Todirasc Ioana-Andreea Grupa 107

Cicero
Marcus Tullius Cicero a fost un om de stat, filosof, avocat, prozator i orator roman, care a trit ntre anii 106 i 43 .Hr. Este considerat unul dintre cei mai buni oratori de limb latin. Lucrrile sale scrise au mbuntit limba latin cu mprumuturi din greac, precum i cu cuvinte noi, inventate chiar de Cicero. Pe plan politic, activitatea lui Cicero a coincis cu perioada trzie a Republicii romane. De altfel, la doar 16 ani dup moartea lui Cicero, Octavian punea capt Republicii obinnd puteri extraordinare din partea Senatului roman. Opera literar a lui Cicero a avut un rol major n cadrul civilizaiei occidentale n perioada Renaterii, influennd gndirea european. Cicero nsui a susinut c summum ius, summa iniuria excesul de drept nate nedreptate , astfel nct nuanrile survenite ca urmare a crerii diferitelor instituii de drept civil, distincia dintre ius publicum (dreptul public) i ius privatum (dreptul privat) au avut rolul de a trasa drumul spre libertatea individual a ceteanului contient de valoarea moral i juridic a propriei persoane i a persoanei n general. Un concept cu o evolutie interesanta este cel de cetatenie, care a fost dezvoltat si de Cicero. Pana la aparitia codurilor in dreptul roman, cand toti au fost supusi unei legi unice si nu se mai facea distinctie intre romani si straini, cetatenia romana nu aparea in prim-plan decat cu ocazia litigiilor privind dobandirea sau pierderea cetateniei. Dupa codificare, care a insemnat unificarea tuturor, cetatenia romana a devenit mai mult un statut social, de unde rezulta doua consecinte. Prima priveste faptul ca cetatenia este exclusiva, in sensul ca nimeni nu poate fi cetatean a doua sau mai multe cetati, iar a doua este de ordin pragmatic, in sesul ca buna functionare a cetatii romane presupune o anumita egalitate a drepturilor intre cetateni. Aceasta a doua consecinta a fost dezvoltata de Cicero. Astfel, egalitatea intre cetateni a devenit o egalitate juridica in fata legii civile si o egalitate politica in fata functiilor legislative si executive. Egalitatea politica a dus la aparitia anumitor privilegii, care au influentat dreptul public, dar si dreptul privat, unde apare ereditatea obligatorie in exercitarea anumitor profesii, ceea ce a presupus anumite privilegii. Prin urmare, cetatenia romana este in fapt un statut social superior diferentiat, neunitar, aflandu-se la baza distinctiei dreptului public de dreptul privat. Cicero a fost influentat de scepticism, care punea accentul pe studiul jurisprudentei si a formulat noi obligatii: obligatia de a respecta in fiecare om, fie si sclav, ratiunea, umanitatea, sinceritatea, pietatea in raporturile familiale. In Republica, Cicero a definit legea naturala, afirmand ca este ratiunea dreapta, acordata naturii, raspandita in constiinta fiecarui om. Ea este o lege veritabila, constanta, eterna. Astfel, in ceea ce priveste dreptul, acesta nu este rezultatul vointei libere, ci este dictat de natura. Dreptul nu se fondeaza pe o pura pozitivitate, pentru ca ar rezulta ca in anumite cazuri si legile tiranilor ar fi drept. Ceea ce este interesant in conceptia lui Cicero este faptul ca, desi recunoaste necesitatea dreptului natural, sustine ca acesta poate fi ameliorat cu ajutorul legiuitorului, opera legiuitorului poate avea sensul de a tempera

Todirasc Ioana-Andreea Grupa 107

exigentele justitiei pure si ale ratiunii naturale pure. Dreptul natural ajuta la formularea principiile generale, unul dintre cele mai importante principii fiind acela ca in mod natural, oamenii sunt egali si liberi. El opereaz distincia ntre justiie i utilitate, considernd justul n raport cu dreptul, iar utilul n raport cu interesul. Stabilind justiia ca temei pentru stat, Cicero definete statul ca lucrul poporului, poporul reprezentnd o mulime unit ntr-un sistem juridic ntemeiat printr-un acord comun n vederea utilitii comune (De re publica, I, 25, 39), datorate nu slbiciunii indivizilor, ci tendinei naturale spre unire a acestora. La vremea publicrii lucrrii nsemnate De re publica, aceasta a strnit un interes uria din partea politicienilor i gnditorilor romani. Ideile propagate acolo de Cicero sunt unele care denot viziune, preocupare pentru interesul public general i arat o gndire puternic influenat de ctre filosofii stoici. Cicero ncearc s argumenteze faptul c o simbioz ntre cele trei forme de guvernare (tirania, oligarhia, anarhia) ar reprezenta soluia ideala: un dictator (nu n sensul de tiran ns), o adunare a optimailor (reprezentat de ctre Senat) i o adunare a poporului. Putem s distingem reminiscene ale sistemului propus de acesta n multe forme moderne de organizare statal. Anglia, de exemplu, are i acum un monarh, o Camer a Lorzilor (desemnai ns ereditar i nu alei precum n senatul roman) i o Camer a Comunelor (corespunztoare adunrii poporului). Lupta lui Cicero mpotriva tiraniei a euat ns, n cele din urm. S-a opus lui Gaius Iulius Caesar i tendinei acestuia de a prelua puterea n nume personal, susinnd n schimb Senatul. C icero s-a autoexilat la Dyrrachium, n Iliria, dup ce Iulius Caesar a invadat Italia n anul 49. Dup victoria lui Caesar de la Pharsalos, Cicero revine la Roma, iertat fiind de Caesar, i i exprim sperana c acesta va readuce gloria de odinioar a Republicii i a instituiilor romane. S-a nelat, n mod evident, Caesar neavnd de gnd s mpart puterea cu altcineva. Dup asasinarea lui Gaius Iulius Caesar, Marcus Junius Brutus l -a chemat pe Cicero pentru a-l ajuta s restaureze Republica roman. Cicero s-a gsit astfel n situaia de a se lupta pentru putere cu noul consul roman, Marcus Antonius, care i urma lui Caesar n dorina de a obine dominaia personal asupra Romei. Lupt pe care a pierdut-o, n cele din urm, fiind declarat inamic al statului, alturi de susintorii si. Cicero a fost ucis n anul 43. Cuvintele sale sunt i astzi citite i comentate n ntreaga lume. De finibus bonorum et malorum, De natura deorum, De re publica sau De legibus sunt doar cteva lucrri care au supravieuit pn n zilele noastre (ultimele dou, din nefericire, numai parial), demonstrndu-ne faptul c prea puine lucruri s-au schimbat n lume de atunci. Cicero, dei recunotea existena unor lideri carismatici care pot juca rolul de conductori ai unei naiuni, considera c mai multe mini pot s judece mai bine dect una singur. Marcus Tullius Cicero a fost un lider urmat de mulimi, a fost vocea cetenilor Romei i vocea raiunii n vremuri dintre cele mai nepotrivite pentru svrirea unor a stfel de fapte.

Todirasc Ioana-Andreea Grupa 107

nchei cu un citat din De re publica, probabil lucrarea cea mai important a lui Cicero, att prin ideile transmise, ct i prin viziunea remarcabil a unui om care a trit i creat acum mai bine de dou mii de ani; citat care ne arat motivul pentru care de cele mai multe ori guvernarea eueaz n forme de tiranie, oligarhie sau anarhie: Dac un popor liber va avea posibilitatea s-i aleag pe cei crora s le ncredineze soarta (iar dac vrea s-i menin starea i va alege pe cei mai buni), soarta statelor va depinde de bun seam de judecata celor mai buni, mai ales c superioritatea celor virtuoi i nzestrai asupra celor slabi este un fapt natural, la fel ca i supunerea voluntar a acestora din urm fa de primii. Se spune ns c aceast constituie excelent a fost distrus de opiniile eronate ale oamenilor care i consider drept cei mai buni pe cei bogai i influeni sau pe membrii familiilor nobile, fr a ine seam de virtute, rar apreciat i de asemenea rar prezent. Din cauza acestei erori de judecat a poporului, din moment ce averile unei minoriti i nu virtuile ncep s guverneze statul, fruntaii in cu dinii numele de cei mai buni, fr a-l merita n realitate. Cci bogiile, arogana din cauza numelui, influena lipsit de discernmnt i de msur n viaa cotidian i n politic sunt cu totul ruinoase, trufae i obraznice. Nu exist forma de guvernmnt mai degenerat dect aceea n care cei bogai sunt socotii totodat cei mai buni.

Todirasc Ioana-Andreea Grupa 107

Bibliografie:
Cicero, Despre supremul bine si supremul rau, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti. Conf. univ. dr. Simona Cristea, Doctrine Juridice, Editia a V-a revizuita si adaugita, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011 Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit., Armand Colin, Paris, 2001, p.80. Ibidem. Stefan Georgescu, op. cit., p. 30-33. STOICSM - Curent filosofic n Grecia i Roma antic, care n domeniul eticii susinea c nelepii trebuie s se conduc numai dup raiune, renunnd la plceri i fcnd fa cu fermitate ncercrilor vieii.