Legea celor XII Table Cea mai importantă lege romană a apărut pe fondul conflictului dintre patricieni şi

plebei, aceştia din urmă solicitând în mod repetat publicarea normelor de drept. Timp de zece ani,
plebea l-a ales tribun pe Terentilius Arsa, care a cerut invariabil sistematizarea şi publicarea dreptului
cutumiar. În cele din urmă, în anul 451 î.e.n., patriciatul a fost de acord să se formeze o comisie compusă
din zece persoane, care a redactat normele de drept şi le-a publicat în Forum pe zece table de lemn.
Această comisie este cunoscută sub denumirea de “decemviri legibus scribundis” (cei 10 bărbaţi care să
scrie dreptul). La protestele plebei, nemulţumită de faptul că din comisie nu făcea parte nici un plebeu, a
fost instituită o nouă comisie, în componenţa căreia intrau şi cinci plebei şi care, în anul 449 î.e.n., a
publicat o nouă lege, pe douăsprezece table de bronz. Legea celor XII Table cuprindea codificarea
vechiului drept cutumiar. Conţine atât dispoziţii de drept public, cât şi de drept privat, constituind un
adevărat cod. Între dispoziţiile de drept privat, un loc central îl ocupă cele privitoare la regimul
proprietăţii private, la materia succesiunii şi la organizarea familiei. Normele de drept privitoare la
materia obligaţiilor sunt relativ puţine, ceea ce se explică prin faptul că, în epoca adoptării codului
decemviral, romanii erau un popor de agricultori, care trăia în condiţiile economiei naturale închise. 41
Numai aşa se poate înţelege de ce Legea celor XII Table menţionează un singur contract. Textul Legii
celor XII Table nu s-a păstrat, tablele de bronz fiind distruse în anul 390 î.e.n., cu prilejul incendierii
Romei de către gali. Dar Legea celor XII Table s-a imprimat pentru totdeauna în conştiinţa poporului
roman, fiind considerată simbol al spiritualităţii sale. În acest sens, Cicero spunea, la patru secole după
publicarea legii, că memorarea acesteia constituia o lecţie obligatorie pentru elevi, o “carmen
necesarium”. Legea celor XII Table reprezintă o creaţie originală, nefiind copiată, după cum au afirmat
unii, după dreptul grec, întrucât prin dispoziţiile sale ea reflectă în mod fidel condiţiile sociale şi
economice de la jumătatea secolului al V-lea î.e.n., ceea ce dovedeşte că este un produs autentic roman.
Această lege nu a fost niciodată abrogată, fiind în vigoare vreme de unsprezece secole. Către sfârşitul
Republicii şi începutul Imperiului, dispoziţiile sale însă au devenit inaplicabile. 1.4. Edictele magistraţilor
La intrarea în funcţie, magistraţii romani beneficiau de ius

Normele juridice erau transmise pe cale orala, erau cunoscute doar de pontifi si erau
aplicate de ei in mod arbitrar. In secolul al V-lea i.e.n. plangerile si agitatia plebeilor,
clasa de mijloc, impotriva nobilimii, au dus la redarea in scris a  obiceiurilor juridice
existente si la adaugarea unor noi principii necunoscute legii de pana atunci. Primul pas
in directia dreptului scris, si totodata a secularizarii dreptului, a fost facut odata cu
inregistrarea cutumelor, a dreptului consuetudinar, in 451 i.e.n. In acelasi an 'Legile
celor XII Table' au fost compilate de catre o comisie de zece membri (decemviri, initial
numai patricieni, apoi si plebei, cate 5) si acceptate de adunarea poporului. Acest cod
de legi a inaugurat reguli convenabile unei comunitati agrare; a stabilit egalitatea
plebeilor si a patricienilor in fata legilor si urma sa fie pretuit de romani, fiind sursa legii
publice si private. Sistemul legal infiintat sub acest cod, si corpul de legi care s-a format
in jurul acestuia, s-a aplicat exclusiv cetatenilor romani si era cunoscut sub numele
de jus civile. Aceste legi au ramas, timp de trei sau patru secole, singurul izvor scris al
dreptului roman (Cicero afirma ca intreaga legislatie romana de mai tarziu a fost, in
fond, o dezvoltare continua a principiilor enuntate in 'Legile celor XII Table'); ceea ce a
fost posibil datorita fapului ca prevederile acestora erau erau modificate si dezvoltate,
adaptandu-se la noile conditii. Locul central in 'Legile celor XII Table' il ocupau
prevederile referitoare la organizarea familiei (era interzisa casatoria dintre patricieni si
plebei; era declarata autoritatea nelimitata a parintelui), la proprietate (furtul in timpul
zilei era sanctionat cu amenzi mari si cel din timpul noptii era pedepsit cu moartea) si la
succesiune (era declarata libertatea de a lasa mostenire).
Textul original al „Legii celor XII Table”- gravat pe 12 table de bronz, expuse in For,
distruse in timpul incendierii Romei de catre gali in 387 i.e.n.- a fost reconstituit pe baza
scrierilor unor juristi romani si a dispozitiilor juridice ulterioare.Din izvoare scrise aflam
ca, in scoli, chiar dupa patru secole de la publicarea lor, elevii erau obligati sa invete pe
de rost textul acestui monument juridic, care se considera ca in acest fel contribuie in
mod fundamental la educatia cetateneasca a tineretului.

In a doua perioada a Republicii (sec. II-I i.e.n.), datorita noilor cuceriri militare au avut
loc o serie de schimbari importante in dreptul roman. In primul rand se separa dreptul
civil (jus civile) de „dreptul popoarelor” (jus gentium), valabil pt. tarile supuse. Totodata
s-a stabilit o distinctie clara intre posesiune si proprietate, s-a introdus clauza „bunei
credinte” (bona fides), autoritatea tatalui a scazut si s-a inregistrat o emancipare a
femeii, divortul devenind posibil nu numai daca ambii soti erau de acord, ci si prin
hotararea unilaterala a unuia dintre ei. In aceasta perioada Roma a adoptat uneori si
elemente din sistemele juridice ale altor popoare.

O alta schimbare importanta a avut loc in plan juridic- jurisprudenta, ansamblul

solutiilor date de judecator intr-o anumita chestiune, iese de sub competenta pontifilor
pentru a fi transformata intr-o disciplina speciala, aplicata de magistrati.

 
 
Legea celor XII Table
Dreptul roman este ansamblul de norme de conduita , care exprima vointa
claseidominante , instituite si sanctionate de catre stat.Dreptul roman se impartea in
conformitate cu conceptia romana , in drept privat (careocroteste interesele private ale
diferitelor personae) si drept public (care ocrotesteinteresele intregii societati).Dreptul
roman , expresie a vointei clasei stapanilor de sclavi , se concretizeaza inanumite forme
menite , pe de o parte sa deosebeasca regulile juridice de celelalte normede conduita sociala
si pe de alta parte sa dea putere obligatorie. Aceste forme deexprimare externa a dreptului ,
stabilite in mod concret si sanctionate de statul sclavagistroman , constituie expresia
conditiilor ecomomice ale societatii sclavagiste si a intereselorstapanilor de sclavi.1
 Astfel de forme de exprimare constituie asa- zisele izvoare formale ale dreptului,
si ingeneral, sunt opuse notiunii de izvoare materiale ale dreptului. Prin
izvoarele materialetrebuie sa se inteleaga conditiile vietii materiale ale societatii sclavagiste
romane, conditiicare determina atat necesitatea cat si continutul regulilor respective de
drept.2
 Multa vreme de la formarea statului roman cutuma a fost principalul izvor aldreptului.
Persistenta economiei naturale si simplicitatea vietii sociale si de stat nu necesitau forme
juridice complexe si dreptul cutumiar satisfacea multumitor nevoile clasei stapanitoare. 3
 In perioada republicii si mai ales in perioada stapanirii sclavagiste , bazata peproductia de
marfuri si pe un intens schimb comercial , relatiile sociale au capatat uncaracter tot mai
complex , si dreptul cutumiar s-a dovedit a fi insuficient pentru aexprima in forme juridice
corespunzatoare noile relatii sociale.Legea ca expresie a vointei stapanitorilor de sclavi
apare datorita unor posibilitati maicomplete si mai rapide de reglementare , superioara
obiceiului asupra caruia capatatreptat o netagaduita preponderenta.
 Traditia aminteste de legi reale (leges regiae) care votate in epoca regalitatii decomitiile
curiate ar fi constituit primele legi romane. Cercetarile critice au doveditcontrariul , aceste
legi fiind o publicatie apocrita intocmita la finele epocii republicanesau cel mai tarziu sub
imparatul Augustus.Cea mai veche si cea mai importanta lege romana este fara indoiala
Legea celor XIITable, caci dupa afirmatia istoricului Titus Livius , ea constituie izvorul
intregului dreptpublic si privat

 
1 Vladimir Hanga si Mihai Jacota , “Drept Privat Roman” , 1964 p.31
2Vladimir Hanga si Mihai Jacota , “Drept Privat Roman” , 1964 p.31
 
Vladimir Hanga si Mihai Jacota , “Drept Privat Roman” , 1964 p.34
 
4
 
Vladimir hanga si Mihai Jacota , “Drept Privat Roman” , 1964 p.34
 
5
Bonfante , Corso II , p.65 si urm.
1.

 
 
Multa vreme s-a afirmat , in mod gresit , ca Legea celor XII Table nu ar fi originala , ciar fi
copiata dupa dreptul grec. Aceasta afirmatie gresita se bazeaza pe un text din TitiusLivius ,
potrivit caruia inainte de adoptarea legii o comisie formata din 5 barbati s-ar fideplasat in
Grecia Mare (Sudul Italiei) pentru a studia dreptul grec. In realitate , legeacelor XII Table
este profound originala in primul rand , pentru ca ea oglindeste fidelmodul de viata al
romanilor din acel moment istoric. In al doilea rand , ea oglindestepsihologia poporului
roman din acea epoca , prin duritatea sanctiunilor , prinexprimarile clare si concentrate. In
altreilea rand s-au facut studii comparative intreLegea celor XII Table si Legiile lui Solon
(Solon a fost cel mai mare legislator atenian)
11
sis-a constatat ca sunt numai trei elemente comune , datorita probabil contactului direct
cugrecii care inainte de secolul al V-lea i.e.n. intrasera in relatii comerciale cu romanii.Nu s-
a dovedit veridica nici teoria burgheza dupa care Legea celor XII Table esteprodusul
conflictului dintre stat si ginti , statul luand locul gintilor si legea luand loculcutumei
gentilice. Nu poate fi vorba de un conflict intre stat si ginti , statul raman fiinddecat
instrumentul de oprimare in mana patricienilor, iar gintile fiind formate exclusivdin
patricieni
12
.Geneza Legii decemvirale trebuie cautata in conditiile economice si politice ale
Romei ,dupa izgonirea regilor , adica in lupta plebei contra patricienilor. Era in interesul
plebeica sa nu mai fie judecata potrivit obiceiului pe care nu mai patricienii il cunosteau si
ilinterpretau conform intereselor lor , ci printr-o lege scrisa pe care sa o cunoasca si ei.Prin
Legea celor XII Table plebea urmarea un scop dublu :
egalitatea politica si civila a plebeilor cu patricienii
si
 codificarea dreptului privat consuetudinar
. Numai ultimul scop afost realizat. Intr-adevar , chiar si dupa cele XII Table ,
magistraturile continua sa fiemonopolul patricienilor , ceea ce inseamna ca din punct de
vedere politic , nu s-a ajunsnici formal la o egalitate intre plebei si patricieni. Egalitatea
spre care tindeau plebeii nus-a realizat nici din punctul de vedere al dreptului privat ,
deoarece Legea celor XIITable consacra imposibilitatea casatoriei intre patricieni si plebei .
In alte cazuri aceastalege nu face nici o deosebire intre plebei si patricieni ; astfel cazul
cel mai caracteristiceste executarea debitorului pentru datorii. Cu indeplinirea unor
anumite conditii si forme, debitorul poate fi vandut ca sclav peste granita sau chiar
ucis. Formal , dispozitia seaplica deopotriva patricianului si plebeului. In realitate insa ,
numai plebeul avea desuferit din cauza asprimii legii. Executarea asupra persoanei se
aplica numai plebeilor ,deoarece acestia erau
 – 
-in general
 – 
oamenii nevoiasi , debitorii, pe cand patricienii eraucreditorii a caror avere sporea prin
camata.
13
 Textul legii nu ne-a parvenit pe cale directa , deoarece cele 12 table din bronz au
fostdistruse de catre Gali , cu ocazia incendierii Romei , in jurul anului 389 i.e.n..
Prinurmare, textul legii a fost afisat numai sase decenii.
14
 Cu toate acestea , legea nu a fost republicata. Pentru ca cele 12 table nu s-au pastrat ,textul
legii a fost reconstituit in epoca moderna pe baza fragmentelor din lucrarile jurisconsultilor
, fiind transmis prin intermediul Digestelor lui Justinian. Cei care aucomandat Legea celor
XII Table au fost jurisconsultii. Cea mai buna reconstituire a fostfacuta de profesorul P.F.
Girard.Legea celor XII Table apare insa ca un produs autentic al conditiilor materiale
deexistenta din secolul al V-lea i.e.n..
15
 
11
 
Emil Molcut , “Drept Privat Roman . Note de curs” , 2003 p.28
 
12
 
Constantin Stefan Tomulescu , “Drept Privat Roman” , 1973 p.32
 
13
 
Constantin Stefan Tomulescu , “Drept Privat Roman” , 1973 p.32
 
14
 
Emil Molcut , “Drept Privat Roman . Note de curs” , 2003 p.28
.
 
15
 
Constantin Stefan Tomulescu , “Drept Privat Roman” , 1973 p.33
 
4.

 
 
Din cuprinsul legii - asa cum o cunoastem
 – 
se deduce ca Roma era un stat preponderentagricol, in care schimburile comerciale erau
putin numeroase. Astfel, Legea celor XIITable cuprinde dispozitii privind bunurile si in
special , proprietatea de pamant, precumsi sanctiuni impotriva acelora care violeaza
dreptul de proprietate. Legea celor XII Tablecontine si sanctiuni privitoare la intretinerea
drumurilor rurale , hotarnicia campului ,reglementarea scurgerii apelor , dobandirea
fructelor cazute pe domeniul vecinului. Datfiind faptul, ca Roma nu cunostea in acea epoca
economia de schimb , avand la bazaeconomia naturala, inchisa, primitiva, obligatiile erau
aproape inexistente ( obligatiilesunt proiectia juridica a economiei de schimb). Notiunea de
obligatie delictuala nu eracunoscuta in acea vreme, iar contractele se reduc la unul singur ,
 stipulatia
.Prin urmare , deducem de aici , ca Legea celor XII Table este facuta in avantajul sipentru
proprietarii de pamant , pentru agricultori , ceea ce este in deplin acord cusituatia
economica a Romei din secolul al V-lea i.e.n. , epoca in care aceasta era un stat
deagricultori.
16
 Dupa Legea celor XII Table au fost votate in epoca republicana , numeroase alte legi ,din
care multe intereseaza dreptul privat.Incepand cu epoca imperiala , rolul legii scade, ca
urmare a noilor schimbari de facturasocio
 – 
politica petrecute in viata statului roman.O data cu instaurarea imperiului , autoritatea
imparatului in continua crestere nuputea ingadui existenta adunarilor populare care
treptat dispar , poporul intrunindu-senumai a aclama pe imparat sau pentru a lua act de
hotararile sale. Astfel ca , in daunalegilor se impune vointa imperiala , care treptat , devine
unica sorginte adreptului,imparatul fiind socotit deasupra oricarei legi (
legibus solutus
).
17
 Legea agrara de la sfarsitul secolului I e.n. va ramane in istorie ca ultima lege votata
depopor. La finele secolului I e.n. legea nu va mai fi izvor de drept , poporul pierzand
cutotul puterea legislativa , care va fi transferata Senatului , instrument voalat al
vointeiimperiale.
16
 
Constantin Stefan Tomulescu , “Drept Privat Roman” , 1973 p.33
 
17
 
Vladimir Hanga si Mihai Jacota , “Drept Privat Roman” , 1964 p.37
 
5.

 
 
Bibliografie
1. Vladimir Hanga si Mihai Jacota - Drept Privat RomanEd. Didactica si
Pedagogica , Bucuresti 19642. Constantin Stefan Tomulescu -
Drept Privat RomanTipografia Universitatii din
Bucuresti , Bucuresti 19733. Emil Molcut - Drept Privat RomanNote de Curs Ed.
Universul Juridic , Bucuresti 2003
6.
1
1 Vladimir Hanga si Mihai Jacota , “Drept Privat Roman” , 1964 p.31
2Vladimir Hanga si Mihai Jacota , “Drept Privat Roman” , 1964 p.31
 
Vladimir Hanga si Mihai Jacota , “Drept Privat Roman” , 1964 p.34
 
4