Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat “Alecu Russo”

Referat la tema:Opera
Legislativa a lui Iustinian

Controlat de: Danoi Ion

Elaborat de: Gutu Viorel

Grupa: DR13Z

Balti, 2012
 Opera Legislativa A Lui Justinian

In dorinta de a revitaliza societatea romana, aflata in ultimul stadiu de decadere,

imparatul Justinian a initiat o uriasa opera de sistematizare a dreptului clasic si
postclasic, astfel incat sa poata fi aplicat la realitatile secolului al VI-lea e.n.
Justinian era incredintat ca prin reintroducerea dreptului clasic va reusi sa
transfigureze viata economica si sociala a imperiului roman si va stavili procesul de
descompunere a sistemului sclavagist. Desigur efortul imparatului nu a avut
consecintele dorite nici pe planul relatiilor economice, nici pe cel al structurilor
sociale, deoarece procesul de trecere de la vechea formatiune sociala la cea
feudala, nu a putut fi franat.
Pe un plan istoric mai mare, legislatia lui Justinian a avut o importanta inestimabila,
pe care nimeni n-o putea banui la acea epoca. Iar, asa cum se stie, documentele
dreptului clasic, impreuna cu alte creatii ale culturii spirituale romane, au pierit in
cea mai mare parte. Din fericire, Digestele lui Justinian, cea mai importanta lucrare
a intregii opere legislative, ne-au parvenit pe cale directa. Or, asa cum stim,
Digestele cuprind numeroase fragmente din lucrarile jurisconsultilor clasici, prin
intermediul carora umanitatea a putut cunoaste si valorifica tezaurul gandirii
juridice romane. 
Tot asa, constitutiunile imperiale, cuprinse in Codul lui Justinian, ne dau
posibilitatea sa cunoastem evolutia ideilor si institutilor juridice atat in domeniul
dreptului public, cat si in cel al dreptului privat. 
Inca de la sfarsitul sec. al III-lea e.n. s-au facut unele incercari de sistematizare a
dreptului roman atat de catre stat, cat si de catre persoane particulare. Mentionez
in acest sens: Codul Gregorian, Codul Hermogeniar si Codul Theodosian. 
Codul Gregorian a fost elaborat, probabil intre 291-294, de catre Gregorius; el
cuprinde constitutiunile imperiale date din epoca imparatului Hadrian pana in anul
291. 
Codul Hermogenian a fost intocmit in anul 295 de catre Hermogenianus si pare a fi
o continuare a Codului Gregorian. Atat Gregorius, cat si Hermogenianus au fost
profesori la Facultatea de Drept din Beirut. 
Codul Theodosian este o culegere oficiala de constitutiuni imperiale, alcatuita din
ordinul imparatului Theodosiu al II-lea in anul 438. Codificarea cuprinde
constitutiunile imperiale date de la Constantin cel Mare pana la Theodosiu al II-lea.
Lucrarea este formata din 18 carti, cartile sunt impartite in titluri, iar titlurile in
constitutiuni, ce se refereau mai mult la dreptul public, dreptul privat ocupand un
loc secundar, asezate in ordine cronologica, indiferent daca erau in vigoare sau erau
abrogate.
Opera legislativa a lui Justinian cuprindea patru lucrari: Codul(Codex),
Digestele(Digestae), Institutele(Institutiones) si Novelele(Novelae). Primele trei
lucrari au fost alcatuite intre anii 528-534, iar ultima lucrare, desi cuprindea o
mare parte din legislatia justiniana, a fost alcatuita dupa moartea imparatului, de
catre persoane particulare.
Codul(Codex) a fost publicat in doua editii. Prima editie dateaza din anul 529, iar
cea de-a doua din anul 534. Codul a fost redactat de catre o comisie formata din
zece membri in frunte cu Tribonian, questor sacrii palati, autoritate de necontestat
in domeniul dreptului. Alaturi de Tribonian au lucrat profesorii Teofil si Leontius,
primul la Constantinopole, cel de-al doilea la Beirut.
Numai cea de-a doua editie a Codului(Codex repetitae praelectiones) a ajuns pana la
noi . Lucrarea este impartita in carti, acestea in titluri si, la randul lor, titlurile in
constitutiuni; unele constitutiuni sunt impartite in paragrafe. Fiecare constitutiune
are o inscriptio in care se arata numele imparatului care a dat-o, precum si numele
persoanei careia ii este adresata. La sfarsitul fiecarei constitutiuni, in subscriptio,
se mentioneaza data si locul emiterii actului. 
Fiind o sistematizare menita sa se aplice in practica, Codul cuprinde numai
constitutiunile in vigoare. 
Codul lui Justinian cuprinde atat dreptul public, cat si dreptul privat, pe langa alte
constitutiuni imperiale datate din epoca lui Hadrian pana in anul 534.
Pentru a putea fi aplicate cu succes, anumite constitutiuni au fost modificate
deoarece unele dispozitii adoptate cu secole in urma veneau in contradictie cu
realitatile din epoca lui Justinian.
Digestele(Digesta) sunt o culegere de fragmente extrase din lucrarile
jurisconsultilor clasici, adaptate de asa maniera inca sa poata fi folosite in scopul
solutionarii diferitelor cazuri ivite in practica.
Textele au fost selectionate si sistematizate de catre o comisie formata din 15
persoane sub conducerea lui Tribonian. Membrii comisiei au fost alesi dintre
avocatii si dintre profesorii de drept de la Constantinopole si Beirut.
O prima dificultate de care s-a lovit comisia in redactarea materiei a fost generata
de faptul ca multe din solutiile jurisconsultilor clasici erau controversate. Ori
textele trebuiau astfel formulate, incat sa poata fi aplicate in practica. In scopul
de aface posibila o reglementare unitara, Justinian a dat 50 de
constitutiuni(quinquaginta decisiones), prin care a pus capat controverselor si a
defiintat institutiile depasite.
Comisia a extras fragmente din doua mii de lucrari clasice. Fragmentele extrase au
fost sistematizate in 50 de carti. Cartile sunt impartite in titluri, titlurile in
fragmente, iar fragmentele in paragrafe. La inceputul fiecarui fragment se afla o
inscriptio in care este mentionat numele autorului si opera din care a fost extras
textul. Pentru a cita un text din Digeste se utilizeaza patru cifre: se indica, pe
rand, numarul cartii, al titlului, al fragmentului si al paragrafului. Textul prin care
Ulpian ne reda sensul cuvantului abusus va fi citat: D.7.5.5.1. Numerotarea
paragrafelor incepe cu paragraful al doilea, deoarece primul, numit principum, nu
este numerotat.
Pana in secolul trecut s-a crezut ca fragmentele au fost asezate, in cuprinsul
Digestelor, la intamplare. In realitate, Digestele cuprind un lant de texte, alcatuit
dupa anumite criterii. Studiul aprofundat al fragmentelor a prilejuit constatarea
ca, in cadrul fiecarui titlu, fragmentele pot fi grupate in patru categorii, dupa
criteriul operei si al autorilor din care au fost extrase. De asemenea fiecare
categorie de lucrari este pusa la dispozitia unei comisii. Cele trei subcomisii care au
lucrat la elaborarea Digestelor au fost conduse de catre Teofil, Constantin si
Doroteu. Prima subcomisie a extras, in principal, fragmente din libri ad Sabinum si
din Digestele lui Salvius Iulianus; ele sunt desemnate prin termenul de masa
sabiniana. Cea de-a doua subcomisie a selectionat fragmente din comentariile la
adresa pretorului, fragmente numite masa edictala. Fragmentele extrase de a treia
subcomisie au compus masa papiniana. Fragmentele din ultima categorie(apendix)
par a fi fost extrase de catre subcomisia a treia. 
Dupa ce fiecare subcomisie a extras fragmentele cele mai valoroase din lucrarile
care i-au revenit, s-a trecut la asezarea lor in ordine, in cadrul fiecarui titlu. Mai
intai s-au pus unele sub altele, fragmentele din masa sabiniana, care corespundea
unui titlu anume, apoi fragmentele din masa edictala, care se refereau la materia
indicata de titlul respectiv, si in fine, fragmentele din masa papiniana si din apendix.
Aceeasi operatie s-a facut cu ocazia alcatuirii fiecarui titlu, desi in unele cazuri,
ordinea asezarii celor patru categorii de fragmente se schimba.
Digestele ocupa un loc central in cadrul operei legislative a lui Justinian, pe de-o
parte datorita modelului de gandire juridica pe care ni-l ofera, pe de alta parte
datorita influentei pe care au exercitat-o asupra legislatiei si asupra doctrinei
juridice de mai tarziu. 
Cele mai valoroase editii ale Digestelor au fost publicat de catre Theodor Mommsen
in anul 1870 si de catre P. Bonfante (si colectiv) in anul 1931.
Institutele(Institutiones) lui Justinian au fost publicate, ca si Digestele, in anul
533. Lucrarea cuprinde extrase din Institutele clasice, iar spre deosebire de
Institutele elaborate in epoca clasica, Institutele lui Justinian au forta obligatorie.
Ele cuprind patru carti, cartile sunt impartite in titluri, iar titlurile in paragrafe.
Titlurile contin fragmente care se continua unele pe altele, dupa criteriul materiei,
fara a se mentiona autorul si lucrarea din care au fost extrase. La alcatuirea
Institutelor si-au dat concursul Tribonian, Teofil si Doroteu.
Novelele(Novelae) . Dupa anul 533, cand a fost publicata ce de-a doua editie a
Codului, Justinian a mai dat un numar de constitutiuni, care au fost sistematizate
intr-o lucrare de sine statatoare, numita Novelae. Lucrarea se intituleaza “Novele”
nu pentru ca ar introduce noi principii de drept, ci pentru ca dispozitiile sale sunt
“noi” din punct de vedere cronologic, fata de cele cuprinse in Cod. De altfel,
Novelele nu au fost alcatuite de insusi Justinian, ci de persoane particulare, dupa
moartea imparatului.
Asa se explica faptul ca in Novele sunt cuprinse si constitutiunile abrogate, ceea ce
a adus la repetari si la unele contradictii.
Opera legislativa a lui Justinian, publicata pentru intaia oara in anul 1489, a fost
denumita in secolul al XVI-lea Corpus iuris civilis (Culegere a dreptului civil),
denumire folosita si in zilele noastre.
Urmand declinul Romei si al impresionantului imperiu roman, Eoropa de Vest intra in
ceea ce a fost cunoscuta ca - evul mediu – sau epoca intunericului. Dupa caderea
imperiului de vest, in 476, partea de est – imperiul bizantin – a mai rezistat 1000 de
ani, dupa care, in urma deselor si repetatelor raiduri arabe si turcesti, finalmente a
cedat. Aceasta denumire a fost in parte folosita, fiindca atat de mult din civilizatia
romana de vest, si mai apoi de est, fusese distrusa si inlocuita cu una si mai
barbara, incat, practic, nu mai existau diferente fata de epoca de inceput.
Numele epocii – evul mediu – a mai fost folosit si din cauza ca foarte putina istorie
scrisa a supravietuit acelei perioade, epoca ce a marcat profund istoria insangerata
si brazdata de razboaie asupra evenimentelor fulminante ce-au fost odata. 
 Bibliografie

Nicolae Iorga, Despre evolutia imperiului roman, litografiat ;

Petre Panaitescu, Razboaiele, arta si civilizatia Imperiului Roman,

litografiat ;

Mihai Eminescu, Maretia si decaderea civilizatiei romane, art. din

“Timpul”, 1883 .