CAPITOLUL I: POPOARE ȘI SPAȚII ISTORICE

ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ

Etnogeneza românească reprezintă procesul istoric prin care s-a format poporul
român.

 A avut ca spațiu istoric Dacia Romană, iar ca timp istoric 106-secolul VIII
 Elementele etnice (strămoșii)din care s-a format poporul român au fost
autohtonii daci și coloniștii romani
 Factorii istorici care au asigurat sinteza daco romană au fost:

-continuitatea dacilor sub stăpânirea romană după 106

-continuitatea daco-romană după Retragerea Aureliană din 271

 Primele mențiuni despre români datează din secolul VIII, ei fiind atestați
prin termenii ,,vlahi” ,,valahi” ,,volohi” ,,olohi” . Ei și-au spus
întotdeauna ,,români” sau ,,rumâni”, considerând că sunt urmași ai romanilor

Limba română s-a format in același timp și spațiu cu poporul român , este o limbă
de origine latină (neolatină) sau romanică înrudită cu italiana, spaniola,
franceza,portugheza,catalana sau raeto-romană

Limba română are un substrat dacic , strat romanic și adstrat slav

În secolul X , limba română s-a împărțit în 2 dialecte

1. daco româna – româna propriu-zisă sau nord dunăreană

2. aromâna -româna vorbită la sud de Dunăre
ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR

Romanitatea românilor reprezintă problema istorică referitoare la descendența

românilor din romani

 A fost analizată prima dată în Epoca Umanistă , mai precis în sec al XV și în

prima jumătate a sec al XVI-lea de către cronicari umaniști străini. Aceștia
au făcut mențiuni în mod obiectiv despre descendența românilor din coloniștii
romani .
Expl de umaniști străini : Antonio Bonfini (Bonfinius), Enea Silvio
Piccolomini, Anton Verancsics, Francesco della Valle
 În prima jumătate a sec XVI , a scris mai mult despre originea latină a
românilor : Nicolaus Olahus ,diplomat român din Ungaria în lucrarea intitulată
,,Hungaria et Attila” 1538.
 În sec al XVII-lea și începutul sec XVIII-lea au scris despre originea latină
a poporului român (au subliniat latinitatea românilor) prin cuvintele ,,Noi de la
Râm ne tragem”, cronicarii români :Grigore Ureche ,,Letopisețul Țării
Moldovei , Miron Costin ,,De neamul moldovenilor”, Stolnicul Constantin
Cantacuzino cu ,,Istoria Țării românești” și Dimitrie Cantemir ,,Descrierea
Moldovei” etc

 În Epoca Modernă, în deosebi la sfârșitul sec XVIII, în contextul dominației

străine (austriece) asupra unor teritorii românești (Transivania , Banat,
Crișana) , romanitatea românilor a devenit problemă politică . Austriacul
Franz Sulzer a emis Teoria Imigraționistă , neștiințifică și rău voitoare la
adresa românilor.
 Teoria Imigraționistă atestă că:
 românii s-au format ca popor la sud de Dunăre și au venit mai târziu
în țara lor
 Această teorie a fost combătută de reprezentanții Școlii
Ardelene :Gheorghe Șincai, Samuil Micu, Petru Maior cu lucrarea Supplex
Libellus Valachorum
 Tot în Epoca Modernă , mai precis în a doua jumătate a sec al XIX-lea ,
Teoria Imigraționistă a fost reluată și dezvoltată sub forma Teoriei
Roesleriene emisă de istoricul austriac Robert Roesler .
 Argumentele acestei teorii erau :
 dacii au fost exterminați
 perioada romanizării dacilor a fost prea scurtă
 la Retragerea Aureliană 271 , întreaga populație a părăsit Dacia
Romană
 Românii s-au format ca popor la S de Dunăre și au venit ulterior în
țara lor
 există asemănări între cuvintele românești și albaneze
 Această teorie a fost combătută și dovedită ca neștiințifică , deci
neadevărată de către marii istorici români de la sf sec XIX și începutul sec
XX. Cei mai importanți au fost A.D.Xenopol ,,Istoria românilor din Dacia
Traiană,, Bogdan Petriceicu Hașdeu ,,Istoria critică a romănilor,, Vasile
Pârvan, Grigore G Tocilescu, Nicolae Iorga , Gheorghe Brătianu
 Acești istorici au emis și argumentat trei teorii referitoare la originea
românilor , anume :
-PRIMORDIALITATEA (afirmă că românii au fost primii )
-CONTINUITATEA (românii au trăit permanent în țara lor )
-ROMANITATEA (românii sunt urmași de romani)

CAP II: OAMENII,SOCIETATEA ȘI LUMEA IDEILOR

 SECOLUL XX ÎNTRE DEMOCRAȚIE ȘI TOTALITARISM

De-a lungul secolului al XX-lea , în Europa au existat regimuri politice bazate pe

două tipuri de ideologii: DEMOCRATICE

TOTALITARE

Regimul democratic are la bază una dintre ideologiile democratice, anume :

 Liberalismul
 Conservatorismul
 Social democrația

Caracteristicile cele mai importante ale unui regim democratic care dat fiind că
sunt aplicate, sunt și practici politice , sunt:

 Votul universal care permite participarea tuturor cetățenilor la viața politică,

prin alegerea reprezentanților care dețin puterea în numele lor
 Pluralismul politic (pluripartidismul) presupune existența mai multor partide
care alternează la guvernare
 Separarea puterilor în stat, presupune repartizarea puterii în trei :

Puterea legislativă - cea care votează legile

Puterea executivă - cea care aplică legile

Puterea judecatorească - cea care veghează
asupra respectării legilor
 Respectarea drepturilor și libertăților cetățenești care sunt de mai multe
categorii: politice, civile, sociale și economice (dreptul la vot, dreptul la
proprietate, dreptul la educație)

Exemple de state democratice :Marea Britanie, Franța, Belgia, Olanda, Suedia,

România până în 1938

Regimul totalitar are la bază ideologii precum :

 De extremă dreapta (fascismul și nazismul)

 De extremă stângă (marxism leninismul)
Ideologiile totalitare sunt aplicate în cadrul regimului prin practici politice
totalitare precum:

 Partidul unic, monopolul puterii este deținut de o singură grupare politică ce

devine partid-stat, toate celelalte grupări politice fiind interzise
 Propaganda, adică mecanismul prin care partidul își prezenta ideologia și își
justifică acțiunile totalitare
 Teroarea care are ca scop menținerea la putere a dictatorului și a partidului
unic. Se realizează prin supravegherea populației prin lichidarea opoziției ,
existența lagărelor și închisorilor
 Cenzură
 Falsificarea alegerilor
 Economie centralizată

Exemple de state cu regimuri totalitare : ( de extrema stanga) :Rusia 1917,

ulterior URSS 1922 și (de extremă dreapta) :Italia fascistă 1922 , Germania
nazistă

CONSTITUȚIILE DIN ROMÂNIA

Primele acte cu sens constituțional la români

Constituția reprezintă culegerea de legi fundamentale a unui stat, altfel spus este
legea fundamentală a unui stat sau ,,mama legii”

 Primele acte cu sens constituțional la români au fost adoptate în prima

jumătate a sec XIX. Regulamentele Organice au fost primele așezăminte
constituționale din Principatele Române și au intrat în vigoare în anii 1831-
1832
 Ele au fost realizate de comisii boerești coordonate de generalul rus Pavel
Kiseleff
 Cuprindeau principii moderne precum: Alegerea domnitorului
Separația puterilor în stat
Drepturi și libertăți cetățenești

În 1848 în Țara Românească a fost adoptată Proclamația de la Islaz

În 1858, Marile Puteri au impus ca act constituțional în Principate, Convenția de la

Paris

În 1864, printr-un plebiscit (referendum), A.I. Cuza a introdus un nou act cu sens
constituțional intitulat Statutul lui Cuza (statutul dezvoltător al Convenției de la
Paris)

În istoria modernă și contemporană a României au fost adoptate și aplicate șapte

Constituții, în anii 1866, 1923, 1938, 1948, 1952, 1965, 1991

CONSTITUȚIA DIN 1866

Cauza: A fost adoptată din necesitatea organizării și dezvoltării statului român
modern

 Avea caracter democratic, liberal, fiind inspirată din Constituția belgiană din
1831
 A intrat în vigoare în 1866, fiind prima mare realizare a domniei lui Carol I
 Numele statului era România (nu se menționa subordonarea față de Imperiul
Otoman)
 Se instaura ca formă de organizare politică Monarhie Constituțională
 Principiile fundamentale erau cele ale democrației :
 Suveranitatea poporului
 Separația puterilor în stat
 Șeful statului era monarhul adică domnitorul sau principele, ulterior Regele
 Puterile în stat erau împărțite în :
 Puterea Legislativă -aparținea Parlamentului Bicameral
și monarhului
 Puterea Executivă -aparținea Guvernului (format din
Consiliul de Miniștrii) întrucât și monarhului
 Puterea Judecătorească-aparținea instanțelor
judecătorești
 Erau prevăzute drepturi și libertăți cetățenești precum: dreptul la viață ,
dreptul la educație, dreptul la proprietate, dreptul la opinie, libertatea
conștiinței
 Limitele acestei Constituții constau în :
 Dreptul de Veto al monarhului (dreptul acestuia de a se
opune legilor neconstituționale )
 Votul censitar (votau doar bărbații știutori de carte și
plătitori de taxe)

Această Constituție a fost valabilă cu unele amendamente (precum cele din 1877,
1878, 1881 -Proclamarea Regatului) până în 1923 și a stat la baza României
Moderne.

CONSTITUȚIA DIN 1923

Cauza: A fost adoptată pentru a confirma realitățile din România de după Marea
Unire din 1918

 Era o Constituție de tip monarhic, cu caracter democrat,liberal

 A fost adoptată în timpul Regelui Ferdinand în guvernarea sa liberală sau PNL
condusă de Ionel I.C. Brătianu
 Majoritatea prevederilor erau inspirate din Constituția din 1866
 Numele țării era Regatul României, iar forma de stat rămânea Monarhie
Constituțională
 La art. 1 se prevedea că România era un ,,stat național, unitar și indivizibil”
 Principiile fundamentale erau cele specifice democrației:
 Suveranitatea poporului
 Separația puterilor în stat
 Șeful statului era monarhul, adică Regele
 Erau prevăzute toate drepturile și libertățile cetățenești specifice epocii:
dreptul la proprietate, dreptul la vot, dreptul la educație, libertatea
conștiinței
 Față de Constituția din 1866, apar două modificări
 Dispariția dreptului de Veto al monarhului
 Votul devine universal (votau bărbații majori)

Această Constituție a fost considerată Constituția Marii Uniri. Astat la baza

României Mari și a fost valabilă cu unele amendamente până în 1938

CONSTITUȚIA DIN 1938

Cauza : A fost adoptată pentru a confirma instaurarea regimului de autoritate
monarhică a lui Carol al II-lea

 Era o Constituție mai puțin democratică decât precedentele Constituții

 Numele statului era Regatul României, iar forma de stat rămânea Monarhia
Constituțională
 La art. 1 se preciza că România era ,,stat național, unitar și indivizibil”
 Regele devenea ,,capul statului” , avea inițiativa legilor, numea guvernul și
senatorii, etc.
 Parlamentul rămânea cu rol decorativ
 Principiile fundamentale ale democrației erau grav afectate
 Drepturile și libertățile cetățenești erau afectate , spre exemplu vârsta de
vot a bărbaților era urcată la 30 de ani

Această Constituție care a subminat democrația din România interbelică a fost

valabilă până în 1940 când a fost anulată

CONSTITUȚIA DIN 1948

Cauza: A fost impusă pentru a legitima instaurarea regimului comunist în România și
noua formă de organizare politică

 Era o Constituție de tip totalitar , având la bază ideologia marxist-leninistă

 A intrat în vigoare la începutul dictaturii Gheorghe Gheorghiu-Dej și era
inspirată după Constituția Stalinistă din 1936
 Numele statului era Republica Populară Română
 Forma de organizare politică era Republica de tip popular, adică comunist
 Organul suprem al puterii în stat era Marea Adunare Națională, având la
conducere un prezidiu
 Nu mai erau prevăzute principiile fundamentale ale democrației
 Drepturile și libertățile cetățenești erau grav afectate

Această Constituție a fost valabilă până în 1952

CONSTITUȚIA DIN 1952

Cauza: A fost adoptată pentru a confirma întărirea regimului comunist de tip

stalinist din România

 Relua și dezvolta prevederile Constituției staliniste din 48

 Era de tip totalitar, având la bază ideologia marxist-leninistă

 A fost adoptată în timpul dictaturii lui Gheorghe Gheorghiu Dej

 În capitolul introductiv se preciza că RPR își datora existența ,,armatei

eliberatoare sovietice

Această Constituție a fost valabilă până în 1965

CONSTITUȚIA DIN 1965

Cauza: A fost adoptată pentru a legitima preluarea puterii de către Nicolae
Ceaușescu și instaurarea regimului național comunist

 Era o Constituție de tip totalitar , având la baza ideologia marxist-leninista

 Numele țării era Republica Socialistă România
 Se acordau mai multe drepturi și libertăți cetățenești , limitate însă de alte
prevederi sau anulate în practică
 Se prevedea existența unui singur partid, PCR și se confirma dictatura
proletariatului
 Proprietatea era de două tipuri
 de stat
 cooperatistă
 în 1974, această Constituție a fost modificată în mod esențial prin
introducerea funcției de președinte al RSR , funcție asumată de Nicolae
Ceaușescu

Această Constituție a fost valabilă în toată perioada regimului național comunist

și a fost anulată în decembrie 1989, odată cu înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu
CONSTITUȚIA DIN 1991

Cauza: A fost adoptată pentru a confirma revenirea României la democrație în

ultimul deceniu al sec XX

 A fost adoptată prin referendum în timpul președintelui Ion Iliescu

 Are caracter democratic, republican
 Numele statului e România, iar forma de organizare politică este Republica
 Principiile fundamentale sunt cele ale democrației :
 Suveranitatea poporului
 Separația puterilor în stat
 Șeful statului este președintele , ales inițial pe o perioadă de 4 ani, apoi pe 5
ani
 Sunt prevăzute drepturi și libertăți democratice : dreptul la viață, dreptul la
proprietate, dreptul la opinie, libertatea conștiinței
 Pentru prima dată într-o Constituție din România, sunt prevăzute două
instituții fundamentale
 Curtea Constituțională – care veghează la
constituționalitatea legilor
 Avocatul Poporului – care apără dreputurile și libertățile
cetățenești
 În 2003, în vederea aderării României la structurile Euro-Atlantice: NATO
și Uniunea Europeană, această Constituție a fost modificată tot prin
referendum
 Cu această ocazie s-a introdus un nou titlu despre integrare Euro-Atlantică
(titlul VI) și s-a eliminat serviciul militar obligatoriu pentru cetățenii bărbați

CAP III : STATUL ȘI POLITICA

AUTONOMII LOCALE ȘI INSTITUȚII CENTRALE ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC
(SEC IX-XVIII)

1. Autonomii locale în spațiul românesc (sec IX-XIII)

2. Întemeierea statelor medievale românești:Țara Românească și Moldova
3. Instituții centrale din Țările Române (sec XIV-XVIII)

1. Autonomii locale în spațiul românesc (sec. IX-XIII)

Autonomiile locale erau uniuni de sate sau de obști sătești care au stat la
baza constituirii statelor medievale românești
În izvoarele istorice acestea erau menționate sub termenii :,, cnezat,
voievodat, țară “
 În sec. IX în Transilvania, izvorul istoric intitulat ,,GESTA
HUNGARORUM” (faptele ungurilor) sau ,,CRONICA LUI ANONYMUS”
atestă 3 autonomii locale române :
 Voievodatul lui Menumorut-Crișana, reședința: Biharea
 Voievodatul lui Glad–Banat, reședința: Cuvin
 Voievodatul lui Gelu-Transilvania, reședința: Dăbâca

 În sec XI, tot în Transilvania , izvorul istoric intitulat ,,LEGENDA SF.

GERARD”, atestă 2 autonomii locale :
 Voievodatul lui Ahtum-Banat
 Voievodatul lui Giula (Gyla)/ Voievodatul de la Bălgrad
(Alba Iulia)
 În sec. XI-XIII în Moldova erau atestate autonomii locale precum:
 Țara Bolohovenilor
 Țara Berladnicilor
 Țara Brodnicilor
 Țara Sipenițului
 În Dobrogea în sec. X (943), o inscripție slavonă atestă autonomia locală
condusă de Jupan Dimitrie. Tot în Dobrogea în sec. XI , lucrarea
intitulată ,,ALEXIADA”scrisă de prințesa Ana Comnena atestă 3
autonomii locale conduse de Tatos, Seslav și Sacea (Satza)
  În sec. XIII, mai precis 1247,, DIPLOMA IOANIȚILOR” (Diploma
Cavalerilor Ioaniți) atestă la Sud de Carpați , în viitoarea Țară
Românească) , 5 autonomii locale
 Voievodatul lui Litovoi
 Voievodatul lui Seneslau
 Cnezatul lui Ioan
 Cnezatul lui Farcaș
 Țara Severinului

2. Constituirea statelor medievale românești: Țara Românească și Moldova

Țara Românească sau Valahia, Transalpina, Muntenia era țara românilor de la Sud
de Carpați (dintre Carpați și Dunăre)

 Potrivit legendei aceasta s-a format prin descălecatul lui Negru-Vodă

din Făgăraș
 Adevăratul întemeietor a fost însă Basarab I (care a domnit între cca.
1310-1352 ) și care a întemeiat Țara Românească unind teritoriile din
dreapta și stânga Oltului, stabilind capitala la Curtea de Argeș
 Tot Basarab I a obținut Independența Țării Românești prin Victoria de
la Posada din 9-12 noiembrie 1330 asupra Regelui Ungariei Carol Robert
de Anjou. Această istorie a românilor a fost descrisă în izvorul istoric
intitulat ,,Cronica Pictată de la Viena”

Moldova era țara românilor de la Est de Carpați ( dintre Carpați și Nistru) și a

fost întemeiată tot ca voievodat la mijlocul sec XIV

 Într-o primă etapă pe la 1351-1352, Voievodul Dragoș din Maramureș a

întemeiat o formațiune de apărare, subordonată Regatului Ungariei, așa
numită Moldova Mică
 Adevăratul întemeietor al Moldovei a fost în etapa a doua 1359-1365.
Afost Voievodul Bogdan I din Maramureș care a întemeiat Moldova
propriu-zisă și a stabilit capitala la Baia
 Tot Voievodul Bogdan sau Bogdan-Vodă a obținut Independența
Moldovei prin lupta cu Regatul Ungariei
 3. Instituții centrale din Țările Române: Țara Românească și Moldova

Instituțiile centrale din Țara Românească și Moldova au fost: Domnia și Biserica

 Instituția primordială din Țara Românească și Moldova era DOMNIA ,

reprezentată de un mare voievod și domn. Acesta avea atribuții: politice,
militare, legislative, judecătorești, fiscale sau ecomice. Concret :
 Era conducătorul țării și comandantul suprem al oștirii/armatei
 Începea războiul și încheia pacea
 Dădea pedeapsa cu moartea sau grațiaa
 Bătea monedea
 Porunca lui era lege
 Impunea taxe și impozite
La începutul sec. al XVIII-lea , mai precis după înlăturarea lui Dimitrie
Cantemir din Moldova în 1711 și la doi ani după înlăturarea lui Constantin
Brâncoveanu din Țara Romănească, în 1716, turcii au impus regimuri
fanariote în vremea cărora instituția Domniei a decăzut complet

 A doua instituție centrală din Țările Române a fost BISERICA , organizată

ca Mitropolie. Mitropolia era condusă de un Mitropolit religios al țării și
primul collaborator al Domnitorului/Domnului
Mitropoliile din Țările Române depindeau de Patriarhia Ecumenică de la
Constantinopol
 Mitropolia din Țara Românească a fost întemeiată în 1359 de
Voievodul Nicolae-Alexandru. Primul Mitropolit al Țării Românești a
fost Iachint din Vicina
 Mitropolia Moldovei a fost întemeiată la sfârșitul sec. al XIV de
către Voievodul Petru I Mușat. A fost recunoscută de Patriarhia
Ecumenică în 1401 în timpul Voievodului Alexandru cel Bun iar primul
Mitropolit al Moldovei a fost Iosif

Reprezentanți ai Bisericii, Mitropoliți importanți ai Țărilor Române:

 Sec. XV- Moldova -Teoctist în vremea lui Ștefan cel Mare

 Sec. XVI -Țara Românească – Eftimie în vremea lui Mihai Viteazu
 Sec XVII- Moldova – Dosoftei și Varlaam
 Sf sec XVII începutul XVIII-Țara Românească -Antim Ivireanul
CONSTIUIREA ROMÂNIEI DE LA PROIECT POLITIC LA REALIZAREA
ROMÂNIEI MARI (SEC.XVIII-lea-1918)

Proiecte politice din Principatele Române (sec.XVIII-lea-prima jumătate

sec.XIX)

În epoca modernă, până la 1918, principalele obiective istorice ale românilor erau

 Constituirea statului modern Român

 Obținerea Independenței
 Realizarea Unității naționale

La baza constituirii statului Român modern au stat proiecte politice elaborate la

sfârșitul sec. XVIII și în prima jumătate a sec. XIX

În 1683, după înfrângerea Turciei la Asediul Vienei, a apărut așa numita ,,Problemă
Orientală” care a influențat situația Principatelor Române multă vreme

 În acest context, la sfârșitul sec. XVIII, boierii pământeni au elaborat

proiecte politice sub formă de memorii adresate Marilor Puteri Creștine:
Rusia și Austria. Astfel de memorii boierești au fost prezentate Marilor
Puteri cu ocazia tratativelor de pace :
 ,,Memoriul de la Focșani” (1772)
 ,,Memoriul de la Șistov” (1791)

Acestea solicitau:

 Înlăturarea dominației Otomane

 Înlăturarea regimului fanariot și rvenirea la domniile
pământene
 Unire și Independență
 Reforme pentru modernizarea țării
 În prima jumătate a sec. XIX, cel dintâi proiect politic important din
Principatele Române a fost cel de la 1821. Acesta a fost elaborate și
prezentat cu ocazia Revoluției de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu .
Acest proiect a reieșit din documente programatice, precum:
 ,,Proclamația de la Padeș”
  ,,Cererile Norodului Românesc”

Acest proiect solicita :

 Înlăturarea Regimului Fanariot (obiectiv național)

 Revenirea la domniile pământene
 Acordarea funcțiilor după merit
 Reforme pentru modernizarea țării

 Cel mai important proiect politic elaborat de români în prima jumătate a sec
XIX a fost proiectul pașoptist . Acest proiect a fost elaborat și prezentat
cu ocazia Revoluției Române din 1848 și a reieșit din documente programatice
precum:
 ,,Petiția-Proclamație”
 ,,Proclamația de la Islaz”
 ,,Principiile noastre pentru reformarea patriei”
 ,,Dorințele Partidei Naționale în Moldova”

Acest proiect solicita:

 Unirea Moldovei cu Muntenia sub numele de România

(obiectiv național)
 Reforme pentru modernizarea țării între care cea mai
importantă era reforma agrară ca principal obiectiv social
CONSTITUIREA STATULUI MODERN ROMÂN: Unirea Principatelor

Constituirea statului român modern prin Unirea Principatelor a fost posibilă în

contextul internațional al redeschiderii ,,Problemei Orientale” prin Războiul Crimeii
între anii 1853-1856

 Războiul a fost urmat de Congresul de la Paris 1856 al celor șapte puteri

unde problema românească a devenit problemă internațională. Rezultatul
Congresului a fost adoptarea Tratatului de Pace de la Paris care prevedea
referitor la români :
 Trecerea Principatelor Române sub garanția Marilor Puteri
 Moldova primea județele din sudul Basarabiei: Ismail, Cahul, Bolgrad
 Consultarea românilor asupra viitorului lor prin Adunări ad-hoc

 În 1857 au avut loc alegeri pentru Adunările ad-hoc de la București și Iași .

Inițial, alegerile din Moldova au fost falsificate de către Caimacanul Nicolae
Vogoride, dar au fost reluate după întâlnirea de la Osborne dintre Napoleon
al III-lea (Împăratul Franței) cu Victoria (Regina Marii Britanii).

Revendicările Adunărilor ad-hoc (1857), au fost:

 Unirea Principatelor Române sub numele de România

 Prinț străin pe tronul țării
 Respectarea autonomiei
 Neutralitate
 Adunare Reprezentativă

 În 1858, reprezentanții celor 7 mari puteri s-au reunit în Conferința de la

Paris, unde au analizat cererile românilor. Marile Puteri au adoptat Convenția
de la Paris 1858 care stabilea o unire trunchiată
Aceasta prevedea:
 Numele era Principatele Unite Moldova și Valahia
 Câte un domnitor, câte o Adunare, câte un Guvern câte o armată
pentru fiecare Principat
 Singurele instituții comune erau cu sediul la Focșani
- Înalta Curte de Casație și Justiție(tribunalul suprem)
- Comisia Centrală care dădea legi comune
 La 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă de la Iași l-a ales ca domnitor al
Moldovei pe Colonelul Alexandru Ioan Cuza.
 La 24 ianuarie 1859,Adunarea Electivă de la București l-a ales tot pe
Colonelul Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Munteniei
Astfel,prin sistemul ,,faptului împlinit” , românii au realizat Unirea
Principatelor Române , cu alte cuvinte, dubla alegere a lui Cuza a însemnat
constituirea statului român modern
 DOMNIA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA (1859-1866)

Alexandru Ioan Cuza a domnit între 24 ianuarie 1859 și 11 februarie 1866. Domnia
lui a cuprins două perioade distincte :

 Anii 1859-1862 – perioada obținerii recunoașterii

internaționale a unirii și a unificării administrative
 Anii 1863-1866 – perioada marilor reforme

 În prima perioadă a domniei sale, Alexandru Ioan Cuza obținut recunoașterea

Unirii Principatelor în deosebi cu sprijinul Franței . Între puterile care s-au
opus recunoașterii Unirii s-a enumerat: Turcia. Marile Puteri au recunoscut
dubla alegere a lui Cuza la sfârșitul anului 1861 la Conferința Ambasadorilor
de la Constantinopol.
La începutul anului 1862, au fost luate măsuri de unificare administrativă:
La 22 ianuarie 1862- primul Guvern unic condus de Barbu Catargiu
La 24 ianuarie 1862- primul Parlament unic
La 24 ianuarie 1862- București a devenit capitala țării

 A doua perioadă a fost perioada marilor reforme aplicate de A.I.Cuza pentru

modernizarea țării. Aceste reforme au fost aplicate în timpul Guvernului
liberal moderat condus de Mihail Kogălniceanu
1. Prima reformă a domniei lui Cuza a fost cea a Secularizării
averilor mănăstirești aplicată în 1863. Prin aceasta erau
confiscate și trecute în proprietatea statului, averile
mănăstirilor: pământurile, pădurile, apele etc.

- În 1864, printr-o lovitură de stat, Cuza a dizolvat Parlamentul

unicameral și a păstrat Guvernul Kogălniceanu . Printr-un
plebiscit, adică consultare populară, el a introdus un nou act
constituțional, Statutul Dezvoltător, care îi dădea mai multe
puteri și creea Senatul, corp ponderator, Parlamentul devenind
Bicameral
 2. În august 1864, Cuza a aplicat Reforma Agrară ca, cea mai
importantă reformă a domniei sale . Prin aceasta,țăranii
primeau pământ după numărul de vite și prin despăgubire .

Alte reforme ale lui Cuza aplicate în 1864-1865:

 Reforma Învățământului prin care s-a introdus învățământul primar

obligatoriu
 Reforma Justiției prin care au fost adoptate primele Coduri de lege: Codul
Civil, Codul Penal și Codul Comercial
 Reforma Administrației

La 11 februarie 1866, Cuza a fost silit să abdice de către ,,Monstruasa

Coaliție’’ și a plecat în exil.
INSTAURAREA MONARHIEI CONSTITUȚIONALE

După înlăturarea lui Cuza ,la conducerea României s-a instaurat o Locotenență
Domnească alcătuită din:

 Nicolae Golescu
 Lascăr Catargiu
 Col. Nicolae Haralambie

Tronul României a fost propus inițial lui Filip de Flandra, ulterior lui Carol de
Hohenzollern-Sigmaringen.

Carol I a urcat pe tronul României-10 mai 1866 și a domnit până în 1914.

Prima mare realizare a domniei lui Carol a fost adoptarea Constituției la 1 iulie
1866. Prin aceasta România a devenit Monarhie Constituțională .

O altă realizare de la începutul domniei lui Carol a fost baterea monedei naționale:
LEUL în 1867
 PROCLAMAREA, CUCERIREA ȘI RECUNOAȘTEREA INTERNAȚIONALĂ
A INDEPENDENȚEI ROMÂNIEI

(Independența de stat a României a fost următorul mare obiectiv al românilor în

Epoca Modernă ( a doua jumătate a sec. XIX)

Independența a fost proclamată, cucerită și recunoscută pe plan internațional în

1877-1878 în contextul ultimei etape a Crizei Orientale

În 1875-76 au avut loc revolte în Peninsula Balcanică, mai precis în Bulgaria, Serbia,
Muntenegru și Bosnia și Herțegovina. S-a ajuns astfel la un nou conflict ruso-turc
care avea să influențeze situația internațională a României.

Prima acțiune a României în contextul Crizei Orientale a fost semnarea Convenției

Româno-Ruse pe 4 aprilie 1877 în București care prevedea:

 Trecerea armatelor ruse pe teritoriul României cu ocolirea capitalei

 Rusia se angaja să apere drepturile politice ale României și integritatea
teritorială

 Proclamarea Independenței s-a realizat la București pe 9-10 mai 1877 în

Parlamentul României. Liderii politici la acea vreme erau Carol I , prim-ministrul
Ion.C.Brătianu și ministrul de externe Mihail Kogălniceanu

 Pentru cucerirea Independenței de stat, România a participat la Războiul din

Balcani sau Războiul de Independență în alianță cu Rusia și împotriva Turciei.
Comandantul suprem al României era Carol I și era secondat de generalul
Alexandru Cernat. Armata a obținut victorii în bătălia :Grivița, Rahova, Plevna,
Smârdan, Vidin, Belogradcik.

 Recunoașterea Independenței s-a realizat în 1878 prin tratatele de la San

Stefano și Berlin
Tratatul de la San Stefano de la 19 februarie 1878 prevedea :

 Recunoașterea Independenței României, Serbiei și Muntenegrului

 România primea Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor
 Rusia anexa județele din sudul Basarabiei: Ismail, Cahul și Bolgrad

Marile Puteri s-au reunit în Congresul de la Berlin din iunie-iulie 1878, unde
reprezentanți ai României au fost premierul I.C.Brătianu și ministrul de externe
Mihail Kogălniceanu

Tratatul de la Berlin semnat la 1 iulie 1878 prevedea :

 Recunoașterea condiționată a Independenței României, condiția fiind

modificarea articolului VII din Constituție,recunoașterea Serbiei și
Muntenegrului
 România primea Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor
 Rusia anexa județele din sudul Basarabiei: Ismail, Cahul și Bolgrad

După recunoașterea Independenței României, prestigiul României în relații

internaționale a crescut , România a fost recunoscută ca stat independent și a
stabilit relații internaționale cu mai multe state

În 1878, Carol a devenit Alteță Regală

În 1881, România devenit regat, iar pe 10 mai el a fost încoronat primul Rege al
României

Următorul mare obiectiv al românilor, rămânea realizarea stsatului național unitar

prin Marea Unire

În 1883, pentru a se proteja față de intențiile Rusiei, România a aderat la alianța

politico-militară a Puterilor Centrale cunoscută și ca Tripla Alianță (cuprindea
Germania, Austro-Ungaria și Italia)
ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (1916-1918)

MAREA UNIRE (1918)

1. România la începutul sec.XX

2. România în Primul Război Mondial
3. Marea Unire din 1918

1.La începutul sec.XX, principalul obiectiv al Românilor, ultimul din Epoca Modernă,
l-a constituit realizarea unității naționale, adică formarea României Mari.

Acest obiectiv avea să fie realizat în contextul participării României la Primul

Război Mondial (1916-1918).

În 1913, o implicare a României în relații internaționale a fost participarea României

în al doilea Război Balcanic. România a organizat Conferința de Pace de la
București 1913, iar prin Tratatul de pace de la București :

 Primea Cadrilaterul
 Se acordau drepturi românilor de la sud de Dunăre

2.Primul Război Mondial a izbucnit la data 28 iulie 1914 prin atacarea Serbiei de
către Austro-Ungaria .

Prin Consiliul de Coroană de la Sinaia prezidat de Regele Carol I, România s-a

declarat neutră și a rămas în stare de neutralitate din 1914 până în 1916

După moartea Regelui Carol în toamna anului 1914, pe tron a urcat Ferdinand I care
a domnit între 1914-1927

Țara a fost împărțită în :

 Antantofili (Regina Maria, I.C.Brătianu etc.)

 Germanofili (foștii junimiști)
La 4 august 1916, România prin premierul Ionel I.C.Brătianu a semnat tratatul cu
Antanta și s-a alăturat acestei tabere formate din Franța,Anglia,Rusia, Italia.

Tratatul cu Antanta prevedea :

 România se alătura Antantei

 Armata Română urma să atace Austro-Ungaria în 10 zile
 Se recunoșteau drepturile României asupra teritoriilor aflate sub dominație
Austro-Ungară (cauza intrării României în război)
 Antanta urma să deschidă un front militar în Balcani
 Antanta se obliga să trimită trupe militare ,300 de tone de armament și
muniție zilnică

Următoarea acțiune a României a fost intrarea în Primul Război Mondial de partea

Antantei și împotriva Puterilor Centrale în noaptea de 14-15 august 1916.

După eliberarea unor teritorii din Transilvania la sfârșitul lui august 1916 și după
înfrângerea de la Turtucaia, Armata Română a intrat în defensivă. Cu toate
încercările românilor prin bătălia pe Valea Jiului, Valea Oltului, Valea Prahovei sau
prin bătălia de la Neajlov-Argeș, la sfârșitul anului 1916, inamicul a ocupat cea
mai mare pearte a țării inclusiv capitala.

La începutul anului 1917, armata română retrasă în Moldova a fost refăcută cu

sprijinul Misiunii Militare Franceze condusă de Henri Berthelot

În vara anului 1917,armata română a obținut pe frontul din Moldova, marile victorii
de la Mărăști, Mărășești, Oituz. Marii Comandanți cu rol în aceste victorii :
Regele Ferdinand, generalul Constantin Perzan, generalul Constantin Christescu,
generalul Eremia Grigorescu și generalul Alexandru Averescu

Din cauza ieșirii Rusiei din Război în urma Revoluției Bolșevice, în noiembrie 1917,
România a semnat Armistițiul de la Focșani cu Puterile Centrale

La 7 mai 1918, România a fost nevoită să semneze Tratatul cu Puterile Centrale

de la Buftea-București care prevedea:

 Demobilizarea armatei și ieșirea României din Război

 Bulgaria anexa Dobrogea
  Austro-Ungaria anexa crestele Carpaților
 Se instituie monopolul german asupra economiei țării

La 10 noiembrie, cu o zi înainte de capitularea Germaniei , și încheierii Primului

Război Mondial, regale a ordonat reintrarea României în Război de partea
Aliaților

3.Realizarea statului national, unitar român, a României Mari prin Marea Unire
a fost posibilă în contextual unor factori externi:

 Desfășurarea Primului Război Mondial

 Prăbușirea Imperiului Austro-Ungar
 Prăbușirea Imperiului Țarist/Rus prin Revoluția Bolșevică
 Aplicarea Principiului Auto-determinării

Etapele Marii Uniri

1. Unirea cu Basarabia
2. Unirea cu Bucovina
3. Unirea cu Transilvania

1. Unirea Basarabiei cu România a fost favorizată de prăbușirea Imperiului

Țarist. Ea a fost decisă de Sfatul Țării, Adunare reprezentativă la Chișinău
24 marie/9 aprilie 1918. Personalități : Ion Inculeț, Daniel Ciugureanu,
Pantelimon Halippa, Elena Elistar

2. Unirea Bucovinei cu România a fost favorizată de prăbușirea Imperiului

Austro-Ungar. A fost decisă de Congresul General al Bucovinei la Cernăuți
28 noiembrie 1918. Personalități : Iancu Flondor, Ion Nistor, Sextil
Pușcariu

3. Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișana și Maramureșului a fost favorizată

de prăbușirea Imperiului Austro-Ungar. A fost decisă de către Marea
Adunare Națională cu peste 100 000 de participanți și 1228 delegați la Alba
 Iulia în ziua de 1 decembrie 1918. Personalități: Iuliu Maniu, Alexandru
Vaida-Voievod, Vasile Goldiș, Gheorghe Pop de Băsești.

ROMÂNIA POSTBELICĂ

Instaurarea regimului comunist în România (1944-1947)

Regimul comunist din România a fost instaurat între anii 1944-1947 în câteva etape.

Factorii externi care au favorizat instaurarea comunismului în România au fost:

 Desfășurarea celui de-Al Doilea Război Mondial

 Ocuparea României de către armatele sovietice

Principalele etape în instaurarea Regimului totalitar în România :

 La 23 august 1944, primul comunist a devenit membru al Guvernului anume,

Lucrețiu Pătrășcanu.
 La 6 martie 1945, s-a format primul Guvern comunist din istoria României
condus de Petru Groza, astfel comuniștii au preluat Puterea Executivă.
 În noiembrie 1946, comuniștii au falsificat alegerile parlamentare și au
preluat Puterea Legislativă.
 La 30 decembrie 1947, Regele Mihai a fost obligat să abdice, monarhia a
fost înlăturată și s-a proclamat Republica Populară Română.
 PERIOADA STALINISTĂ (1948-1965)

Între anii 1948-1989, România a avut un regim totalitar, comunist.

Regimul comunist din România a cuprins două perioade distincte, anume :

 Perioada Stalinistă sau a dictaturii lui Gheorghe Gheorgiu Dej, între anii
1948-1965
 Perioada Național-Comunistă sau a dictaturii lui Nicolae Ceaușescu între anii
1965-1989

Practicile politice specifice regimului stalinist:

 Monopartidism
 Propagandă
 Cenzură
 Teroare/Represiune
 Existența poliției politice
 Economie centralizată/planificată

 O primă acțiune a regimului stalinist a fost adoptarea Constituției din 1948,

de inspirație sovietică
 La 11 iunie 1948, a avut loc naționalizarea principalelor mijloace de
producție (trecerea în proprietatea statului a industriei, transportului,
comerțului, finanțelor, cu excepția agriculturii)
 La sfârșitul anului 1948, a fost întemeiată Securitatea, poliție
politică, ,,brațul înarmat,, al regimului sau principala sursă de represiune
 Între 1949-1962 a avut loc colectivizarea forțată. Aceasta a însemnat
confiscarea atelajelor țărănimii.
Consecințele colectivizării au fost dramatice: dispariția proprietății private
în mediul rural, exodul populației rurale către orașe, afectarea gravă a
tradițiilor țărănești.
 Au fost înființate G.A.C-uri (Gospodării Agricole colective), ulterior C.A.P-uri
(Colective Agricole de Producție)
 În 1952 a fost adoptată o nouă Constituție.

 Întreaga țară a devenit o imensă închisoare cu mari centre de exterminare:

Canalul Dunăre-Marea Neagră și închisorile Jilava, Pitești, Sighet, Aiud,
Târgu Ocna. Sute de mii de oameni au fost victime ale regimului fiind
arestați, torturați sau deportați
 În 1958, un semn al destinderii în raport cu Urss a fost retragerea trupelor
sovietice din România.