Codul lui Caragea

Legiuirea Caragea s-a publicat in Tara Romaneasca In 1818.

Este denumit si Codul lui Caragea ,deoarece a fost elaborate din ordinul
domnitorului Ioan Gheorghe Caragea.
Principalii autori a fost: logofatul Nestor,care a fost si primul professor ce a predate
dreptul in limba romana,Athanasie Hristopol si stolicii Constanti si Ionita laceanu.Aceasta
lucrare a fost considerate cel mai insemnat si cel mai complect Cod din Tarile
Romane,apropiat codurilor moderne.
Domnitorul Caragea a dorit prin promulgarea acestei legi sa inalature neajunsurile
dreptului nescris,dar si pe cele a celui scris in vigoare(legile scrise si hristoavele domnesti
nu se prea aplicau iar Cronica lui Ipsilante cuprindea “dispozitii prea putinenedesavarsite si
nedestoinice a cumpanii si indrepta dreptatea fiecaruia”).
Afara de acesta ,domnitorul incearca sa nu ramanain urma miscarii de inoire juridical
din tarile vecine,in special Moldova,unde aparuse in 1814,Adunarea de legi a lui
Andronache Donici.
Izvoarele utilizate la intocmirea legiuriide la 1818 sunt aratate in hristovul de
promulgare si anume:”adunate din imparatestiile pravile si din praviluiasca condica si din
obiceiurile pamantului ce s-au urmat pana acum”.
Afara de aceste izvoare,unii specialisti au remarcat si influenta altor izvoareasupra
legiurii,cum ar fi Codul Civil francez de la 1804.
In ceea ce priveste cuprinsul ei ,s-a spus ca ar fi o lege de Drept Civil.Domnitorul
Caragea a vrut sa faca o lege care sa cuprinda diverse materii;din anteproiect rezultaca el a
dorit ca Legiuirea sa cuprinda si norme de drept public,in special referitoare la situatia
drepturilor Domnului.
Scopul lui n-a fost indeplinit decat partial,prin urmare Legiuirea,cuprindea norme de
drept civil,de drept penal,de procedura si cateva dispozitii de drept comercal.
Ea este formata din sase parti .In primele patru ,sunt dispoziti de drept civil si putin
de drept commercial,in a5a de drept penal si in a6a cuprindea norme de procedura.
Dupa cum se vede cea mai mare parte este acordata normelor de drept civil;iar in
ceea ce priveste asezarea ,ea are multa originalitate.
Facuta dupa sistemul dreptului roman(ca trasaturi generale)cuprinde:
• Personae
• Bunuri
• Obligatiuni
• Succesiuni
• Procedura
 Partea I cprinde dispozitii “despre persoane”, “pentru obraz” impartindu-se dupa
sex,dupa nastere,dupa capacitate si dupa noroc, precizand insa ca femeia este inferioara
barbatului.
Partea aIIa are putine paragrafe, “despre lucruri” si anume despre robire si
vecinatatea lor,reguli referitoare la folosirea lucrurilor.
Partea aIIIa este cea mai intinsa si tratateaza “material obligatiunilor si a
contractelor”.
Partea aIVa este consacrata materiei dnatiilor ,succesiunilor si testamentelor.
Partea aVa intitulat “ pentru vini”,este un foarte scurt cod de penal.
Sunt prezentate dispozitiipentru diverse infractiuni:omor,talharie,martori
mincinosi ,furi,mofluzi,mincinosi si un ,plastografi,paratori,tepuitori de
bani,necinstitori,preacurvie si un adaos “pentru stricaciune” a anumitor distrugeri si
responsabilitati.In acest adaos sunt aratate elementele vinilor si pedepselor de
aplicat ;uneori judecatorul osandea ,cum,unde si cand va gasi el cu cale.
Partea aVIa ,cu titlu “Pentru ale judecatilor”sunt cateva reguli de procedura penala si
civila.

Este impartita in 3 capitole:

• Pentru prigoniri-actiunile,pornirile de judecata,prescriptie,parografie,competenta
instantei,imprejurarile cand nu putea fi chemata la judecatasi in modul cum trebuiasa se
desfasoare judecata;
• Pentru carti(adica acte scrise),martori ,juramnat,carte de blestemsi cazna;
• Petru judecator,judecata si hotarare;in ultimul capitol “pentru apelatie”sunt unele
dispozitii entru aceastacale de atac (aici se vorbeste si de lucrul judecat:”Hotararea
domneasca intarita de doi Domni sa nu aibe apelatie”sau”Judecata cercetata de trei Domni
sa nu aiba apelatie”).
In ultima parte sunt instituite norme de drept procesual referitoare la actiunea in
justitie,competenta instantelor,mijloacele de proba,caile de atac si prescripie.
In material persoanelor ,oamenii erau clasificati in :liberi,robi si dezrobiti.
În categoria oamenilor liberi erau incluşi şi ţăranii clăcaş(Legiuirea Caragea
prevedea numărul minim al zilelor de clacă la12).
În perioada în care au fost în vigoare aceste coduri a crescut numărul posluşnicilor şi
al sutelnicilor, care se aflau în dependenţă personală faţă de boieri, dar care nu aveau
obligaţii faţă de stat.
Robii erau asimilaţi lucrurilor. Totuşi, li s-a recunoscut oanumită capacitate juridică,
putând reprezenta pe stăpânii lor în relaţiile cuterţe persoane.