CURS ROMAN-8/11/2016

In vederea redactarii Digestelor,membrii comisiei au extras cele mai valoroase texte din 2000 de
lucrari clasice,texte care au fost sistematizate in 50 de carti,cartile au fost impartite in
titluri,titlurile in fragmente,iar fragmentele in paragrafe.In fruntea fiecarui fragment se afla o
inscriptio in care se mentioneaza din ce lucrare a fost extras fragmentul respectiv si cine este
autorul acelei lucrari.Spre exemplu,daca fragmentul a fost extras din lucrarea lui Paul,denumita
Sentinte,in Inscriptio se mentionaza Sententie Pauli.Asadar,pentru a indica la subsolul unei
lucrari un text din Digeste se va scrie un D,urmat de un punct,ceea ce inseamna Digeste,dupa
care urmeaza 4 cifre(cartea,titlul,fragmentul si paragraful),dar numerotarea paragrafelor in
cadrul fragmentelor nu incepe cu primul paragraf,caci primul paragraf este denumit
Principium(PR.),iar numerotarea incepe cu al doilea paragraf.Multa vreme s-a crezut,in mod
gresit,ca fragmentele extrase din lucrarile clasice au fost asezate in cadrul titlurilor fara vreo
metoda,la intamplare.Dar profesorul Blume,a arata ca fragmentele nu au fost asezate la
intamplare,ci intr-o anumita ordine,ordine decurgand din metoda de lucru a comisiei.Comisia lui
Tribonian a fost impartita in 3 subscomisii conduse de profesorii Teofil,Constantin si
Doroteu,fiecare subcomisie fiind imputernicita sa extraga cele mai valoroase fragmente din
anumite categorii de lucrarii.

Astfel,prima subcomisie a extras cele mai valoroase fragmente din Libri ad Sabinum si din
Digestele lui Salvius Iulianus,fragmentele extrase de aceasta subcomisie au fost denumite masa
sabiniana.

A doua subcomisie a extras cele mai valoroase fragmente din lucrarile care au comentat Edictul
Pretorului,fragmente care au fost denumite masa edictala.

A treia subcomisie a extras cele mai valoroase fragmente din opera lui Papinian,fragmente care
au fost denumite masa papiniana si,intrucat,a treia subcomisie a avut mai putin de lucru,ea a
extras fragmente si din alte lucrari fragmente denumite apendix.

Dupa care comisia s-a reunit in plen si s-a trecut la redactarea titlurilor,iar cu ocazia redactarii
fiecarui titlu in parte,a venit mai intai,prima subcomisie si a extras din masa sabiniana toate
fragmentele care se refereau la titlul respectiv,asezandu-le unele sub altele,ca intr-un
colaj.Apoi,a doua subcomisie a verificat cate fragmente referitoare la titlul respectiv se afla la
masa editala,fragmente care au fost asezate in continuare unele sub altele.A venit a treia
comsiei care a facut acelasi lucru,asezandu-le la fel.Daca citim un titlu din Digeste constatam
ca,la inceput,apar fragmente din Libri ad Sabinum si din Iulian.Apoi incep sa apara fragmente
din lucrarile care au comentat Edictul Pretorului,iar spre sfarsitul textului incepe sa apara
fragmente din Papinian.
Institutele imparatului Justinian sunt un manual de scoala,ca si Institutele lui Gaius,dar,spre
deosebire de Institutele lui Gaius,cele ale lui Justinian aveau putere de lege.Lucrarea a fost
publicata in anul 533,ca si Digestele si a fost elaborata pe baza Institutelor clasice de o comisie
condusa de Tribunian ajutat de profesorii Teofil si Doroteu.In vederea elaborarii lucrarii,s-au
extras cele mai valoroase texte din Institutele clasice care au fost sistematizate in 4 carti,cartile
au fost impartite in titluri,iar titlurile in paragrafe.Asadar,in cazul Institutelor,textele nu sunt
sistematizare si pe fragmente ca in cazul Digestelor,iar daca lipsesc fragmentele lipseste si
Inscriptio,astfel ca la prima vedere nu stim din ce autor au fost extrase textele
respective.Totusi,romanistii au constatat ca cele mai multe texte cuprinse in lucrare au fost
extrase din Institutele lui Marician si Institutele lui Florentin.In sfarit,Novele sau Novelae
Constitutiones sunt o culegere a constitutiunilor imperiale pe care imparatul Justinian le-a dat
intre 534-565.Cu toate ca,acele constitutiuni sunt opera lui Justian,totusi,ele au fost
codificate,sistematizate dupa mortea imparatului de persoane particulare care au inclus in
culegeri si constitutiunile imperiale ramase in vigoare,si pe cele abrogate.De aceea,in mod
frecvent,textele din Novele se contrazic,iar lucrarea este denumita Novele,nu pt ca ar cuprinde
principii si institutii juridice noi,ci pt ca sunt mai recente in sens cronologic fata de
constitutiunile imperiale cuprinse in Cod.

Opera legislativa a imparatului Justinian a fost publicata integral abia la 1489,iar incepand din
secolul XVI,ea este denumita Corpus Iuris Civilis sau Culegeri a dreptului civil.Asa cum
spuneam,cu ocazia elaborarii operei legislative a imparatului Justinian,o serie de texte clasice au
fost modificate,iar modificarile aduse textelor clasice sunt de 2 feluri:

a.unele sunt facute cu intentie,cu buna stiinta si sunt denumite Interpolatiuni

b.altele sunt facute din eroare,din greseala si sunt denumite Glose

Ambele sunt desemnate prin termenul generic de alterari sau alteratiuni de texte.Interpolarile
au fost necesare deoarece lucrarile clasice au fost redactate cu secole mai inainte,incat unele
dispozitii,unele texte s-au dovedit inaplicabile,depasite,incat era necesar sa fie aduse la
zi,insa,comisarii lui Justinian nu au facut nici o precizare in legatura cu faptul ca au
modificat,interpolat,anumite texte clasice,incat cititorul modern ramane cu impresia ca
redactarea unui text din Digeste corespunde integral cu textul clasic,si,de aceea,romanistii in
frunte cu Jaques Cujas s-au preocupat inca din sec XVI cu depisatarea acestor interpolari,in
primul rand pt a putea reconstituii cat mai diferit lucrarile jurisconsultilor clasici.In acest scop,au
fost utilizate mai multe medote.Spre exemplu,metoda compararii textelor se poate utiliza atunci
cand o lucrare clasica a ajuns pana la noi pe cale directa si in acelasi timp fragmente din acea
lucrare figureaza si in Digestele lui Justinian.In asemenea cazuri,luam un fragment din Digeste si
il comparam cu partea corespunzatoare din lucrarea care ne-a parvenit pe cale directa
si,daca,cele doua fragmente nu au o redactare identica inseamna ca fragmentul din Digeste a
fost modificat.

Uneori,unele fragmente care prezinta interes pt mai multe materii sunt reproduse in Digeste la
mai multe titluri si ,daca fragmentele care sunt reproduse de mai multe ori,la mai multe titluri
aceeasi redactare inseamna ca s-au produs modificari.

Cea mai productiva metoda de depistare a interpolarilor este metoda unei substituiri de
termeni,caci,uneori,in unele texte,o institutie clasica,iesita din uz este desemnata prin
denumirea institutiei postclasice care i-a preluat functiile.In acest caz,sigur s-a operat o
substituire de termeni.Spre ex,in epoca clasica,proprietatea se trimitea prin mancipatiune,dar in
epoca postclasica,mancipatiunea iesise din uz,iar proprietatea se transmitea prin traditiune.Iar
daca inntr-un text clasic,ni se infatiseaza,formele mancipatiunii,dar actul este denumit
traditiune,inseamna ca textul clasic a fost modificat.De asemnea,se poate utiliza si criteriul
filologic,intrucat,daca intr-un text clasic figureaza o expresie lingvistica postclasica iarasi este
limpede ca textul clasic a fost modificat.

Pe cand,glosele sunt modificari ale textelor clasice facute din eroare,din greseala cu ocazia
multiplicarii lucrarilor clasice,caci in epoca postclasica,cum era si firesc,lucrarile clasice au fost
multiplicate incat multiplicarea lucrarilor se face prin dictare si scriere.Dar scalvul care dicta,nu
dicta dupa o lucrare imaculata,el dicta dupa o lucrare consultata in prealabil de persoane care
faceau adnotari,neavand pregatire de specialitate citea si adnotarile si le introducea in text si
astfel au fost modificate din greseala.

PARTEA A DOUA:PROCEDURA CIVILA ROMANA

Asa cum am spus,procedura civila cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza
desfasurarea proceselor private,adica procese cu privire la libertate,la proprietate,la succesiuni
si la valorificarea drepturilor de creanta.Romanii au cunoscut 3 sisteme procedurale :

1.procedura legisactiunilor

2.procedura formulara

3.procedura extraordinara

Cea mai veche este procedura legis actiunilor,primul sistem creat de romani.Cuvantul
legisactiune provine de la actiunea legii,intrucat legisactiunile sunt anumite tipuri de procese
reglemntate de textele din legi.Unele tipuri de procese erau utilizate in vederea recunoasterii pe
cale judiciara a unor drepturi subiective si se numea legi actiuni de judecata,iar alte tipuri de
procese erau utilizate in vederea valorificarii acelor drepturi subiective care au fost recunoscute
pe cale judiciara si se numesc legisactiuni de executare.

Legisactiunile de judecata sunt in nr de 3 :sacramentum,judici arbitrive postulato si condictio.

Legisactiunile de executare sunt 2 :manus iniectio si pignoris capio.

Toate aceste tipuri de procese prezinta anumite caractere.In primul rand,ele au un caracter
judiciar,intrucat in procedura legisactiunilor procesul se desfasura in 2 faze distincte:faza in iure
si faza in iudicio .Faza in iure se desfasura in fata magistratului care organiza judecarea
procesului,iar faza a doua se desfasura in fata judecatorului,dar procesul in prima faza nu se
putea desfasura in fata oricarui magistrat,ci numai in fata magistratilor judiciari,intrucat numai
ei puteau organiza judecarea unui proces privat.In al doilea rand,legisactiunile prezinta un
caracter legal pt ca ele au fost create prin legi,iar formulele solemne corespunzatoare fiecarui
tip de proces au fost create de pontifi pe baza unor texte din legi.In al treilea rand,ele prezinta
un caracter formalist,de vreme ce fiecarui tip de proces ii corespundeau anumite formule
solemne,iar daca una dintre parti gresea un singur cuvant cu ocazia pronuntarii acelor formule
solemne pierdea procesul.Totodata,pierdea si dreptul subiectiv dedus in justitie.In fine,in prima
faza ,numai in prima faza,procesul avea si un caracter consensual deoarece magistratul nu putea
organiza judecarea procesului in lipsa(uneia dintre parti),ci era necesar ca ambele parti sa fie
prezente in fata magistratului,insa la aceea epoca statul roman nu avea atributiuni de
citare,astfel inca,paratul trebuia sa fie citat chiar de reclamant care avea la dispozitie trei
procedee de citare denumite in ius vocatio,vadimonium extrajudiciar si conditio.In ius vocatio
consta in somarea paratului de a se prezenta la proces prin cuvintele solemne in ius te voco(te
chem in fata magistratului),dar aceste cuvinte solemne nu puteau fi rostite la domiciliul
paratului,ci numai intr-un loc public de fata cu martorii.Iar daca reclamantul consta cu martori
refuzul paratului de a veni la proces il putea aduce cu forta si de aceea jurisconsultii spuneau ca
cel mai vechi procedeu de citare a fost primitiv si brutal.Pe cand vadimonium extrajudicar este
un procedeu de citare mult mai evoluat intrucat el consta intr-o convetie in care partile
stabileau o anumita data la care sa se prezinte la proces.Iar conditio este un fenomen de citare
care se aplica atunci cand un cetatean era peregrin.Daca ambele parti se prezentau in fata
magistratului incepeau dezbaterele contradictorii prin utilizare formulelor solemne
corespunzatoare procesului care se organiza si in functie de pretentii reclamantului,paratul
putea adoptat 3 atitudinii:

-in primul rand,el putea recunoaste pretentiile formulate de reclamant,iar recunoasterea in fata
magistratului era denumita confesio in iure.Acela care recunoste pretentiile formulate de
reclamant era asimilat cu cel condamnat potrivit adagiului confessus pro iudicato est=cel ce
cunoaste este considerat ca si condamnat,iar in acest caz procesul nu mai trecea in faza a doua.