Democraţie şi totalitarism în Romania și Europa secolul al XX-lea

I. Forme de organizare statală

II. Idei și regimuri politice
A. Regimuri democratice în secolul al XX-lea
B. Regimuri totalitare în Europa și România - secolul al XX-lea

I. Forme de organizare statală

În epoca contemporană, principalele forme de organizare politici-statală au fost:

1.Monarhia;

2.Republica.

1. Monarhia – sistem politic în care puterea este reprezentată de o singură persoană – rege sau
împărat;

- În secolul al XX-lea – monarhia parlamentară,monarhia constituțională sau autoritară.

- În statele cu un regim monarhic constituțional (Marea Britanie, Suedia, Belgia, Olanda sau
Spania), șeful statului era regele care avea însă puteri limitate, mergând pe principiul ,,regele
domnește, dar nu guvernează”.

- În cadrul monarhiei constituționale, puterea executivă este deținută de Guvern, iar puterea
legislativă de Parlament.

2. Republica – este forma de organizare politico-statală în care suveranitatea aparține poporului,

iar puterea executivă este exercitată de cetățeni aleși pentru o perioadă determinată de timp.

Republica poate fi de trei feluri:

a. Republica parlamentară– ex. Germania:

- În acest tip de republică, primul ministru (cancelarul) este șeful Guvernului (autoritatea
executivă în stat);

- Președintele (șeful statului), are atribuții mai mult simbolice;

- Guvernul este numit de către Parlament, iar în unele cazuri alege și președintele (Germania și
Ungaria).

b. Republica prezidențială– S.U.A.:

- În acest tip de republică nu există funcția de prim-ministru;

-Funcția de șef al guvernului și de șef al statului este deținută de președintele statului ales de
către cetățeni;

- Președintele exercită puterea executivă, iar acțiunile sale sunt controlate de Parlament care
încearcă să prevină abuzurile.

c. Republica semiprezidențială– ex. Franța sau România:

- În acest tip de republică primul-ministru este șeful Guvernului și împarte puterea executivă cu
președintele statului;

- Președintele este ales direct de către cetățeni și îndeplinește funcții importante, mai ales în
domeniul politicii externe, cel de apărare și securitate;

-Președintele propune Parlamentului, primul-ministru spre validare și poate dispune suspendarea

din funcții a unor miniștrii dacă sunt anchetați pentru fapte penale.

II. Idei si regimuri politice

- La baza activității politice stau ansamblul ideilor și teoriilor despre om și societate;

- Principalele idei (ideologii politice) din perioada contemporană au fost:

a. Ideologii democratice(respectă regulile) :

- Liberalismul(România); Specifice Europei Occidentale în

a doua jumătate a secolului al
- Conservatorismul; XX-lea.
- Țărănismul(România).

*Între aceste trei ideologii există ca asemănare faptul că susțin economia liberală,dar și drepturi
și libertăți cetățenești.

b. Ideologii totalitare(încalcă regulile):

- Fascismul (extremă dreaptă); În Europa Occidentală(dispar

după Al Doilea Război
- Nazismul (extremă dreaptă); Mondial)
- Comunismul (extremă stângă). În Europa Centrală și de Răsărit(se
extinde după Al Doilea Război

A. Regimuri democratice în secolul al XX-lea

Definiție:

- Democrația reprezintă puterea poporului și este exercitată în cadrul statului de drept.

 Secolul al XX-lea a mai fost cunoscut și “Secolul extremelor” sau „Secolul contrastelor”,
deoarece a cunoscut regimuri politice, de la extrema dreaptă (în prima jumătate a secolului XX)
la extrema stângă (în a doua jumătate a secolului XX), sau de la regim democratic la regim
autoritar sau totalitar.

Cele mai importante regimuri democratice ale secolului XX au fost:

a. S.U.A.
Este o republică prezidențială, organizată pe baza Constituției din 1787. La baza organizării
statului se află principiul separării puterilor în stat.
Puterea executivă este deținută de președinte, care este în același timp și șeful guvernului federal;
Puterea legislativă aparține congresului format din Senat și Camera Reprezentanților. Puterea
judecătorească aparține Curții Supreme și forurile judecătorești.
În perioada interbelică femeile obțin drepturi de vot în 1920. S.U.A. s-a remarcat în secolul XX
prin politica de redresarea economică după Marea Criză, dar și prin Planul Marshall, lansat în
1947 pentru redresarea economică a statelor Europene după cel de-al Doilea Război Mondial. În
plan militar, S.U.A. pune bazele N.A.T.O. în aprilie 1949 cu scopul de a riposta împotriva
expansiunii comuniste lansate de U.R.S.S.

b. Marea Britanie
Este o monarhie constituțională parlamentară; a avut un rol important în victoria Aliaților în
primul Război Mondial și în victoria împotriva nazismului în cel de-al Doilea Război Mondial.
La baza organizării statului stă principiul separării puterilor în stat și anume: Puterea executivă
aparține monarhului și guvernului condus pe primul-ministru; Puterea legislativă aparține
Parlamentului bicameral format din Camera Comunelor și Camera Lorzilor.
Personalitățile marcante ale Marii Britanii în secolul XX sunt: Lloyd George, Winston Churchill
și Margaret Thatcher.

c. Franța
Este o republică semiprezidențială. S-a remarcat prin victoria alături de Aliați în Primul Război
Mondial și împotriva nazismului în cel de-al Doilea Război Mondial.
În anii marii crize, Franța a fost supusă la o grea încercare din punct de vedere politic, deoarece
s-au activat forțele naționaliste de extremă dreapta, precum: „Crucile de Foc” și „Acțiunea
Franceză”.

d.România

În perioada interbelică, democrația românească a fost marcată de personalitatea politică și

diplomatică a regelui Ferdinand I, a reginei Maria, dar și a unor lideri politici ai PNL și PNȚ.

Acum au loc numeroase realizări în plan politic, economic și social: introducerea votului
universal – 1918, Legea agrară – 1921, adoptarea unei noi Constituții – 1923, apariția de noi
partide politice, inclusiv extremiste, dezvoltarea indusriei, etc.
Tot acum, pe arena politică românească apar și partide de extremă dreapta de orientare fascistă
(Legiunea Arhanghelului Mihai-1927) sau de extremă stânga (Partidul Comunist Român-1921);

România secolului al XX-le a cunoscut mai multe forme de organizare politică: democratică;
autoritară; totalitar-comunistă:

1. Până în 1938 România a fost o Monarhie constituțională;

2. Între 1938-1940 regele Carol al II-lea introduce Monarhia autoritară;

3. Între 1940-1947 regele Mihai I face eforturi să mențină Monarhia constituțională în contextul
în care adevăratul conducător al statului era prim-ministrul, Ion Antoneacu. Acesta impune, in
perioada 1940-1941, statul național-legionar, iar în perioada ianuarie 1941-august 1944, dictatura
militară. După actul de la 23 august 1944 regele Mihai speră să reușească instaurarea democrației
interbelice, dar România va intra în sfera de infliență sovietică iar în final va adopta regimul
totalitar comunist.

4. Între 30 decembrie 1947-decembrie 1989 România a cunoscut un regim totalitar comunist;

5. – Din decembrie 1989-prezent în România funcționează un regim democratic republican.

* Ideologii şi practici politice în România:

Evoluţia politică românească a avut loc în contextul în care în Europa se manifestau ideologiile
statului de drept (liberalismul, ţărănismul, conservatorismul şi naţionalismul), dar şi cele externe
(nazismul, fascismul şi comunismul).

Statul de drept a reprezentat statul în care se respectau legile, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.
Secolul XX a avut ca evenimente cele două Războaie Mondiale şi a fost numit secolul
extremelor şi calamităţilor.

Principala caracteristică a vieţii politice interbelice a fost reprezentată de lupta dintre democraţie
şi autoritarism (totalitarism). Atunci când ideologiile statului de drept au avut soluţii pentru
rezolvarea problemelor sociale, statul şi democraţia au triumfat, iar când democraţia nu a mai
găsit soluţii, extremismul a apărut ca o alternativă.

1. Principalele practici politice democratice ale secolului al XX-lea sunt:

* Votul universal

Este o practică politică democratică ce s-a generalizat în prima jumătate a secolului al XX-lea și
este menționat prin Constituție.
Votul universal se va generaliza în Europa atât pentru bărbați cât și pentru femei, în special după
Primul Război Mondial.
În România , votul universal este adoptat prin legea electorală din 1918 și prevedea drept de vot
pentru toți cetățenii României de sex masculin cu vârsta minimă de 21 de ani. Nu aveau drept de
vot: femeile, magistrații și ofițerii de carieră.
Până la jumătatea secolului al XX-lea obțin drept de vot și femeile (1939) iar din 1948 scade
vârsta de vot la 18 ani .Votul universal reprezintă și un drept politic al fiecărui cetățean. Se
exercită în mod secret, direct și este liber exprimat.

*Principiul separării puterilor in stat

Este o practică politică democratică și este menționată prin Constituție. Acest principiu avea
drept scop ca puterea să nu fie deținută de o singură persoană sau un grup restrâns de persoane.
De aceea puterea în stat era împărțită între: executiv (Guvern), legislativ (Parlamentul
bicameral) și juridic (Curtea de Justiție).

*Pluralismul politic

Prevedea participarea la viața politică a mai multor partide politice. Acestea puteau ajunge la
guvernare în urma alegerilor libere.

În România, pe lângă partidele democratice istorice precum PNL si PNȚ, au apărut în perioada
interbelică și partide extremiste ca PCR(extremă stângă) sau Liga Apărării Național
Creștine(extremă dreaptă)

*Drepturi și libertăți cetățenești

Sunt prevăzute prin Constituție.Se prevede că toți cetățenii României se bucură de aceleași
drepturi și libertăți civile și politice indiferent de orientarea politică, etnică sau religioasă.

* Principiul suveranității naționale

Este prevăzit prin constituție și face referire la faptul că puterea emană de la intreaga națiune.
Statul este național și suveran iar teritoriul său este indivizibil și inalienabil.

2. Ideologii democratice și extremiste în România

Regimurile democratice au avut drept ideologii politice liberalismul, ţărănismul,

conservatorismul, s-au manifestat în cadrul statului de drept, state europene şi au susţinut
principiul separării puterilor în stat, pluralismul politic, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.

a) Ideologia neoliberală (neoliberalismul):

Este o ideologie democratică a PNL. Neoliberalismul reprezintă doctrina economică a Partidului

Naţional Liberal. Această doctrină se deosebeşte de liberalismul clasic prin acceptarea
intervenţiei statului, într-o oarecare măsură în economie. Teoreticienii neoliberalismului sunt:
Vintilă Brătianu, Ştefan Zeletin, Mihail Manoilescu. Principalele lor idei sunt:

a) Deviza neoliberală „Prin noi înşine”, reprezenta concepţia liberală comform căreia dezvoltarea
economica astatului se poate realiza doar cu ajutorul capitalului intern și nu accepta intervenția
statului în economie;
b) Progresul economic depinde conform ideilor liberale, de industrie (sectorul principal al
economiei).
În perioada interbelică,neoliberalismul, a avut lideri marcanţi precum : Ionel I. C. Brătianu (până
în 1927), C. I. C Brătianu, I. G. Duca şi Vintilă Brătianu. Dintre aceştia Ionel Brătianu a avut o
influenţă marcantă asupra regelui Ferdinand I. Principalele guvernări liberale au fost în
perioadele 1922- 1927, 1933-1947. Marile realizări ale partidului au fost Constituţia din 1923 şi
noua lege administrativă din 1925 (legea judecătorească).

b) Ţărănismul
Ideologie democratică a PNȚ. Reprezintă doctrina economică a Partidului Naţional Ţărănist ce
are ca teoreticieni pe Constantin Stere, Virgil Madgearu, Gheorghe Zane. Țărăniştii consideră că
în România progresul economic şi dezvoltarea economică depind strict de agricultură. Astfel, ei
puneau accent pe dezvoltarea agriculturii, pe organizarea ţărăniilor în cooperative şi pe ridicarea
nivelului cultural al satelor.

Deviza ţărăniştilor era „Politica porţilor deschise”, adică o dezvoltare economiei pe baza
capitalului extern.Aceste idei au fost preluate de Partidul Ţărănist (1918), avându-l lider pe
învăţătorul Ion Mihalache. Obiectivul ţărăniştilor era acela de a crea un partid puternic care să
reprezinte o alternativă la soluţia liberală. Astfel, în octombrie 1926 va avea loc fuziunea dintre
Partidul Ţărănist condus de Ion Mihalache şi Partidul Naţional Român condus de Iuliu Maniu.
Din cele doua ia naştere Partidul Naţional Ţărănist.

Partidul Naţional Ţărănist ajunge la guvernare în 1928 după o mare demonstraţie la Alba Iulia
împotriva guvernării liberale. Guvernarea ţărănista se desfăşoară în perioada 1927-1930 şi în
perioada marii crize economice ce a zguduit întreaga lume. Din această cauză Partidul Naţional
Ţărănist nu a putut să-şi pună în aplicare propriul program politic, renunţând chiar şi la deviza
„Porţilor deschise”.

c) Naţionalismul

Este o ideologie de extremă dreapta de orientare fascistă apărută în România şi a fost

reprezentată de „Liga Apărării Naţionale Creştine” întemeiată de I. C. Cuza in 1923 şi de
„Legiunea Arhanghelului Mihail” înfiinţată de Corneliu Zelea Codreanu în 1927 (în mai
1930, acesta înfiinţează secţiunea politică „Garda de Fier”) . Liga Apărării Naţionale
Creştine nu va reuşi să se impună pe scena politică română şi în 1935 va fuziona ca Partidul
Naţional Agrar dând naştere Partidului Naţional Creştin. Carol al II-lea se va folosi de acest
partid în manevrele sale politice pentru a prelua puterea.

Reprezentanţii ideologiei naţionaliste sunt burghezia românească cu vederi fasciste care

promovează idei antiparlamentare, antisemitismul, anticomunismul.
d.) Comunismul

- Ideologie de extremă stânga apărută în România prin înființarea PCR în 1921;

(*Comunismul este prezentat la “Ideologii totalitare”.)

B. Regimuri (ideologii) totalitare în Europa și România

Ideologii totalitare

S-au evidenţiat pe plan european 3 ideologii extremiste care au reprezentat o ameninţare la

adresa regimului democratic:

Cele 3 ideologii sunt:

 Bolşevismul (comunismul), a apărut în octombrie 1917, în Rusia, în contextul Revoluţiei

Bolşevice, avându-i ca promotori pe Troţki şi Lenin (extrema stângă).
 Fascismul a apărut în Italia în anii '20 şi l-a avut ca promotor pe Mussolini (extrema
dreaptă).
 Nazismul (naţional - socialismul) a apărut în Germania în timpul lui Hitler şi a avut la baza
lucrarea „Mein Kampf” („Lupta Mea”). (extrema dreapta)
Ideologiile totalitare (extremiste) au avut soluţii radicale, iar liderii lor au preluat puterea
prin forţă : Lenin prin Revoluţia bolşevică, Mussolini prin Marşul asupra Romei, iar Hitler
prin demagogie (ajunge la putere fiind votat de populaţia germană). Hitler găsise soluţia de
a ieşi din criză prin a anula condiţiile impuse de Tratatul de la Versailles şi în 1933 devine
cancelar al Germaniei.

a. Comunismul (extrema stânga)

La baza ideologiei comuniste (bolşevice) a stat Marxism – Leninismul. Rolul proletariatului
(clasa muncitoare) era de a aduce la putere regimul comunist prin revoluţie. Puterea este luată
prin forţă, în urma Revoluţiei Bolşevice din octombrie 1917.

Principalii lideri comuniști din perioada interbelică au fost: Lenin, Trotki, Stalin.

Dupa cel De-al Doilea Razboi Mondial, regimul comunist se va extinde în Europa Centrală și de
Răsărit.

Dictatura comuniştilor era exercitată prin intermediul partidului unic (singurul partid legal).
Punctele cheie ale regimului comunist erau propaganda şi teroarea bazate pe un aparat represiv
în fruntea căruia se afla poliţia politică (CEKA/NKVD).

În România, dictatura proletariatului s-a manifestat prin intermediul Partidului Comunist

Român.

În România ideile comuniste au aparut în perioada interbelică prin înființarea PCR în 1921. A
fost scos însă în afara legii datorita politicii antinaționale și a găsit teren prielnic după cel De-al
Doilea Război Mondial şi după abdicarea forțată a regelui Mihai la 30 decembrie 1947. De la
această dată începe instaurarea dictaturii proletare.

Comunismul în România a cunoscut două perioade:

 Perioada stalinistă din timpul lui Gh. Ghiorghiu Dej (1948-1965)

O măsură importantă în instaurarea comunismului a fost stalinismul cultural prin care se
urmărea „crearea omului nou”. În concepţia stalinistă, omul nou reprezenta acea persoană
subordonată în totalitate politic și cultural regimului. Potrivit ideologiei comuniste, sursa răului
era capitalismul şi de aceea trebuia eraditat.

Principalele practici politice stalinist-comuniste în România au fost:

1. Controlul statului asupra economiei

Proprietatea privată a fost înlocuită cu proprietatea de stat a întregului popor. S-a urmărit
dezvoltarea unei industrii constructoare de maşini şi a industriei siderurgice. Rezultatul politicii
de industrializare forţată a fost creşterea datoriei externe. În 1946 a avut loc etatizarea BNR, iar
la 11 iunie 1948 Adunarea Naţională a votat Legea naţionalizării întreprinderilor industriale, de
asigurări miniere şi de transport.

În martie 1949 începe procesul de colectivizare a agriculturii a chiaburimii, colectivizare

încheiată în 1962. În locul proprietăţii private au luat naştere GAS (Gospodarii Agricole de Stat)
şi CAP (Cooperative Agricole de Producţie). Țăranii cooperatişti au avut permisia de a păstra
mici loturi de pământ care să nu depăşească 0, 15 hectare. Ţăranii care s-au opus colectivizării
au fost arestaţi sau deportaţi în Bărăgan cu ajutorul organelor de represiune.
2. ,,Crearea omului nou,,
S-a impus în domeniul cultural unde unicul criteriu valoric acceptat este confirmarea ideologiei,
iar baza învăţământului o vor constitui manualele unice, de orientare sau inspiraţie marxist-
leninistă.
Impunerea prin forţă a noii direcţii în cultura românească s-a făcut prin:
- Întreruperea legăturilor cu Europa Occidentală;
- În iunie 1948 se desfiinţează Academia Română şi este înlocuită cu o nouă Academie a
Republicii Populare Române;
- În 1947 istoricul oficial al regimului este numit Mihail Roller care a scris manualul de istorie în
care nega romanitatea românilor exagerând rolul elementului slav în etnogeneza românească şi a
revizuit ideea naţională şi conceptul de patriotism pe care l-a asimilat naţionalismul;
a. În 1948 a fost adoptată Legea Învăţământului care prevedea organizarea învăţământului
după modelul sovietic; formele de învăţământ particular au fost desfiinţate; religia a fost
eliminată din şcoli; limba rusă devine obligatorie de la vârsta de 11 ani; limbile occidentale sunt
eliminate, iar cadrele didactice care nu erau în conformitate cu noile prevederi ale regimului erau
date afară din şcoală;
b. La 4 august 1948 a fost adoptată Legea Cultelor prin care statul cerea Bisericii să se alăture
industrializării şi colectivizării; prin aceasta Lege toate proprietăţile Bisericii au fost
naţionalizate iar o parte din practicile religioase precum celebrarea publică a Crăciunului şi a
Paştelui au fost interzise; La 1 decembrie 1948 Biserica Greco-Catolică este desfiinţată, iar
circa 600 de preoţi au fost arestaţi;
c. În 1948 apare lucrarea „Publicaţii Interzise” care cuprindea titlurile a 8000 de cărţi interzise.
Înlocuirea vechiului sistem de valori şi a instituţiilor culturale a avut ca scop final construirea
„omului nou”.
3. Instrumentele de represiune: Securitatea şi Miliţia.
Securitatea şi Miliţia au fost create după modelul sovietic. În primii ani de existenţă ai securităţii
s-a pus accent pe numărul informatorilor şi nu pe calitatea lor, ei fiind adesea şantajaţi pentru a
colabora cu securitatea.
Securitatea politică a luat fiinţa la data de 28 august 1948 când este creată Direcţia Generală a
Securităţii Poporului (D.G.S.P). În ianuarie 1949 ia fiinţă Miliţia noului regim politic.
Cele două instituţii politice de represiune vor lua măsuri şi împotriva ţăranilor pentru a
implementa procesul de colectivizare şi pentru a realiza deportarea șvabilor si germanilor din
Banat. Opozanții politici sau cei care erau suspecţi de a fi în opoziţie cu noul regim au fost în
„închisorile morţii” de la Sighet, Aiud, Gherea şi Piteşti sau au fost trimişi în lagăre de muncă
forţată cum ar fi Canalul Dunăre-Marea Neagră.
 Perioada național-comunistă din timpul lui Nicolae Ceaușescu (1965-1989)
Principalele practici politice național-comuniste în România au fost:

1. Cultul personalităţii
Se accentuează din 1971 după vizita lui N. Ceaușescu în China și Coreea de Nord. Practica a
constat în preaslăvirea conducătorului prin manifestații artistice și culturale. Are un singur
destinatar „Conducător prea iubit”, dar mai mulţi beneficiari şi anume oameni politici,
reprezentanţi ai comunităţii ştiinţifice şi culturale, artişti. Regimul s-a personalizat prin numirea
în funcţie a membrilor familiei Ceauşescu.
În iulie 1973, Elena Ceauşescu va intra în Comitetul Executiv al PCR, iar la 28 martie 1974,
Nicolae Ceauşescu devine primul preşedinte al RSR.
Se va instaura un socialism dinastic ce pune accent pe cultul personalităţii.
2. Încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești
A constat în cenzurarea unor publicații sau îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare,
informare sau libera circulație în afara granițelor; scade nivelul de trai ca urmare a introducerii
raționalizării alimentelor și a energiei electrice și termice.

b. Fascismul (ideologie de extremă dreaptă)

Este o ideologie de extremă dreapta şi a fost introdus în Italia de către Mussolini prin forţă în
urma Marşului asupra Romei din 1922.Fascismul italian a apărut ca urmare a crizei economice,
a nemulţumirilor cu privire la prevederile Congresului de Pace de la Paris din 1919-1920, dar şi
ca urmare a eşecului democrației.
Mussolini pune bazele regimului fascist caracterizat prin:

- Sistem monopartid;

- Violenţă;

- Dirijism economic;

- Crearea unei formaţiuni paramilitare;

- Sprijin din partea Bisericii Catolice.

Practicile politice folosite de fascişti au fost:

* Corporatismul

În plan economic va lua o serie de măsuri pentru înlăturarea sindicatelor şi înlocuirea lor cu
corporaţiile profesionale în cadrul cărora muncitorii şi industriaşii trebuiau să-şi rezolve
problemele şi să elimine tensiunile sociale.

În plan politic corporatismul urmărea înlocuirea Parlamentului cu o Adunare a delegațiilor

corporațiilor.

În politica externă a pus accentul pe naționalism și restaurarea onoarei naționale. A urmărit

expansiunea teritorială, astfel Italia a cucerit Etiopia în 1936 și Albania în 1939 intenționând să
transforme Mediterana într-un lac italian.

* A fost organizată poliția politică OVRA și organizațiile paramilitare (Cămășile Negre).

c. Nazismul (ideologie de extremă dreaptă)

Este o ideologie de extremă dreapta apărută în secolul al XX-lea după Primul Război Mondial ca
urmare a esecului democrației și a nemulțumirilor cu privire la prevederile Tratatului de Pace de
la Paris din 1919-1920.

La baza ideologiei naziste stă lucrarea „ Mein Kampf ” a lui Hitler. Nazismul este preluat pe
calea paşnică prin alegeri parlamentare în 1932 şi demagogie.

Principalele practici politice naziste :

* Politica antisemită devine politică de stat, evreii fiind consideraţi vinovaţi de toate relele din
Germania. Din această cauză Hitler va adopta o legislaţie foarte dură împotriva evreilor
începând cu 1933 care a culminat cu exterminarea în masă a acestora;

* Politica anticomunistă urmărea înlăturarea comunismului şi realizarea unui „ Spaţiu vital” în

Răsărit în condiţiile în care rasa germană era considerată rasă pură (rasă ariană);
-*Politica antidemocrată apare pe fondul slăbirii democraţiei după Primul Război Mondial şi a
naţionalismului exacerbat. Pe fondul crizei economice din 1929-1933, partidul nazist (Partidul
Naţional Socialist al muncitorilor germani), câştigă alegerile din1932. La 30 ianuarie 1933
Hitler este numit cancelar al celui de al III-lea reich (imperiu). În martie 1933, Hitler primeşte
puteri depline de la Parlament şi în aceiaşi lună se desfiinţează Republica. Începe politica de
înregimentare şi fanatizare a întregului popor prin propaganda bine organizată. Se înfiinţează
Frontul Muncii(organizare pentru adulţi şi tineretul hitlerist). Cei care se opuneau regimului erau
urmăriţi, arestaţi şi trimişi în lagăre de muncă.

* A fost înființată poliția secretă, Gestapo.

Asemănări între nazism/ fascism şi comunism

 Partidul unic;
 Cultul personalităţii;
 Demagogie şi propagandă;
 Cenzură;
 Poliţie politică;
 Economie centralizată;
 Politică expansionistă;
 Supunerea populaţiei prin intermediul unor organizaţii ale partidului.

Deosebiri între nazism/fascism şi comunism

a) Comunismul

 Dictatura clasei muncitoare;

 Rolul conducător al maselor populare (proletariatul);
 Inamicul clasei muncitoare fiind considerat regimul burghez;
 Propaganda antireligioasă;
 Baza regimului activist muncitor.

b) Nazismul/Fascismul

 Dictatura clasei superioare;

 Rolul conducător al elitei politice;
 Sprijin din partea burgheziei;
 Susţinerea şi alianţa cu Biserica Catolică (Italia);
 Baza regimului – militarii si virtutea militară.

*Alte regimuri nedemocratice în secolul al XX-lea au mai fost:

1.Regimuri dictatoriale;
2. Regimuri autoritare (monarhia autoritară a lui Carol al II lea în România).

Dicționar: