UNIVERSITATEA „ OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE

ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ

DREPT

DISCIPLINA:

DREPT ROMAN

TEMA DE CERCETARE:

CODUL LUI IUSTINIAN. ANALIZA JURIDICA

PROFESOR COORDONATOR,

CONF. UNIV. DR. MARIN MARILENA

STUDENT,

DEDE FLORIAN

ANUL I , GRUPA II

CONSTANȚA

2022/2023




STRUCTURA LUCRARII

1. INTRODUCERE

2. CODUL LUI IUSTINIAN

2.1. CODUL LUI IUSTINIAN ( CODEX)

2.2. DIGESTELE LUI IUSTINIAN

2.3. INSTITUTELE (Institutiones)

2.4 NOVELAE

3. ANALIZĂ JURIDICĂ

CONCLUZII

4. OPINIA PERSONALĂ

5. ANEXE

5.1 ANEXA 1

5.2 ANEXA 2

5.3 ANEXA 3

6. BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Iustinian, conştient de faptul că societatea romană se află în ultimul stadiu al

descompunerii, a căutat soluţii pentru a o salva. În concepţia lui Iustinian, repunerea în vigoare
a izvoarelor dreptului roman clasic ar fi fost de natură să revitalizeze societatea. Atunci a cerut
profesorilor, jurisconsulţilor şi avocaţilor celebri din epoca sa să facă o sistematizare a celor
mai valoroase izvoare ale dreptului clasic.

În acest scop, s-a constituit o comisie în frunte cu profesorul Tribonian, quaestor sacri
palati, autoritate celebră în domeniul dreptului. Această comisie a întocmit aşa numită “operă
legislativă a lui Iustinian”, denumită în epoca Renaşterii “Corpus iuris civilis” (Culegere a
dreptului civil). Codul lui Iustinian (în latină, Codex Justinianus ) este o colecție substanțială
de legi compilate sub sponsorizarea lui Iustinian I , conducător al Imperiului Bizantin . Deși
legile adoptate în timpul domniei lui Iustinian ar fi incluse, Codul nu era un cod complet nou,
ci o agregare a legilor existente, porțiuni ale opiniilor istorice ale marilor experți juridici romani
și un contur al legii în general. Lucrul a început pe Cod în scurt timp după ce Iustinian a luat
tronul în 527. În timp ce o mare parte a fost finalizată până la mijlocul anilor '30, deoarece
Codul conținea noi legi, anumite părți ale acestuia au fost revizuite periodic pentru a include
aceste noi legi, până în anul 565.Această operă legislativă nu are nimic original în ea. Membrii
comisiei nu au desfăşurat o activitate creatoare, ci au compilat, au sistematizat izvoare de drept
elaborate cu sute de ani înainte. Dar acele izvoare de drept şi, în special, lucrările
jurisconsulţilor clasici nu ne-au parvenit, nu au ajuns până la noi, cu câteva excepţii. Astfel că
noi cunoaştem jurisprudenţa clasică romană indirect şi parţial, pe baza fragmentelor din
lucrările clasice, care au fost sistematizate în Digestele lui Iustinian.1

Justinian ,a căutat soluții pentru a salva societatea romană în ultimul stadiu de

descompunere. Codificarea lui Justinian desemnează o importanță științifică ce constă în
sistematizarea și unificarea izvoarelor de drept și instituțiilor dreptului roman. Codul lui
Justinian s-a reliefat prin evoluția ideilor și instituțiilor juridice atît în domeniul dreptului public
cît și în domeniul dreptului privat. Codul reabilitează şi actualizează principiile şi legile
imperiului roman. Este afirmat dreptul persoanei : sclavii sunt eliberaţi, femeile sunt mai bine
considerate în regimul matrimonial, văduvele şi copiii se iau în considerare la succesiune,

1 Emil Molcuț, Drept Privat Roman, Universul Juridic , 2016, București, p.51

debitorii sunt protejaţi mai bine faţă de creditori, iar pedepsele crude precum pedeapsa cu
moartea sunt înlocuite cu sentinţe mai blânde.

CODUL LUI IUSTINAN

Codul lui Iustinian este un cod civil roman elaborat în anul 528 d.Hr. de împăratul
Iustinian al Imperiului Bizantin. Acest cod cuprinde compilația tuturor legilor romane existente
la acea vreme și este considerat una dintre cele mai importante realizări ale împăratului2.

Codul lui Iustinian a avut o influență majoră asupra dreptului civil european și al
dreptului civil modern. A fost tradus în diferite limbi și a fost utilizat ca bază pentru codificarea
dreptului civil în multe țări europene. De asemenea, a jucat un rol important în conservarea și
transmiterea cunoștințelor juridice romane.

Iustinian a ordonat elaborarea unui nou cod civil care să cuprindă toate legile romane
existente la acea vreme, într-un singur document. Acest cod a fost elaborat de un grup de juriști,
condus de Tribonian, și a fost finalizat în anul 528 d.Hr. Opera legislativă a lui Iustinian
constituie cel mai valoros document pe care antichitatea l-a transmis lumii moderne. Această
operă este formată din patru lucrări: “Codul”, “Digestele”, “Institutele” şi “Novelele”.

Codul lui Iustinian este o culegere de constituţiuni imperiale date în intervalul de

timp cuprins între epoca împăratului Hadrian şi anul 529 e.n.. Această primă ediţie a Codului
nu ne-a parvenit, s-a pierdut. Din fericire, în anul 534 e.n., comisia lui Tribonian a elaborat a
doua ediţie a Codului – “Codex repetitae praelectionis”, care a ajuns până la noi.

Alături de Tribonian, la elaborarea Codului au lucrat şi profesorii Teofil, de la

Facultatea de Drept din Constantinopol şi Leontius, de la Facultatea de Drept din Beirut.

În vederea elaborării acestui cod, comisia condusă de Tribonian a valorificat unele

codificări anterioare, fie particulare, fie oficiale. Dintre codificările particulare utilizate,
menţionăm Codul Gregorian şi Codul Hermogenian. Aceste coduri au fost alcătuite de către
profesorii Gregorius şi Hermogenianus, de la Facultatea de Drept din Beirut.

Codul lui Iustinian este sistematizat în 12 cărţi, cărţile sunt împărţite în titluri, titlurile
în constituţiuni, iar unele constituţiuni sunt împărţite şi în paragrafe. La începutul fiecărei
constituţiuni există o inscriptio, în care este indicat numele împăratului ce a emis

2 Emil Molcuț, Drept Privat Roman, Universul Juridic , 2016, București, p.52

constituţiunea, precum şi numele persoanei căreia îi era adresată. La sfârşitul constituţiunii, în
subscriptio, sunt arătate locul şi data adoptării acelei constituţiuni.

Deoarece Codul lui Iustinian urma să aibă o finalitate practică, să fie aplicat în practica
instanţelor judecătoreşti, comisia a selecţionat numai constituţiunile rămase în vigoare, nu şi
pe cele abrogate. Ba mai mult, textele depăşite au fost astfel adaptate încât să poată fi aplicate
în practică. Codul cuprinde atât dispoziţii de drept public, cât şi dispoziţii de drept privat. În
două cărţi sunt cuprinse şi câteva dispoziţii de drept canonic.

Digestele lui Iustinian au fost adoptate în anul 533 e.n. Această lucrare enciclopedică
este o culegere de fragmente din lucrările jurisconsulţilor clasici.
Metoda de lucru a comisiei a fost elaborată chiar de către Iustinian, prin trei
constituţiuni imperiale, care apoi au devenit prefeţe ale Digestelor.3
Comisia, condusă tot de către Tribonian, era formată din 15 profesori şi avocaţi, care
au constatat că opiniile jurisconsulţilor clasici erau în mod frecvent diferite. Or, lucrarea ce
trebuia alcătuită de membrii comisiei urma a fi aplicată în practică, astfel încât soluţiile trebuiau
să fie unitare. Tribonian l-a sesizat pe împărat în privinţa existenţei acestor controverse, precum
şi în legătură cu faptul că unele instituţii erau depăşite. Împăratul a decis, prin 50 de
constituţiuni imperiale, să pună capăt tuturor controverselor şi să desfiinţeze toate instituţiile
juridice depăşite.
Pentru elaborarea Digestelor, comisia a valorificat peste 2000 de lucrări clasice, pe care
le-a considerat cele mai valoroase, iar fragmentele extrase din cele 2000 de lucrări au fost
sistematizate în 50 de cărţi. Cărţile au fost împărţite în titluri, fragmente şi paragrafe. La
începutul fiecărui fragment se afla câte o inscriptio, în care era indicat numele jurisconsultului,
precum şi lucrarea din care textul a fost extras.
În vederea citării unui text din Digeste, se utilizează litera “D” urmată de patru numere:
primul este numărul cărţii, al doilea este numărul titlului, al treilea este al fragmentului, iar al
patrulea este numărul paragrafului. Numerotarea paragrafelor începe cu al doilea; primul
paragraf nu se numerotează şi se numeşte principium. Deci, uneori vom avea litera “D” urmată
de trei numere.În fiecare dintre cărţi, sunt tratate diferite materii (posesiunea, proprietatea,
succesiunile, etc.); titlurile, însă, au un conţinut unitar, fiecare titlu este dedicat unei probleme
de drept determinate.
În fiecare titlu, fragmentele sunt aşezate într-o anumită ordine, care decurge din metoda
de lucru a comisiei. Comisia a fost, la rândul ei, împărţită în trei subcomisii, conduse de către
Teofil, Constantin şi Doroteu. Fiecare dintre cele trei subcomisii a cercetat anumite lucrări
clasice şi a extras din ele cele mai valoroase fragmente.

3 Emil Molcuț, Drept Privat Roman, Universul Juridic , 2016, București, p.53

Drept roman – suport de curs- Lect. Univ. Dr. Andreea Rîpeanu, PDF

Prima subcomisie a cercetat lucrările lui Masurius Sabinus, comentariile la adresa
acestor lucrări, numite “libris ad Sabinum”, precum şi Digestele lui Salvius Iulianus.
Fragmentele extrase din această categorie de lucrări au format masa sabiniană.
Cea de-a doua subcomisie a extras fragmente din lucrările prin care se făceau comentarii
asupra edictului pretorului, alcătuind masa edictală.
A treia subcomisie a extras fragmente din opera lui Papinian, alcătuind masa papiniană.
Tot această subcomisie a extras fragmente din lucrările altor jurisconsulţi, care au fost
constituite în appendix.
După ce fiecare subcomisie a extras fragmentele din lucrările care i-au revenit, comisia
s-a reunit în plen, după care s-a trecut la redactarea titlurilor. Astfel, ori de câte ori citim un
titlu din Digeste, constatăm că mai întâi figurează fragmente din operele lui Sabinus şi Salvius
Iulianus, apoi încep fragmentele prin care se comenta edictul pretorului, după care vor fi
observate fragmente din opera lui Papinian şi, în fine, din alţi jurisconsulţi.
Digestele lui Iustinian au fost tipărite în numeroase ediţii. Cele mai bune ediţii au fost
cele îngrijite de Th. Mommsen, din 1870 şi de Pietro Bonfante, din 1931.

Institutele (Institutiones). Au fost publicate în anul 533. La elaborarea lor şi-au

dat concursul Tribonian, Teofil şi Doroteu. Institutele lui Iustinian sunt, ca şi Institutele clasice,
un manual adresat studenţilor în drept. Au fost elaborate prin valorificarea institutelor clasice,
în mod deosebit a Institutelor lui Gaius, Marcian şi Florentin. Dar, spre deosebire de Institutele
clasice, care nu erau obligatorii pentru judecători, Institutele lui Iustinian aveau putere de lege,
erau izvor de drept în sens formal.
Institutele sunt formate din patru cărţi, care se împart în titluri, iar titlurile în paragrafe.
Prin urmare, Institutele lui Iustinian nu cunosc şi împărţirea pe fragmente, în sensul că nu se
indică autorul şi lucrarea din care a fost extras un anumit text. 4

Novelae. Cuprind constituţiunile imperiale date de către împăratul Iustinian din anul
534 până în anul 565. Sistematizarea lor sa făcut după moartea împăratului, de către persoane
particulare. Aceste persoane au inclus în cuprinsul Novelelor toate constituţiunile date după
anul 534, neţinând cont de faptul că unele nu mai erau în vigoare, de aceea, se constată frecvent
că textele din Novele se contrazic.
Opera legislativă a lui Iustinian a fost publicată pentru prima oară în anul 1489.
Începând din secolul al XVI-lea, a fost denumită “Corpus iuris civilis” (culegere a dreptului
civil), denumire ce este folosită şi astăzi.5

4 Emil Molcuț, Drept Privat Roman, Universul Juridic , 2016, București, p.55
5 Emil Molcuț, Drept Privat Roman, Universul Juridic , 2016, București, p.55

ANALIZA JURIDICĂ A CODULUI LUI IUSTINIAN

Analiza juridică a Codului lui Iustinian poate include o varietate de aspecte, cum ar fi
istoria, structura, conținutul și impactul său asupra dreptului civil contemporan.

Istoric vorbind, Codul lui Iustinian a fost elaborat într-un moment important al istoriei
Imperiului Bizantin, în care împăratul a dorit să centralizeze și să sistematizeze legile romane
existente. A fost elaborat de un grup de juriști condus de Tribonian și a fost finalizat în anul
528 d.Hr. Structural, Codul lui Iustinian cuprinde patru părți: Digestele, Codex, Novellae și
Institutiones. Digestele cuprind compilația tuturor legilor romane existente la acea vreme, în
special cele din perioada clasică a dreptului roman. Codex este un cod civil propriu-zis, care
cuprinde legile privind dreptul familiei, dreptul proprietății și alte aspecte ale dreptului civil.
Novellae sunt legi noi promulgate de împărat după elaborarea codului. Institutiones sunt o carte
de drept civil pentru studenți. Conținutul Codului lui Iustinian include legile privind dreptul
familiei, dreptul proprietății, dreptul comercial, dreptul penal și altele. De asemenea, a inclus
și o serie de prevederi privind procedura juridică și guvernarea imperiului.6

Impactul Codului lui Iustinian asupra dreptului civil contemporan a fost semnificativ.
A fost utilizat ca bază pentru codificarea dreptului civil în multe țări europene și a jucat un rol
important în conservarea și transmiterea cunoștințelor juridice romane. De asemenea, alte
aspecte ale dreptului roman, cum ar fi principiile de drept, au continuat să aibă influență asupra
dreptului civil modern.

6 Emil Molcuț, Drept Privat Roman, Universul Juridic , 2016, București, pp.52-55

Covalschi Stanislav, Caiet de curs – Drept Roman, Chisinau, 2013

OPINIA PERSONALĂ
După timpul alocat acestui studiu de caz, personal consider ca opera legislativă a lui
Iustinian a avut un impact important asupra dezvoltării dreptului roman și a continuat să fie
utilizat ca sursă de drept pentru multe secole după aceea. Este un document important din istoria
juridică și în zilele noastre este un document primordial pentru înțelegerea evoluției dreptului
si a societății romane din acea perioadă.

ANEXA 1- GLOSAR CU TERMENI DE SPECIALITATE

QUAESATOR SACRI PALATII- (În Roma) Magistrat cu atribuții fiscale.

(https://dexonline.ro/definitie/quaestor )

JURISCONSULT- Specialist în științele juridice angajat într-un oficiu juridic pentru

rezolvarea lucrărilor de specialitate și susținerea intereselor instituției în fața justiției sau a altor
organe de stat. (https://dexonline.ro/definitie/jurisconsult)

CODEX REPETITAE PRAELECTIONIS- a doua editie a Codului lui Iustinian,

publicată in anul 534 ( Curs de drept privat roman- Emil Molcuț- Ediție rev. Și adăug..-
București : Universul Juridic, 2011)

LIBRIS AD SABINUM- comentarii la adresa operei lui Massurius Sabinus. Erau

lucrări de drept civil. (Curs de drept privat roman- Emil Molcuț- Ediție rev. Și adăug..-
București : Universul Juridic, 2011)

NOVALAE- novelele lui Iustinian. Ultima lucrare din opera legislativă a împăratului
Iustinian, care cuprindea constituțiunile imperiale date de împărat între anii 534-565.
Codificarea a fost făcută după moartea lui Iustinian, de către persoane particulare (Curs de
drept privat roman- Emil Molcuț, București, Universul Juridic, 2011)

DIGESTA- opera cu caracter enciclopedic, în care erau cuprinse instituții ale dreptului
civil și ale dreptului pretorian (Curs de drept privat roman- Emil Molcuț, București, Universul
Juridic, 2011)

ANEXA 2- ELABORAREA UNEI GRILE

1. Din câte lucrări este formată opera legislativă a lui Iustinian?

A. Din 4 lucrări

B. Din 3 lucrări

C. Din 5 lucrări

REZOLVAREA GRILEI :
A) Răspuns corect- lucrarea era formată din 4 lucrări numite: “CODUL LUI
IUSTINIAN”, “DIGESTELE LUI IUSTINIAN”, “INSTITUTELE”,
“NOVELAE”
B) Răspuns greșit- lucrarea era formată din 4 lucrări numite: “CODUL LUI
IUSTINIAN”, “DIGESTELE LUI IUSTINIAN”, “INSTITUTELE”,
“NOVELAE”
C) Răspuns greșit- lucrarea era formată din 4 lucrări numite: “CODUL LUI
IUSTINIAN”, “DIGESTELE LUI IUSTINIAN”, “INSTITUTELE”,
“NOVELAE”

ANEXA 3- CREAREA NUMELUI POTRIVIT REGULILOR
DREPTULUI ROMAN

Numele real al studentului: Dede Florian

Nume de cetățean roman:
- Nomen gentilicum: Dede
- Paranomen :

Florian- de origine latină, Florianus ce ar însemna înfloritor, magnific

- Cognomen: Flori
- Filius: Gokhan
- Tribu: Slobozia
Nume latinizat complet: Florianus Dede Flori, Filius Gokhan tribu Slobozia

BIBLIOGRAFIE
1. Molcuț, Emil, DREPT PRIVAT ROMAN, Editura UNIVERSUL JURIDIC,
BUCUREȘTI 2011
2. Curs de Drept Roman- Prof. Univ. Dr. Emil Molcuț, PDF
3. Drept roman – suport de curs- Lect. Univ. Dr. Andreea Rîpeanu, PDF
4. Covalschi Stanislav, Caiet de curs – Drept Roman, Chisinau, 2013
5. WIKIPEDIA
6. DEX ONLINE