Mancipațiune = procedeu juridic religios în care fiecare parte rostea anumite formule solemne, în

dreptul foarte vechi invocau și zeitățile, trebuiau să se întâlnească într-un loc public, trebuiau să
aibă 5 martori, un cantaragiu, iar nerespectarea ducea la anularea actului

Drept natural = diviziune a dreptului privat roman, sistem de principii imuabile aplicabil tuturor
popoarelor și pentru toate timpurile (ex: drept la nume)

1. Obiectul dreptului privat roman:

 „Jurisprudentia est divinarum atque humanarum rerum notitia, iusti atque iniusti
scientia” + traducere + distincție drept, religie, morală
 „Iuris praecepte sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere”
+ traducere + dreptul impune stabilirea unor principii cu privire la modul de desfășurare a
vieții, la respectarea drepturilor și intereselor legitime ale altora și la realizarea justiției
 „Publicum ius est quod ad statum rei romanae spectat, privatum quod ad singulorum
utilitatem” + traducere
 „Ius est ars boni et aequi”
 Obiectul de reglementare vizează relațiile patrimoniale și nepatrimoniale dintre
persoane aflate la un nivel de egalitate dpdv juridic și relațiile sociale privind organizarea
proceselor private
2. Școlile de drept roman
 Prima școală. Ravenna.
a) Lucrările nu s-au păstrat
b) Existența cunoscută doar pe cale indirectă
c) Nu cunoșteau Digestele împăratului Iustinian, a.î. lucrările nu puteau să aibă
un conținut științific deosebit
 A doua școală. Pavia, sec. 10
a) Lucrările nu s-au păstrat
b) Nu au cunoscut Digestele
c) Cunoaștem existența ei doar din referirile făcute de alți autori
 Școala Glosatorilor, sec. 11
a) Fondator ??
b) Accursius, autorul „Glosa magistralis” (96.260 glose)
c) Metoda exegetică: explicare prin detaliere și eventual prin exemplificare
d) Explicații date pe înțelesul profanilor pornind de la Digeste
e) Fără relevanță practică
f) Glosatorii nu erau juriști prin excelență, iar explicația făcută prin analiza
literei Digestelor lipsea de unele sensuri față de norma inițială
 Școala Postglosatorilor, sec. 14
 a) Fondator: Bartol(i)us
b) Metoda dogmatică
c) Au analizat doar lucrările glosatorilor
d) Au formulat principii cu aplicabilitate practică
e) Au pus bazele sistemului juridic din Germania feudală a secolului 15: „Usus
modernus pandectarum”
f) Prin extragerea principiilor din lucrările glosatorilor nu s-a ajuns la aceleași
principii de la care au plecat glosatorii, întrucât s-a urmărit și adaptarea la
realitățile societății feudale
 Școala istorică a dreptului roman, sec. 16
a) Fondator: Andre Alicat
b) Metoda istorică
c) A valorificat cunoștințe și din alte discipline
d) Jacques Cujas: primul romanist care a încercat să reconstiutuie operele
jurisconsulților clasici pornind de la Digeste
 Noua școală a dreptului roman, 1802
a) A luat naștere cu ocazia prelegerilor lui Savigny de la Marburg
b) Statul nu poate crea drept
c) Statul codifică obiceiurile și tradițiile juridice
d) Ceea ce este contrar tradiției juridice nu are legitimitate
 T.H. Mommsen, cel mai mare romanist
 P.F. Girard, P. Bonfante, reprezentanți de marcă ai școlilor de drept roman
 Titus Livius Maiorescu, Constantin Stoicescu, Ștefan Longinescu, Nicolae Corodeanu
etc.
 După WW2, București: Constantin Tomulescu; Iași: Mihail Jacotă; Cluj: Vladimir
Hanga
3. Importanța și studiul dreptului privat roman
 limbaj juridic comun
 fundamentul sistemului de drept privat continental
 expresia generală și abstractă a normelor juridice dintr-o societate bazată pe economie
de piață și comerț liber
 importanța studiului pentru români:
a) A determinat apariția sisemului juridic daco-roman prin contopirea
obiceiurilor dacice cu normele de drept roman
b) A influențat instituțiile dreptului consuetudinar/cutumiar românesc
c) A influențat apariția pravilelor slavone și românești
d) A influențat apariția codurilor civile moderne; în acest sens, C. Civ.
din 1864 fiind influențat de dreptul roman regăsit în Digestele lui
Justinian, iar C. Civ. actual fiind influențat majoritar de dreptul roman
din epoca clasică
4. Diviziunile dreptului privat roman
  dreptul roman se împarte în drept public și drept privat
 dreptul privat roman se împarte în dreptul civil, dreptul ginților și dreptul natural
 dreptul civil are trei accepțiuni:
a) Drept quiritar = dreptul aplicabil cetățenilor roman; acesta era un
sistem juridic încărcat de formalism pe care romanii nu au dorit să-l
facă accesibil celorlalți
b) Opera creatoare a jurisconsulților romani
c) Întregul drept privat roman, exceptând dreptul praetorian (totalitatea
edictelor pretorului prin care se stabileau normele aplicabile
procesului)
dreptul ginților are trei accepțiuni:
a) Reacție față de formalismul dreptului civil și reprezintă dreptul
aplicabil în relațiile dintre cetățeni și peregrini sau dintre peregrini
între ei
b) Drept aplicabil relațiilor dintre cetăți, echivalent al dreptului
internațional public de azi (vezi relațiile comerciale/cooperare
economică sau socială dintre state, aflate în poziție de egalitate
juridică)
c) Se confundă cu dreptul natural
 dreptul natural = dreptul aplicabil tuturor popoarelor din toate timpurile
- în accepțiunea de la ius gentium este dreptul aplicabil tututor viețuitoarelor, pt a
include sclavii

5. Organizarea prestatală a Romei

 perioadă: 754-753 î.Hr. – jumătatea sec. VI î.Hr.
 organele de conducere erau sociale, nu politice, deoarece nu exista stat
 categoriile sociale erau latini, sabini, etrusci, ca strămoși ai patricienilor, și autohtoni
învecinați, strămoși ai plebeilor
 între aceste categorii sociale existau inechități, plebeii neavând acces la conducerea
societății`
 organele sociale de conducere erau:
a) Regele, conducător militar și cu atribuții religioase
b) Comitia curiata
c) Senatul: format din șefii ginților, 300 de membri, rol de sfat al
bătrânilor
 accentuarea inegalităților dintre patricieni și plebei a condus la stratificare socială și
ulterior la apariția statului prin reformele lui Servius Tullius
6. Reformele lui Servius Tullius
 trecerea de la prestatal la statal
 jumătatea sec. VI î.Hr.
 Reforma socială: împărțirea întregii populații a Romei în 5 clase strict pe criteriul
averii, independent de distincția dintre patricieni și plebei, iar fiecare clasă a fost
împărțită în centurii, ajungându-se la un număr de 193; în prima clasă aveam 93 de
centurii
a) I clasă, avere peste 100.000 ași
b) II clasă, avere între 75.000 – 100.000 ași
c) III clasă, avere între 50.000 – 100.000 ași
d) IV clasă, avere între 25.000 – 50.000 ași
e) V clasă, avere între 11.000 – 25.000 ași
 Reforma administrativă: împărțirea teritoriului Romei în 21 de triburi/cartiere din care
4 urbane și 17 rurale; ulterior ajungem la 35 de cartiere
 prin aceste reforme, la romani s-au întrunit cele 2 condiții de existență ale statului din
Antichitate: stratificare socială și apartenența la comunitate pe criteriul teritorial

7. Organizarea socială și de stat a Romei în epoca Regalității

 jumătatea sec. VI î.Hr. – 509 î.Hr.
 categorii sociale: patricieni și plebei
 inegalități și mai mari între statutul și drepturile acestor categorii
a) Plebeii erau excluși de la ager publicus
b) Plebeii nu aveau acces la normele dreptului
c) Plebeii nu aveau acces la comitia curiata
d) Plebeii nu puteau încheia o căsătorie valabilă cu un patrician
 organizare de stat:
a) Rege: șef politic și militar
b) Adunările poporului: comitia curiata (moștenită din epoca prestatală,
atribuții diminuate) și comitia centuriata (majoritatea atribuțiilor cu
caracter administrativ; în aceasta aveau acces și plebeii)
c) Senatul: componență variabilă; devine un organ politic consultativ
 conflictele dintre patricieni și plebei au dus la căderea statului roman în forma
regalității și la instaurarea Republicii în 509 î.Hr.

8. Categoriile sociale și adunările poporului în epoca Republicii

 nobili (origine și atribuții)
 cavalerii (origine și atribuții)
 proletarii (etimologie(proles), voturi libere, pâine și circ)
 sclavii
 adunările poporului:
a) Comitia curiata
b) Comitia centuriata
c) Concilium plebis
d) Comitia tributa