi fascismul, nazismul sau comunismul, au disparut
odata cu prabusirea Uniunii Sovietice sau odata cu raboiul.
Cuvantul „democratie”, in graca antica inseamna „puterea poprului”. O alta definite a
democratiei data de Abraham Lincoln, unul dintre marii presedinti ai Statelor Unite, este
„conducerea poporului, alegerea poporului si despre popor”.
In cartea lui Robert A. Dahl, „Despre Democratie”, aflam faptul ca democratia este
straveche, insa nu a fost intr-adevar respectata, astfel, nu avea fiecare cetatean dreptul la vot
deplin, fiind vorba despre femei.
Daca ne ducem mai in esenta democratiei straveche, pentru a afla de unde a pornit mai
exact acest fundament, aflam ca ne putem duce pana in Grecia Antica sau chiar in Roma Antica,
deci nu americanii sunt primii care au descoperit democratia.
Tot in cartea lui Robert, este scris faptul ca, Grecii au introdus acest cuvant, astfel
„demokratia”, compus din cuvintele grecesti „demos” care inseamna „popor” si „kratos”, care
inseamna „a conduce”, astfel poporul conduce.
Acesta ne descrie cum in jurul anului 500 I.H., grupuri restranse de oameni s-au adunat
pentru a creea o noua forma de guvernamant care implica luarea deciziilor in colectiv. Astfel
democratia primitia a fost reinventata. Grecia clasica era formata din sute de orase independente,
astfel statele suverane ale Greciei erau numite „orase-stat”. Democratia ateniana era cea mai
importanta si cea mai recunoscuta pe atunci, astfel avea influente filozofice politice.
Guvernamantul atenian era unul destul de complex, astfel era format dintr-o „Adunare” la care
absolut orice cetatean avea dreptul deplin de participare. Orice cetatean de rand avea sansa
printr-o tragere la sorti pentru a fi cel mai important demnitar din guvern.
Totodata cu momentul in care grecii au inceput sa isi dezvolte propria democratie,
romanii au inceput sa isi reinventeze si ei forma de guvernamant. Romanii si-au numit, insa,
sistemul „republica”, acesta provnind de la cuantul res care inseamna afacere sau lucru, in limba
latina, si de la publicus, care inseamna public. La inceputul acestei forme de guvernamant aveau
dreptul de participare doar aristocratii, insa dupa ani de evolutie, poporul si-a castigat si el acest
drept. Pe atunci, dreptul de participare era standard, doar pentru barbati. Republica Romana a
reusit sa se extinda de-a lungul anilor prin cuceririle sale, astfel reusind sa cuprinda intr-un final,
toata Peninsula Italica si putin peste aceasta. De asemenea, Republica Romana oferea cetatenie
romana cu drepturi depline tuturor oamenilor care faceau parte din popoarele cucerite.
Democratia vine odata cu niste criterii care trebuiesc neaparat respectate pentru a
indeplini cerinta de a indreptatii toti membrii pentru luarea deciziilor. Astfel, se enumera
participarea efectiva, inainte de a se aproba o noua politica, toti membri au oportunitatea de a-si
expune parerile, egalitatea la vot, fiecare membru are dreptul de a vota, intelegere luminata,
fiecare membru are dreptul la informare, controlul asupra agendei, in cazul in care un membru
isi doreste sa propuna schimbarea unei politici, are libertatea deplina de a o face si cuprinderea
adultilor, orice adult are drepturi depline pentru a facilita de celelalte criterii mentionate mai sus.
Pana in secolul XX, democratia a avut parte numai de esecuri, aceasta fiind eclipsata de
maretele regimuri autoritare, cum ar fi, fascismul, comunismul si nazismul. Insa, intr-un final, la
finalul secolului XX, democratia a castigat, primind incredere din partea nenumaratelor popoare.
Astfe, democratia a venit la pachet odata cu anumite conditii esentiale, cum ar fi: controlul
oficialilor alesi asupra armatei si politiei, convingerile democratice si o cultura politica
democratica si inexistenta unui control strain puternic si ostil democratiei. De asemenea, mai
existau si anumite conditii favorabile pentru democratie, cum ar fi economia de piata moderna si
o societate moderna si pluralismul subcultural slab.
Odata cu prabusirea Uniunii Soietice, tarile baltice si cele din centrul Europei, au aplicat
imediat institutiile democratice, in acelasi timp si Statele Unite s-au luptat, pentru a ajuta
America Latina sa se opuna regimurilor dictatoriale, astfel a fost pentru prima data, cand, fortele
politice, economice si culturale au reusit sa se mobilizeze si sa sprijine ideile institutiilor
democratice, asa ca, la finalul secolului XX, climatul politic mondial, s-a schimbat total, astfel,
perspectivele dezvoltarii democratice s-au putut imbunatatii la nivel inalt.

Ce este democraţia?
• Noţiunea de democraţie este etimologic şi
politic legată de Grecia antică.
• Etimologic ea desemnează puterea poporului
(demos + kratos).
• Din punct de vedere politic, regimul
democratic apare în secolul al 5-lea i.Hr. în
Atena.
Ce este democraţia?
• În ce măsură regimul politic democratic
atenian şi regimurile democrate moderne sunt
specii ale aceluiaşi gen?
• Care sunt asemănările şi deosebirile dintre
formele vechi ale democraţiei ateniene şi
formele moderne ale democraţiilor politice?
De ce este deosebită democraţia ateniană?
• Apariţia democraţiei ateniene a reprezentat un
moment de cotitură nu numai politic dar mai
ales din punctul de vedere al gîndirii politice.
• Democraţia ateniană este remarcabilă ca şi
proces politic datorită faptului că ea apare într-
un climat politico-intelectual extrem de
nefavorabil democraţiei politice (vezi Persia şi
alte state autocratice).
Caracteristici ale democraţiei antice
• Principala idee politică pe care democraţia
ateniană o aduce este aceea că poporul nu
numai că are dreptul să se autoguverneze ci
are şi resursele necesare pentru a o face.
• Democraţia ateniană presupune o relaţie
specială a cetăţeanului cu polisul democratic.
Caracteristici ale democraţiei antice: cum
trebuia să fie polisul?
• Polisul grecesc nu este numai o colecţie de
instituţii.
• Polisul este un forum în care cetăţeanul învaţă
să fie un bun cetăţean, în care acesta
exersează virtutea şi justiţia.
• Polisul este locul în care cetăţenii învaţă să
devină buni cetăţeni.
• Există o simbioză între polis şi cetăţean.
Caracteristici ale democraţiei antice: cum trebuia să fie polisul?
• Trebuie să existe o omogenitate relativă a polisului,
pentru a se evita conflictul civil.
• Viaţa privată trebuia subordonată sferei publice,
intereselor publice.
• Polisul grecesc este şi trebuie să fie mic ca dimensiuni.
• Polisul trebuie guvernat şi administrat prin
participarea directă şi egală a fiecărui cetăţean.
• Statul trebuie să fie autonom, să nu depindă de alte
ligi sau federaţii.
Cum era democraţia ateniană?
• Realitatea politică era net inferioară ideilor
politice.
• Politica ateniană era şi ea subiectul ambiţiilor
personale.
• Egalitatea necesară polisului democratic era
deseori ignorată iar deciziile erau luate în
funcţie de apartenenţa la familii, coaliţii etc.
Cum era democraţia ateniană?
• Cea mai importantă deficienţă a democraţiei
ateniene era însă caracteristica sa exclusivă: o
bună parte din populaţia adultă a Atenei
clasice era exclusă de la guvernare (femeile,
sclavii, metecii).
• De asemenea, democraţia era înteleasă în
raport cu polisul, nefiind o idee univers
Ce este democraţia modernă?
• Democraţia contemporană, contrar celei
ateniene, reprezintă o idee universalistă:
fiecare individ beneficiază de drepturi
inalienabile care nu depind de cetăţenia sau
teritoru.
• Nu este o singură teorie democratică, ci
variante teoretice concurente.
Democraţia elitistă
• Joseph Schumpeter (1950, 267): “[...] metoda
democratică este acel aranjament instituţional
de ajungere la deciziile politice în care indivizii
obţin puterea de decizie prin mijloacele luptei
competitive pentru votul populaţiei.”
• Democraţia ca şi sistem politic nu trebuie
confundată cu scopurile guvernării.
Democraţia elitistă
• Caracteristica regimului democratic nu este
scopul deciziilor politice, ci alegerea (şi mai
ales posibilitatea de a-i înlocui) liderilor politici
prin alegeri competitive.
Caracteristici ale democraţiei elitiste
• Guvernămînt parlamentar cu executiv puternic.
• Competiţie între partide politice rivale.
• Dominaţia Parlamentului de către partide
politice.
• Lidership politic puternic.
• Birocraţie dezvoltată.
• Limite constituţionale şi practice asupra
deciziilor politice.
Democraţia pluralistă
• Pune accent pe grupurile intermediare dintre
individ şi lidershipul politic.
• Adepţii săi argumentează că democraţia
modernă este mult mai competitivă decît se
arată în teoriile elitiste.
• Sursele intelectuale ale democraţiei pluraliste
sunt James Madison şi Robert Dahl.
Democraţia pluralistă
• Facţiunile (şi formele moderne ca grupurile de
interese sau presiune) sunt expresia naturală a
dreptului la asociere.
• Dahl: facţiunile sunt surse structurale ale
stabilităţii democratice şi expresia centrală a
democraţiei.
Democraţia pluralistă
• Poliarhia este acel sistem politic caracterizat
printr-o competiţie politică largă şi prin
participare a tuturor membrilor adulţi ai acelui
guvernămînt.
• Partidele şi competiţia politică nu asigură
singure echilibrul necesar guvernămîntului
democratic.
• Este necesar o reţea de grupuri competitive prin
care cetăţenii să-şi exprime interesele.
Democraţia pluralistă
• Sistemele politice se deosebesc prin două
criterii principale:
– Gradul de competiţie politică: în ce măsură
competiţia este permisă în sistem.
– Gradul de incluziune politică a cetăţenilor: în ce
măsură populaţia adultă poate participa la luarea
deciziilor în sistem, chiar în forma slabă a sa,
aceea de participare la vot (Dahl: 1989, 2000).
Instituţii ale poliarhiei
• Libertatea de a forma şi adera la organizaţii.
• Libertatea de expresie.
• Dreptul de vot.
• Eligibilitate pentru funcţii publice.
• Dreptul liderilor politici de a concura pentru suport public.
• Surse alternative de informare.
• Alegeri libere şi corecte.
• Instituţiile guvernamentale depind de votul popular şi de
alte metode de exprimare a preferinţelor.

Bibliografie
• Dahl, Robert. 2000. Poliarhiile: Participare şi
opoziţie. Iaşi: Institutul European.
• Dahl, Robert. 1971. Democracy and Its Critics.
New Haven: Yale University Press.
• Schumpeter, Joseph. 1950. Capitalism, Socialism
and Democracy. New York: Harper Torchbooks.
• Held, David. 1987. Models of Democracy.
Oxford: Blackwell Publishers

Democrația directă și indirectă

Democrația directă și indirectă trebuie văzută ca două tipuri diferite de democrație, între care pot
fi identificate anumite diferențe. Să abordăm discuția despre democrație în acest fel. Există
diferite forme de sisteme politice și de guvernare în diferite țări ale lumii. De la extrema dreaptă,
unde avem dictatură, autocrație, monarhie până la mijlocul în care avem diferite tipuri de
democrație și, în final, în stânga unde avem comunismul și socialismul să conducem poporul,
constatăm că este vorba de democrație, limitări care sunt utilizate de majoritatea națiunilor din
lume. Deși democrația este de multe tipuri; aici ne vom limita la o clasificare a democrațiilor în
democrații directe și indirecte. Există diferențe în aceste două tipuri de democrații care vor fi
discutate în acest articol.

Ce este democrația directă?

Mai întâi, înainte de a înțelege conceptul de Democrație Directă, este esențial să definim
termenul democrație. Democrația este descrisă ca o regulă a poporului, a poporului și a
poporului. Această definiție subliniază faptul că democrația are potențialul de a îndeplini
speranțele și aspirațiile cetățenilor unei țări, iar vocea lor este dată de importanță în luarea unei
decizii cu privire la chestiuni de politică referitoare la aspecte importante pentru ele. În
democrație, există două tipuri, și anume democrația directă și indirectă.

Democrația directă este

atunci când vocea oamenilor este ascultată direct și numărate sub forma unui referendum așa
cum sa întâmplat în California, cu puțin timp în urmă, când oamenii au votat legi
referitoare la căsătoriile homosexuale . Cele mai bune exemple de democrație directă sunt
referendumurile care se desfășoară în multe țări în chestiuni publice importante pentru a
ajuta legislatorii să vină cu o lege sau să impună schimbări într-o lege existentă. Cu toate
acestea, democrația directă, oricât ar părea simplă, nu este întotdeauna utilizată și atunci
când vine vorba de probleme grave, numai reprezentanții aleși au puterea de a decide
soarta populației lor.

Ce este democrația indirectă?

Înainte de a trece la o definiție a democrației indirecte,

trebuie să fim atenți la formarea guvernului. Este clar că
formarea guvernului și luarea de decizii cu privire la
chestiuni importante pentru poporul unei țări nu este ușoară
dacă este lăsată să fie pusă în aplicare de către popor. Acesta
este motivul pentru care există un sistem de alegere a
reprezentanților poporului și acești reprezentanți devin
legislatori în parlament sau orice este numit într-o țară.
Aceasta este cunoscută sub numele de democrație indirectă,
deoarece reprezentanții
sunt aleși de către ei înșiși și, prin urmare, ei reprezintă punctele de vedere, plăcile și opiniile
oamenilor . Totuși, există un sistem de denaturare a acestui sistem, deoarece legislatorii rămân
departe de realitatea de pe teren și adesea se implică în corupție din cauza puterii pe care o obțin.
Ei uită că sunt la putere pentru o perioadă limitată și trebuie să se confrunte cu electoratul după
câțiva ani.

Acest lucru evidențiază faptul că, spre deosebire de democrația directă în democrația indirectă,
oamenii își aleg reprezentanții să facă sau să modifice legile în parlament. Acum, să rezumăm
diferența în modul următor.

Care este diferența dintre democrația directă și cea indirectă?

Atunci când oamenii își aleg reprezentanții să facă sau să

modifice legi în parlament, este un sistem de democrație
indirectă.
 Democrația directă este atunci când vocea oamenilor se aude direct și se calculează sub
forma unui referendum, așa cum sa întâmplat în California, cu puțin timp în urmă, când
oamenii au votat legi referitoare la căsătoriile homosexuale.
 Cu toate acestea, în majoritatea țărilor, democrația indirectă este mărturisită și practicată,
deoarece se consideră că omul obișnuit nu este nici matur, nici prea inteligent pentru a
putea gândi într-o manieră decisivă asupra unor chestiuni de importanță.
 În unele ocazii, democrația directă este practicată pentru a decide soarta unor chestiuni
simple, însă democrația indirectă este practicată în cea mai mare parte pentru a decide
probleme de o importanță majoră.
 Amabilitatea imaginii:

1. "Întâlnirea orașului Huntington" de Redjar [CC BY-SA 2. 0], prin intermediul Wikimedia
Commons

2. "Election MG 3455" de Rama [CC BY-SA 2. 0], prin intermediul Wikimedia Commons

Care este diferența dintre discriminarea directă și discriminarea indirectă? Discriminarea directă
este un act deliberat, însă discriminarea indirectă nu este
Principala diferență între democrația directă și democrația indirectă este că democrația directă
poate fi descrisă ca sistemul guvernului, în care punerea în aplicare a legilor este posibilă prin
votul general al tuturor cetățenilor țării. Pe de altă parte, democrația indirectă este acea formă de
guvernare prin care cetățenii țării votează pentru reprezentanții care sunt împuterniciți să ia
decizii în numele lor.