Ideologii si regimuri politice in

Europa si Romania
I. Regimurile politice in Europa secolului al XX-lea
De-a lungul secolului al XX-lea, in Europa au functionat trei tipuri de regimuri
politice: democratic, totalitar si autoritar.

Regimul democratic
Regimul democratic este regimul in care toti cetatenii participa la viata politica. In
secolul al XX-lea, acest tip de regim se intalneste sub forma democratiei liberale, in
care, in regimurile liberale (caracterizate prin respectarea drepturilor cetatenilor,
separarea puterilor si pluralismul politic), se introduce votul universal.

De-a lungul secolului al XX-lea, in Europa, democratia nu a cunoscut o evolutie liniara, ci mai
curand perioade de extindere si restrangere: dupa generalizarea regimului la inceputul perioadei
interbelice, s-a restrans la sfarsitul ei si a ramas restransa in Vest pana in 1989, cand s-a extins din
nou pe intregul continent.

Regimul totalitar
Regimul totalitar este un regim politic specific secolului al XX-lea. El apare dupa un
alt fenomen “total” al secolului, Primul Razboi Mondial, si presupune control total al
statului asupra cetatenilor sai. In regimul totalitar, scopul ultim al intregii societati,
este bunastarea statului. Pentru a-l atinge, intreaga putere apartine unui singur partid,
care guverneaza in numele unei ideologii revolutionare (ce doreste sa schimbe
societatea).

In perioada interbelica, regimurile totalitare functionau in Europa sub doua forme:

1) Regimuri totalitare de extrema dreapta: regimul fascist din Italia si cel nazist din
Germania;
2) Regimul totalitar de extrema stanga: regimul comunist din Rusia (din 1922,
URSS ).

Dupa Al Doilea Razboi Mondial, regimurile totalitare de extrema dreapta au

disparut, iar regimul comunist s-a extins din URSS in toate statele din Europa de
Est: Germania de Est ( RDG ), Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria,
Iugoslavia, Albania. In toate aceste state, regimul comunist a durat pana in 1989.
Ultimul stat comunist din Europa a fost URSS, care s-a dizolvat in 1991.

Regimul autoritar
Regimul autoritar este un regim intermediar intre cel democratic si cel totalitar, in
care, desi puterea apartine unei singure personae, nu exista o ideologie oficiala
revolutionara (care doreste sa schimbe societatea).

Dupa Al Doilea Razboi Mondial, au ramas cu regim autoritar doar o serie de

regimuri din sudul Europei ( Spania lu Franco, Portugalia lui Salazar, Grecia
coloneilor), care, pe parcursul anilor 1970, au trecut la un regim democratic.

II. Practici politice democratice

Printre cele mai importante caracteristici ale regimului democratiei liberale:

- votul universal;
- pluralismul politic;
- separarea puterilor in stat;
- respectarea drepturilor si a libertatilor cetatenesti.

Votul universal permite participarea tuturor cetatenilor la viata politica prin

alegerea reprezentantilor care detin puterea in numele lor.

Intr-o democratie liberal, cetateanul are posibilitatea reala de a alege prin vot intre mai multi
candidate si intre mai multe optiuni politice. Aceasta posibilitate nu exista in regimurile
totalitare, acolo unde, daca se practica, votul este irrelevant, deoarece cetatetii au o singura
optiune ( lista oferita de partidul unic ).

Pluralismul politic sau pluripartidism presupune existent mai multor partied

care alterneaza la guvernare. Acest fapt nu este posibil in regimul totalitar, unde
functioneaza un singur partid.

Separarea puterilor in stat . Puterea de stat este impartita in cele trei ramuri ale
sale, exercitate de institutii diferite:

- puterea legislative, care voteaza legile

- puterea executive, care aplica legile
- puterea judecatoareasca, aceea care vegheaza la respecarea legilor.
 Respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti. Drepturile omului pot fi de mai
multe feluri : civile, politice, sociale si economice.

In statele in care functioneaza regimul democratiei liberale, drepturile omului sunt mentionate in
constitutie si sunt respectate in practica prin mecanismele care vegheaza asupra lor ( sistemul de
justitie). In statele cu regim totalitar, drepturile omului, chiar daca sunt mentionate in consitutie,
nu sunt respectate in practica, deoarece justitia este subordonata politicului.

III. Ideologii totalitare

Daca in gandirea liberala statul se afla in slujba individului, conform gandirii totalitare
cetatetii sunt supusii statului.

In secolul al XX-lea, regimurile totalitare s-au bazat pe trei mari ideologii:

- ideologia fascista, care a stat la baza regimului fascist din Italia;

- ideologia nazista, care a stat la baza regimului nazist din Germania;
- ideologia comunista, care a stat la baza regimului comunist din Rusia/URSS si a
regimurilor comuniste din Europa Centrala si de Est, Asia si America.

Ideologia fascista a aparut in Italia dupa Primul Razboi Mondial, avandu-l ca

lider pe Benito Mussolini.

- a pus accent pe nationalism extremist si pe rememorarea faptelor din trecut

(raportandu-se la gloria fostului Imperiu Roman)
- 1922 – Mussolini este numit prim-ministru in urma “Marsului asupra Romei”
- 1924 – Mussolini castiga alegerile si instaureaza asa-zisul stat corporatist avand ca
scop dezvoltarea economica

Ideologia nazista se bazeaza exclusiv pe gandirea lui Adolf Hitler exprimata in

lucrarea Mein Kampf ( Lupta mea ) .

- 1933 - Partidul Nazist a preluat conducerea in Germania in urma alegerilor

democratice
- a pus accent pe nationalism extremist , la care se adauga insa si rasismul.
- militeaza pentru reunirea tuturor germanilor intr-un singur stat, cat si pentru
cucerirea de noi teritorii.
- germanii fac parte din rasa superioara, rasa ariana iar rasele daunatoare trebuie
exterminate ( evreii ); legile rasiale au fost aplicate in 1930 si prin politica de
Holocaust din Al Doilea Razboi Mondial.

Ideologia comunista se bazeaza pe gandirea din secolul al XIX-lea a filosofului

german Karl Marx, adaptata de conducatorul bolsevic Lenin conditiilor specific de la
inceputul secolului al XX-lea.

- lupta de clasa
- partidul unic al clasei muncitoare
- teroarea ( supravegherea si controlul populatiei prin intermediul politiei politice si
eliminarea opozitiei politice )

IV. Constitutiile regimului liberal ( 1866 ) si democratic ( 1923 )

Constitutia din 1866 a fost adoptata in contextual abdicarii lui Cuza si aducerii pe
tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Aceasta avea ca model
constitutia belgiana, fiind bazata pe urmatoarele principii :

- principiul suveranitatii nationale

- principiul respectarii drepturilor si libertatilor cetatenesti
- principiul separarilor puterilor in stat
- suveranitatea naţională
- monarhia ereditară

Votul era cenzitar, diferentiat in functie de venit (si, in consecinta, de impozitul pe

care cetatenii il plateau la stat ).
Puterea executivă: exercitată de domn şi guvern.

Puterea legislativă: exercitată de domn şi Parlament.

Puterea judecatorească: exercitată prin: - Curţi de judecată

- Tribunale

- instanţa supremă: Inalta Curte de Justiţie şi Casaţie

Conform Constitutiei de la 1866, Domnul detinea atributii largi, atat legislative ( initiative legislative
si drept de veto), cat si executive ( numea si revoca ministrii ). Astfel, ar fi putut sa guverneze in mod
autoritar. In practica, domnitorul Carol (rege din 1881) nu a facut abuz de atributiile sale, permitand
o viata politica libera.
 Constitutia din 1923 a fost adoptata in contextual realizarii Romaniei Mari, prin
unificarea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romania in 1918. A fost promulgata
de regele Ferdinand. Aceasta prelua cele mai multe articole din Constitutia de la 1866.
Apareau insa cateva diferente:

- Institutiile statului ramaneau aceleasi, dar seful statului era Regele (nu Domnul,
ca in 1866), iar membrii Senatului si Adunarii Deputatilor erau alesi prin vot
universal.
- Egalitatea tuturor in fata legii
- Libertati individuale ( munca , presa , invatamant )

Votul este universal, insa masculin ( voteaza doar barbatii ) .

Puterea executiva : -exercitata de Rege si guvern

Puterea legislativa : -exercitata de Rege prin Senat si Adunarea Deputatilor

Puterea judecatoreasca: -exercitata de organele indreptatite

Ca o consecinta a adoptarii Constitutiei de la 1923, Romania interbelica functioneaza

ca un regim democratic, bazat pe votul universal si pe respectarea drepturilor
minoritatilor.

V. Constitutiile regimului autoritar ( 1938 )si totalitar( 1948, 1952,1965)

Constitutia din 1938 a fost adoptata in contextul loviturii de stat al regelui Carol al
II-lea , prin care s-a instaurat regimul de monarhie autoritara ( dictatura regala ).
Dupa abdicarea lui Carol ( 1940 ) , fiul sau Mihai a oferit intreaga putere lui Ion
Antonescu, devenit “conducator al statului”. In 1944 , regele Mihai l-a inlaturat pe
Antonescu si a preluat puterea , dorind sa se revina la un regim democratic . Acest
lucru nu a fost posibil, deoarece, in perioada 1945-1947, Partidul Comunist a preluat
puterea.

• consacra principiul supremaţiei regelui, majoritatea puterilor sunt concentrate în

mâna regelui.

• suprima separarea puterilor în stat, Regele fiind Capul Statului :

Puterea executiva : -exercitata de Rege si guvern

Puterea legislativa : -exercitata de Rege prin Senat si Adunarea Deputatilor

Puterea judecatoreasca: -exercitata de organele indreptatite

• libertăţile şi drepturile democratice erau restrânse.

 Constitutia din 1948 a fost adoptata in contextul abdicarii regelui Mihai ( 30
decembrie 1947 ) si al proclamarii Republicii Populare. A fost o constitutie de tranzitie,
prin care se realiza trecerea de la regimul democratic la regimul stalinist.

Organul suprem de conducere in stat era Marea Adunare Nationala, care avea atat
atributii legislative, cat si atributii specific functiei de sef de stat ( aceasta putea sa
declare razboi si sa incheie pace ). Intreaga putere ii apartinea partidului unic ( Partidul
Muncitoresc Roman).

Aceasta continea o serie de prevederi economice necesare proceselor de nationalizare

( 1948 ) si colectivizare ( 1949 ).

Constitutia din 1952 a fost adoptata in contextual in care partidul a reusit sa-si
impuna suprematia asupra societatii. Era o constitutie tipic stalinista, in care noile
evolutii sociale si politice ( desfiintarea propietatii private si rolul conducator al
partidului) erau accentuate. Restul prevederilor erau identice acelora din 1948.

Constitutia din 1965 a fost adoptata in contextul schimbarii numelui tarii din
Republica Populara Romana in Republica Socialista Romania si a numelui partidului
din Partidul Muncitoresc Roman in Partidul Comunist Roman. Ambele schimbari au
fost inititate de noul secretar de stat general al partidului, Nicolae Ceausescu.

Constitutia mentiona rolul conducator al partidului inca de la inceput si consemna

sfarsitul edificarii socialismului si trecerea spre o noua etapa, cea a constructiei
comunismului.

Aceasta a fost modificata in 1974, atunci cand pentru Nicolae Ceausescu a fost create
functia de Presedinte al Republicii Socialiste Romania.

VI. Romania si revenirea la democratie : Constitutia din 1991

Regimul comunist din Romania a durat pana in decembrie 1989. Clasa politica nou
instaurata si-a exprimat dorinta de revenire la regimul democratic si la economia de
piata. Aceasta revenire a fost consfintita prin adoptarea noii Constitutii din 1991.

Constitutia din 1991 revenea la traditia democratica anterioara anului 1938.

Romania ramanea republica, dar redevenea “stat national, suveran si independent,
unitar si indivizibil”.

Este reinsituit principiul separarii puterilor in stat:

- puterea legislativa apartine Parlamentului bicameral, format din Senat si Camera Deputatilor;
- puterea executiva este impartita intre presedinte si Guvern
- puterea judecatoreasca este independent, apartinand instantelor de judecata.
Drepturile si libertatile cetatenesti sunt reafirmate in Constitutie si apar institutii
noi care sa vegheze asupra respectarii lor. Propietatea private este “ocrotita” ( din
2003, este “garantata” ).

Constitutia din 1991 a fost modificata in 2003, pentru a crea cadrul constitutional
necesar aderarii Romaniei la NATO si la Uniunea Europeana.