Regimul politic atenian fata

de cel Roman
Nume:Gilorteanu Ioan dorin
Clasa:9C
 Democrația ateniană
Democrația ateniană a evoluat în decursul secolului al V-lea î.Hr. în unele orașe
grecești (polisuri), printre care Atena și teritoriile învecinate din regiunea Attica. Atena
este una dintre primele democrații cunoscute. Și alte orașe grecești au stabilit regimuri
democrate, urmând modelul atenian.
Era un sistem de democrație directă, în care cetățenii participanți votau direct legile și
deciziile executive. Participarea nu era pentru toți rezidenții; pentru a avea drept de
vot cetățeanul trebuia să fie adult și de sex masculin. Astfel numărul celor care
îndeplineau aceste condiții varia între 30.000 și 50.000 din populația totală de
aproximativ 250-300.000.
Uneori, opinia publică a votanților era influențată de satira politică a poeților în teatre.
Solon (594 î.Hr.), Clistene (508- 507 î.Hr.) și Ephialtes (462 î.Hr.) au contribuit la
dezvoltarea democrației ateniene.
 Republica romana
Republica Romană (din latină Res publica romana, „Lucrurile publice ale
Romei”) a fost organizarea de stat a Romei și a teritoriilor sale în
perioada cuprinsă între abolirea Regatului Romei (510 î.Hr.)[2] și până la
numirea lui Cezar ca dictator pe viață în anul 44 î.Hr., sau, mai probabil,
până în anul 27 î.Hr., anul în care Senatul roman i-a acordat lui
Octavianus titlul de Augustus.
Orașul Roma este situat pe malurile fluviului Tibru, foarte aproape de
coasta de vest a peninsulei Italia. Roma era situată pe granița dintre
teritoriul în care era vorbită limba latină, la sud de Roma, și cel în care
se vorbea limba etruscă, la nord de Roma.
 Asemanari si deosebiri
În primul rând, ambele moduri în care au ales oficialii au fost similare, dar au și
diferit. Guvernul atenian și Republica Romană au făcut ca cetățenii din fiecare parte
să-i aleagă pe oficiali, dar amândoi aveau o diferență în ceea ce privește modul în
care îi alegeau. La Atena, cetățenii ar vota pentru oficiali, dar oamenii care erau
cetățeni oficiali erau cei care aveau 18 ani sau peste, născuți în Atena și trebuiau să
fie bărbați. Aceasta înseamnă că cei din afară, sclavii sau femeile nu puteau vota
deoarece nu erau considerați cetățeni. În plus, sistemul guvernamental atenian
pentru vot a fost organizat cu cetățenii sub numele de demes sau demos; care
aparțineau triburilor și unde erau combinate cu altele din aceeași zonă pentru a
forma un grup mai mare, care la rândul lor erau combinate pentru a forma zece
triburi. În contrast, cetățenii Romei trebuiau să aibă peste 15 ani, bărbații sclavi
puteau vota și dacă li se acorda libertatea, femeile erau considerate cetățene, dar nu
aveau drepturi de vot.
Una dintre cele mai importante diferențe dintre
democrația greacă veche și republicanismul roman antic
era instituțională. Atât grecii antici, cât și gânditorii
romani concepeau societatea ca fiind conținând două
grupuri permanent distincte și reciproc antagoniste:
puțini (bogați) și mulți (săraci). Democrația greacă și
republicanismul roman s-au ocupat de acest fapt în
moduri diferite. Pentru gânditorii greci, democrația a
fost pur și simplu regula mai multor decât puțini, în timp
ce aristocrația sau oligarhia a fost regula celor puțini
peste mulți. Puterea nu putea fi deținută decât de masă
sau de elită.
 Spre deosebire de democrația greacă, republica
romană avea un aranjament instituțional mai complex.
În loc de un set de instituții prin care un singur grup
exercita puterea, republica romană conținea mai multe
instituții care permiteau atât celor puțini, cât și celor
mulți să participe la conducerea politică. La Roma,
puținii, sau clasa patriciană, erau reprezentați de senat,
o instituție exclusiv aristocratică. Masele, sau plebeii,
aveau propria lor sursă instituțională de putere în consilii
și adunări populare. În acest fel, gânditorii politici romani
sperau să obțină stabilitate oferindu-le atât maselor, cât
și elitelor o miză instituțională în puterea politică.
În Atena, în trecut, post-democrația a fost principala formă de
democrație care a existat. Ideea reprezentanților a fost introdusă
și la Atena, dar nu au condus niciun partid de politicieni: au
candidat pentru propriile condiții de guvernare asupra Atenei. În
teorie, orice om atenian (cei mai privilegiați „cetățeni” din Atena)
ar putea candida ca politician în Atena. Cu toate acestea, mulți
nu au făcut-o, deoarece legile și abilitățile necesare la acea
vreme erau cu mult dincolo de îndemâna omului obișnuit, iar
învățământul superior a fost un pas important atunci când a
venit vorba de politica ateniană. Deși, în principiu, de bază, în
comparație cu democrațiile noastre moderne, această idee a fost
radicală într-o perioadă de regi și imperii și a dat bazele urmării
tuturor regimurilor democratice, inclusiv a Republicii Romane.
Cu toate acestea, Republica Romei este diferită. Probabil
influențată de cultura greacă, Republica Romei avea un aspect
al democrației în care toți cetățenii romani au votat pentru
alegerea senatorilor în funcții de putere în Senat. Cu toate
acestea, cetățenia era o altă poveste. Pentru a deveni cetățean
roman în primele zile ale Republicii, ei trebuiau să fie din
Roma și bărbați, ceea ce este aproape la fel ca democrația
ateniană. Cu toate acestea, odată cu reformele militare ale
generalului Marius, cetățenia fiind disponibilă pentru toți
supușii Republicii Romane a devenit o realitate. În schimbul a
25 de ani de serviciu militar la Roma în auxiliarele legiunii,
subiecții ocupați anterior, adică nu romani, ar avea cetățenia
romană acordată lor și familiei lor, oferindu-le beneficiile unei
mai bune legi romane și vot.
 Un alt aspect al republicii care a făcut-o diferită de democrația
ateniană a fost cine ar putea fi senatori. Senatorii erau strict din
clasa patriciană a societății romane: aristocrații. La Roma,
bogăția și prestigiul erau o necesitate pentru a fi în fuga pentru
orice putere politică din Roma.Apoi a existat conducerea
efectivă a senatorilor. La Atena, a existat un singur om numit
conducător de către popor. La Roma, erau doi bărbați, numiți
consuli. Acești consuli au lucrat împreună pentru mandatul lor
pentru a conduce politica romană și unul împotriva celuilalt în
sensul că s-au împiedicat reciproc să câștige puterea politică
totală asupra Romei. Evident, Roma a ajuns să devină un regim
dictatorial în Imperiul Roman, dar ideea unei opriri a puterii a
funcționat pentru câteva secole din națiunea romană.
 Concluzie

Una peste alta, Republica Romei era o versiune mai rafinată a

democrației ateniene. Ca să nu spun că este superior, totuși, întrucât
timpul în care a existat fiecare regim avea propriul climat politic diferit
cu care trebuia să concureze, Roma a avut doar timpul atenienilor
pentru a dezvolta și adapta o nouă metodă de democrație.