Tema si viziunea despre lume ale scriitorului

Mihai Eminescu reflectate in poemul Luceafarul

Tema si viziunea despre lume ale scriitorului Mihai Eminescu se

reflecta atat prin elemente ideatice cat si formale. Viziunea autorului
asupra lumii se raporteaza si la curentul literar in care se incadreaza
opera.
Mihai Eminescu este unul dintre marii poeti romantici europeni.
Poemul ,,Luceafarul,, este o sinteza a creatiei eminesciene deoarece
reia toate temele importante. Poemul a aparut in anul 1883, la Viena,
fiind reprodus mai tarziu in revista ,,Convorbiri literare,,.
Poemul este inspirat din basmul romanesc ,, Fata in gradina de aur,,
cules de austriacul Richard Kunisch. Din acest basm preia tiparul
narativ, deoarece basmul prezinta o poveste de dragoste intre doua
fiinte apartinand unor lumi diferite : o muritoare si o fiinta
nemuritoare; un zmeu. Zmeul este dispus sa renunte la nemurirea lui
pentru a-si indeplini iubirea alaturi de pamanteana, dar fata se
indragosteste de un seaman iar zmeul razbunator o ucide pe fata iar
pe el il condamna la suferinta. Eminescu valorifica intial acest basm,
dar modifica finalul. Razbunarea nu i se pare pare potrivita cu
superioritatea fiintei nemuritoare, asa ca Zmeul din poemul
eminescian rosteste cu amaraciune : ,,Fiti fericiti- cu glasu-i stins a
spus - / Atat de fericiti, cat toata viata / Un chin s-aveti-de-a nu muri
deodata,,
Eminescu se inspira, de asemenea, si dintr-o lucrare numita ,,
Lumea ca vointa si reprezentare ,, de A. Schopenhower de unde preia
problema omului de geniu cu cea a omului de geniu cu cea a omului
comun. Eminescu se inspira in tabloul cosmogoniei din poemele
indiene Rig-Voda.
 O alta sursa de inspiratie este propria viata a scriitorului care a trait
el insasi conditia unui geniu neinteles.
Titlul este format din substantivul ,,luceafarul ,, care este denumirea
populara a planetei Venus sugerand tema iubirii. In acelasi timp,
trimite spre mitul lui Lucifer deoarece Hyperion se revolta impotriva
creatorului.
Tema principala a poemului este conditia omului de geniu intr-o
societate mediocre. Alte teme sunt tema iubirii, tema cosmogoniei si
tema timpului.
Poemul este structurat in 4 tablouri. Tabloul 1 reprezinta incipitul
poemului de basm si anunta cadrul narativ. Formula ,,A fost odata ca-
n povesti ,,plaseaza evenimentele sub semnul unicitatii si al
fabulosului.
Fata de imparat ilustreaza in aceasta parte a poemului conditia
omului de geniu, deoarece incearca sa isi depaseasca conditia,
indragostindu-se de o stea. Fata nu este individualizata prin nume
intarindu-se tocmai caracterul simbolic al acesteia. Toate elementele
portretului merg spre idea de unicitate si sacralitate. Fata are origine
nobila ,,din rude mari, imparatesti,, sugerandu-ni-se ca este o fiinta
aleasa si in cadrul spetei sale. Epitetul ,,prea frumoasa,, este o forma
de superlative popular care exprima idea de perfectiune. Fata de
imparat este frumoasa prin aspiratia ei spre absolut, prin incercarea
de a-si depasi limitele indragostindu-se de o stea. Ideea de unicitate
este sugerata prin pronumele nehotarat ,,una,,. Epitetul ,, mandra,,
indica tocmai asumarea conditiei de fiinta superioara. Comparatia cu
Fecioara Maria sugereaza pe de alta parte cele doua impostaze umane
: fata de imparat si ,,Fecioara Maria,, care sugereaza tocmai
conexiunea dintre uman si divin. Fata este prezentata intr-o ipostaza
romantica, ,,in umbra unui negru castel, privind visatoare spre cer,,.
Fata se indragosteste de Luceafar iar prima lor intalnire are loc in
plan oniric. Intaia oara Luceafarul vine in odaia fetei ca o lumina
care patrunde prin oglinda conform mitului zburatorului .Fata il
invoca pe Luceafar iar invocatia ei exprima credinta ca logosul poate
deveni fiinta. In urma invocatiei, Luceafarul se metamorfizeaza in
elemente antitetice : in inger si in demon. De fiecare data se
intrupeaza din elemente primordial ale universului : din cer si din
mare, din soare si din noapte. Elementul comun al celor doua portrete
este simbolul ochilor. De fiecare data, Luceafarul ii cere fetei de
imparat sa isi paraseasca conditia de muritoare si sa il insoteasca in
lumea sferelor inalte. Fata insa il refuza iar refuzul ei sugereaza
teama omului comun de necunoscut. Tabloul 1 se incheie cu imaginea
Luceafarului care se desprinde din cer pentru a-si continua calatoria
spre Demiurg.
Tabloul al 2 lea prezinta idila pamanteasca dintre Catalin si
Catalina. Fata de imparat este individualizata acum prin nume,
devenind Catalina, simpla ipostaza a omului comun. Cuplul Catalin-
Catalina este cuplul adamic si sugereaza potrivirea in plan uman.
Portretul lui Catalin este construit in antiteza cu cel al lui Hyperion.
Catalin simbolizeaza omul comun supus instinctelor. El are origine
sociala umila, fiind un copil din flori a carui singura calitate este
,,indraznet cu ochii,,. Catalin ii ofera Catalinei o lectie de iubire in
plan carnal – iubirea este in conceptia acestuia o vanatoare a
simturilor. Fata de imparat se orienteaza repede in cadrul spetei sale
si fuge alaturi de Catalin in lume.
Tabloul al 3 lea prezinta calatoria interstelara a lui Hyperion care se
intoarce in timp si in spatiu, inainte de nasterea universului. Tot in
aceasta parte a poemului, ni se prezinta tabloul cosmogoniei. Viziunea
eminesciana asupra nasterii Universului este inspirata de poemele
indiene Rig-Voda care prezinta nasterea universului din nefiinta.
Dialogul dintre Hyperion si Demiurg este unul filosofic si prezinta
reflectii asupra conditiei umane. Demiurgul ii refuza cererea lui
Hyperion deoarece schimbarea conditiei lui existentiale ar readuce
universul in haos. In aceasta secventa se fac numeroase trimiteri spre
motive literare din literatura universala : motivul Vanitas Vanitatum,
motivul rotii, motivul Fortuna labis. Demiurgul ii ofera deci lui
Hyperion o lectie despre soarta umanitatii supusa inutilitatii si trecerii
timpului.
Tabloul al 4 lea prezinta transformarea prin iubire a cuplului
Catalin-Catalina si raspunsul final al lui Hyperion. Catalin devine in
tabloul al 4 lea, barbatul unic prin iubire. Fata de imparat il mai
invoca o data pe Luceafar, de aceasta data ca pe o stea norocoasa.
Raspunsul Luceafarului reflecta o atitudine stoica. Totodata,
atitudinea lui Hyperion era una apolimica, retragandu-se intr-o stare
de ataraxie. Metafora ,,chip de lut,, sugereaza conditia umana
efemera.
Poemul ,,Luceafarul,, impleteste elementele epice cu cele lirice si
dramatice. Elementele epice prezente sunt prezenta unor personaje si
existenta unui cadru narativ. Elementele lirice prezente in text sunt
prezenta mastilor deoarece in spatele fiecarui asa-zis personaj se afla
eul liric. Apar si elemente dramatice cum ar fi prezenta dialogului ca
mod de expunere si organizarea poemului in tablouri.
In concluzie, viziunea autorului asupra lumii se reflecta la toate
nivelurile operei.