Universitatea de stat din Moldova

Departamentul Drept Privat

Referat

Tema:Codificarea lui Iustinian

Profesor: Hîncu Victoria,

magistru in drept,
lector universitar
Student:Prepeliță Mihail,
grupa 1702

Republica Moldova ,Chisinau 2017

 Cuprins
 Partea întroductivă

 Istoric
Istoria Imperiului Roman
Istoria lui Justinian
Comisia de creare
Cele mai importante codificări

 Opera
Codex
Digesta sau Pandecta
Institutiones
Novellae

 Importanța

1
Partea întroductivă
Codificarea lui Iustinian (527-565) constituie una dintre cele mai importante momente
din întreaga dezvoltare a dreptului roman. Reprezentând un adevărat edificiu juridic, i-au
asigurat lui Justinian o faimă enorma in domeniul istoriei dreptului. Justinian a codificat
întregul drept și a desființat puterea creatoare a dreptului pretorian si pe a jurisconsultilor.1
Istoric
Istoria Imperiului Roman .Incepând cu domnia împăratului Diocletian (284 305),
Imperiul Roman a intrat într-un proces de decădere. Situația economică se agraveazță din
cauza scăderii producției agricole și a răscoalelor; în ciuda politicii duse,pentru dezvoltare
unui puternic aparat birocratic, centralizat, necesar din punct de vedere militar si
administrativ, creste puterea latifundiarilor (datorită institutiei patronatului - patrocinium);
Imperiul se întindea de la Eufrat, la Oceanul Atlantic si din Sahara, la până în Anglia, si de
aceea, un singur om nu putea asigura conducerea politică a acestuia. Mai apoi s-a ajuns la
împărțirea Imperiului; împăratul Constantin cel Mare întemeiază in anul 330 cea de a doua
capitală a Imperiului la Constantinopol (despărtirea de drept are loc în timpul lui Theodosie
ce Mare (anul 395), fiecare din cele două capitale - Roma cezarilor si Constantinopolul
imperialilor îsi revendică titlul de continuatoare a Romei Eterne. Căderea Romei în anul 476
va face din Constantinopol continuatorul Romei Eterne, iar impărații din Răsărit se vor
considera stăpânii întregului imperiu. Noua Romă răsăriteană va fi, până la mijlocul
secolului al XV-lea, arena principală de desfăsurare a evenimentelor sociale, politice si
culturale.2
Istoria lui Justinian, nepot al împăratului Iustin, născut in apropierea orasului, astăzi
Skoplye.A urcat pe tron in anul 527; istoricul Procopius arată că în cazul rezolvării
problemelor statului, împăratul Iustin îl lua ca sfătuitor pe Iustinian. La adus la
Constantinopol pe Iustinian și a frecventat școli în domeniul politicii, religiei si a deținut o
serie de funcții publice, iar la urcarea sa pe tron, avea deja o bogată experiență militară si
politică, conducând destinele Imperiului de Răsărit timp de 38 de ani. Iustinian a dorit
refacerea Imperiului Roman ,reușind chiar pentru un timp acest lucru in anul 546 cucerește
Roma si edictează constitutia sa Pragmatica sanctio.

1
Ion M.Angel, Drept Roman , editi a IV-a ,Bucuresti 2002
2
Ion M.Angel, Drept Roman , editi a IV-a ,Bucuresti 2002

2
 Unitatea politică si religioasă pe care o visa Iustinian nu putea fi trainica fără una
legislative, dar îndemnul de a face codificarea a venit si din motive de ordin practic. Iustinian
se considera nu numai monarh suveran, ci și reprezentant al puterii divine pe pământ
mărturisea că legile erau foarte încurcate si nici o minte omenească nu le poate întelege.3
Comisia de creare
In anul 528 Iustinian a numit o Comisie formată din 10 juristi foarte distinși datorită
științei lor juridice si cu un zel lăudabil pentru interesele statului, în frunte cu Tribonian, cel
mai mare jurist al Imperiului. Justinian nu a participat direct la lucrările Comisiei, dar se pare
că a dat unele sugestii. 4
Ca mod de lucru, membrii Comisiei aveau deplină liberate de a face modificările pe
care le credeau necesare pentru a evita contradicțiile, repetițiile si neclaritățile care trebuiau
să fie comasate într-unul singur text, să pună de textele într-o formă unică mai clară si
concisă.5
Sarcina Comisiei a fost de a reuni si a clasifica constituțiile imperiale, începând de la
împăratul Hadrian pană în acel moment, a revizuit cele trei colectii anterioare - codurile:
Gregorian, Hermogenian si Theodosian si a colecționat constituțiile edictate posterior
ultimului cod.
Codul Gregorian (codex gregorianus) lucrată de un jurisconsult numit Gregorius, a
fost elaborat între anii 291-294. Conţine constituţiunile lui Diocleţian şi a împăraţilor
precedenţi, între care una a lui Septim Sever din 196. Hugo crede că conține consituţiuni ale
împăraţilor anteriori şi chiar de ale lui Hadrian.
Codul Hermogenian a fost o continuare a Codului Gregorian şi întocmit în anul 295
de către jurisconsultul Hermogenianus. Din nenorocire din colecţia hermogeniană au mai
ramas doar 38 de constituţiuni, din unele au rămas decât câteva vorbe. Aşa iată o
constituţiune: să nu poată colonul nici servul să îşi vândă peculiul său şi cel ce îl va cumpăra
să fie considerat că a cumpărat un lucru furat.

3
Ion M.Angel, Drept Roman , editi a IV-a ,Bucuresti 2002
4
Victor Volcinschi, Daniela Țurcan, Serghei Cebotari, Radu Mandraburca,Artur Tarlapan,
Natalia Bacalu ,Victoria Hîncu, Drept privat roman, Chisinau,2014

5
Victor Volcinschi, Daniela Țurcan, Serghei Cebotari, Radu Mandraburca,Artur Tarlapan, 3
Natalia Bacalu ,Victoria Hîncu, Drept privat roman, Chisinau,2014
 Codul Theodosian este o culegere oficială şi ordonată de împăratul Theodosiu al II-
lea în Orient şi cuprinde un ansamblu de constituţii imperiale care datează de la Constantin
cel Mare. Întocmit în 438 şi intrat in vigoare la data de 439, culegerea a fost utilizată şi în
partea occidentală a Imperiului. George Danielopolu afirma că această culegere,,este
împăriţită în 6-10 cărţi. Această compilaţiune este de o mare importanţă , pentru că găsim
câteva constituţiuni care nu sunt atât de alterate ca în compilaţiunea lui Iustinian unde
asemenea figurează, dar unde sunt imposibil de recunoscut, atât sunt de alterate.6
Cele mai importante codificări au fost:
 Edictum Theodorici, dat de regele vizigot Theodoric II, la Narbo, în a doua jumătate
a secolului al V-lea.
 Codex Euricianus, document scris, promulgat de regele Euric în ajurul anului 475 d.
Hr. Din acesta, ca document scris, s-a păstrat un fragment. Codul a continuat să fie aplicat
chiar şi după cucerirea musulmană, în drepturile locale (fueros în Spania, forais în
Portugalia) care au renăscut odată cu Reconquista (recucerirea);
 Lex Romana Visigothorum, numit şi Breviarum Alarici, promulgat de regele Alaric
în Provenţa.
 Liber papiensis, Cartea din Pavia, aparţinând longobarzilor, a alcătuit un drept
propriu al acestora. Mai târziu a fost sistematizat într-un manual care a luat numele de
Lombarda şi care a constituit baza învăţământului juridic la Universitatea din Pavia. Metoda
de analiză a acelui text a trecut mai târziu la Bologna şi la Şcoala glosatorilor.
 Lex Romana Burgundiorum, promulgată de regele Gundobad, în regatul
Burgundiei, în jurul anului 500 d. Hr.7

Opera
Codex Este prima culegere de constituții, care a marcat inceputul unei activități
legislative de o mare importanță pentru viitorul Bizantului si al lumii, a purtat numele de
Codex Iustinianus (529); printr-o constituție imperială numită Summarei publicae și s-a
stabilit intrarea lui în vigoare. Codul lui Iustinian a fost început în anul 528 si a fost terminat
un an mai târziu, de către o Comisie format din 10 membri, în frunte cu Tribonian. In acest

6
Ștefan Cocoș Drept Roman
7
http://www.cartidedrept.eu/articole-drept/codificarea-dreptului-in-europa-lect-univ-dr-
viziteu-madalina.html
4
cod, au fost prelucrate constituțiile din cele trei codice anterioare, care au fost supuse unei
operatii de cercetare și de eliminare a dispozițiilor căzute în desuetudine.
Evocând indirect Legea celor XII table, este format din 12 cărti împărţite pe titluri cu
rubric (765) ce cuprind în jur de 4.650 de constituţii imperiale la aproape tot dreptul public şi
privat date in epoca principatului şi dominatului, care datează din perioada împăratului
Hadrian (secolul al II lea) până în perioada domniei lui Iustinian, respectiv până în anul
codificării 529d.Hr şi cel al reeditării 4 noiembrie 534 d.Hr. De aici reiese faptul că acest cod
a apărut în 2 ediţii. Prima ediţie„codex vetus” a fost promulgată în 529 iar după 5 ani, a fost
publicată o nouă ediție a codului codex repetitae praelectionis”(codul cu text reînnoit) care
dateaza din 524; volumul acestuia a fost extins prin includerea a încă circa 300 de
constituții.8
Codexul este impărţit în 12 titluri şi fiecare titlu în mai multe paragrafe (fragmente sau
legi). Paragraful 1 al fiecărui titlu nu e numerotat şi poartă numirea de principium,
numerotarea începe cu 2 ,care revine 1, şi aşa mai încolo, până la 27.
Astfel Codexul se împarte în:
Carte I. Dreptul canonic şi dreptul şi obligaţiile funcţionarilor de stat.
Cărţile II-VIII. Dreptul privat.
Cartea IX.Dreptul penal.
Cărţile X-XII.Dreptul administrativ.
Citarea unui cod se face folosind 4 cifre:prima cifră arată cartea, a doua titlul, a treia
constituţia, iar ultima paragraful. Fiecare asemenea lege este însoţită de elemente de
individualizare urmate de o inscripțio-indicarea autorului şi a celui vizat şi urmarea ei de o
subscripțio constând din data locul publicării”. 9
Codul lui Iustinian ne-a parvenit în multe manuscrise. Ca urmare a apariţiei acestui
codex iustinianus, care sublinia intenţia autorului său de a-şi readuce întreaga operă
legislativă doar în forma acestui cod,, practica arată că operele juriştilor romani aduseseră
Romei o faimă nepieritoare.
Din primă ediție, nu s-a păstrat nici un exemplar, dar se stie însă că în cadrul celor 10
cărti în care a fost împărtit Codul, constituțiile au fost inșiruite în ordine cronologică. Fiecare

8
Ion M.Angel, Drept Roman , editi a IV-a ,Bucuresti 2002
9
https://documents.tips/documents/opera-d-codificare-lui-iustinian.html
5
constitutie era precedată de o inscripțio, in care se menționa numele împăratului care o
edictase si al destinatarului, urmata de o subscripțio (locul data emiterii).10
Digesta sau Pandecta
Constitue cea mai importantă colecție de drept roman. Digestele sunt impatiite in 50 de
cărți, iar acestea in titluri; fiecare titlu este alcatuit din fragmente - extrase mai mari sau mai
mici din operele diferitilor jurisconsulți, numarul lor se ridica la pests 9 mii. Inițial, Iustinian
avusese în vedere doar Codul, de o revedere generală avea nevoie nu numai legea
(constituțiile), ci si ius vetus (operele juriconsulților clasici). Acestea, desi aduseseră Romei
o faimă nepieritoare, ajunseseră să prezinte contradicții, deveniseră neclare si
necorespunzătoare față de nivelul epocii. Sarcina, primară de acest gen era să fie întocmită o
chintesentă a dreptului roman si un îndreptar sigur pentru practica judecătorească.
Comisia formate din 17 membri, condusă de Triboniu (,stralucit bărbat si foarte
chibzuit magistru... inzestrat deopotriva cu darul elocinței si cu talent in stiința dreptului"
caracterizare pe care i-o face Imparatul), a fost infiintata la 15 decembrie 530. Mai întâi, au
fost adunate operele junsconsulților clasici romani si s-a facut o selectie de texte care au
servit drept ghid practicienilor, iar teoreticienilor ca mijloc de informare și documentare
pentru munca de cercetare. Prima subcomisie a cercetat , lucrările de drept civil (libri ad
Sabinum), a doua subcomisie s-a ocupat de comentariile asupra edictului pretorian libri
edictum), iar a treia, de lucrarile cu caracter practic, cazuistic (Questiones, Responsa
Disputationes); la acestea, se adauga appendix (lucrari ce nu intrasera anterior).11 Autorii
Digestelor aveau în calcul două sarcini:
1.Să păstreze într-o egală măsură, să sistematizeze moştenirea vestiţilor jurisconsulţi
romani care se află într-o stare haotică, precum şi monumentul legislatic, începând cu Legea
celor XII table. Această sarcină sublinia stabilitatea ideii că Bizanţul era succesorul legitim al
Imperiului Roman.
2.Cea de a doua sarcină constă în elaborarea sistemului dreptului în vigoare in secolul
VI şi înlăturarea acelor contradicţii şi norme învechite prin intermediul unor cuvinte noi si
simplificate. Digestele trebuiau să se conformeze cu noile cerinţe şi condiţii ale timpului. Ca
urmare a acestei acţiuni, rezultatul final constă într-o culegere adaptată nevoilor practice.

10
Victor Volcinschi, Daniela Țurcan, Serghei Cebotari, Radu Mandraburca,Artur Tarlapan,
Natalia Bacalu ,Victoria Hîncu, Drept privat roman, Chisinau,2014

11
Ion M.Angel, Drept Roman , editi a IV-a ,Bucuresti 2002 6
Însă nici unul din aceste demersuri nu a fost duse până la un sfârşit din diferite motive: foarte
multe din scrierile vechilor jurisconsulţi nu şi-au găsit locul in aceasta operă.
Comisia a avut dreptul de a elimina contradictiile si de a indrepta ceea ceea ce i se
parea neclar, de a inlatura soluțiile căzute in desuetudine si de a pune de acord fragmentele
selectate cu structura social-politică a secolului VI-lea. Au fost cercetate aproape 2000 de
cărți aparținând jurisconsulților romani a caror activitate acoperea 1400 de ani. (dupa
afirmatia lui lustinian).
Digestele sunt inspirate numai din doctrina, aceastea au devenit un fel de act cu putere
de lege. Justinian a refuzat orice autoritate doctrinei care s-a format ulterior.
Cel mai bun manuscris al Digestelor, din ceea ce s-a pastrat, dateaza din secolul al VI-
lea si se numeste Littera Pisana sau Florentina. Versiunea care poartă numele Vulgata este
datorată unor manuscrise din secolul al XI-lea și al XII-lea. Aceste manuscrise contin trei
parti: Digestum vetus, irifortiatunt si Digestum novum. Digesta au intrat in vigoare prin
constitutia Tanta si au continual secole de-a rândul, se constituie sursa de inspirație și
model pentru aproape toți teoreticienii și practicienii dreptului. Iustinian o numeste
„adevaratul prea sfant templu al dreptații".
Digestele (culegere) sau Pandectele (colectie care contine totul) reprezintă, atât prin
proporții, cât si prin cuprinsul lor, cea mai importantă parte din opera lui Iustinian; colectiile
de genul acestora au fost necunoscute pâna la Iustinian (cuvantul era cunoscut, dar avea alt
ințeles, ele fiind lucrari de sinteza intre dreptul pretorian cel civil) rolul Digestelor era să
reunească, intr-un sistematic fragmentele cele mai importante din operele celor mai vestiți
jurisconsulți romani.
Digesta prevazută a fi realizată in 10 ani, a fost gata in trei ani.12 Digestele se bazeaza
pe impartirea sistemului de drept in drept public si drept privat; continutul principal il
formeaza fragmentele care se refera la dreptul privat, iar dintre acestea cele mai multe
primesc mostenirile. Fragmentele de drept se referă la dreptul de stat, dreptul international,
dreptul și procedura penală.
Sunt date o serie de definiții, sunt formulate o serie de reguli privind interpretarea
dreptului si a actelor juridice (preluate de legislațiile care au urmat). Deși constituie opera de

12
Victor Volcinschi, Daniela Țurcan, Serghei Cebotari, Radu Mandraburca,Artur Tarlapan,
Natalia Bacalu ,Victoria Hîncu, Drept privat roman, Chisinau,2014
7
tradiție clasică, Digestele prezintă elemente noi, introduse in vederea adaptării textelor
clasice, la realitatile din acea vreme interpolații si tribonianisme).
Interpolațiile materiale erau cele mai importante și se făceau pentru adaptări, ele
constau in modificari care schimbau insăși regula din dreptul clasic (printr-o propoziție putea
fi schimbata o regula; alteori, foloseau expresia „este mai bine" sau cuvantul „astazi"; in alte
cazuri era inlaturat termenul pentru institutia dispărută in loc de mancipațio, tradițio; puteau
fi modificări de limba (modemizând terminologia). Descoperirea acestor interpolațiuni este
foarte anevoioasă (folosinduse diferite metode - compararea directă a textelor, criteriul
istoric sau al anacronismelor, filologic.
Institutiones
Tribonian, impreună cu profesorii Teofil si Dorotheu, au primit sarcină sa elaboreze un
manual juridic pentru incepatori ( din considerațiile lui Iustinian. „mințile fragede nu sunt in
stare să poarte greutatea unei asa de mari ințelepciuni ..."; „studenții se găsesc in antecamera
dreptului si se grăbesc să-i cunoască secretele"). Acest manual purta numele lucrarii
jurisconsultului Gaius și Instituționes, pe care il luase ca model, dar s-a ținut seama si de
nevoile invățământului din secolul VI-lea; a fost publicat in anul 533. Manualul a fost
impărțit in patru cărți, cuprindea numeroase definiții, dar si unele controverse pentru
formarea spiritului juridic la studenți, problemele sunt tratate sistematic, fară a indica autorii
și lucrările, reprezintă o lucrare redactată cu claritate si precizie.13
 Cartea I (Despre dreptate și drept )Dreptatea este voinţă de a da fiecăruia ce i se
cuvine iar jurisprudenţa cunoaşterea lucrurilor divine și umane ,ştiinţa a ceea ce este drept si
nedrept şi se cuvine a avea o serie de reguli dintre care a trăi in mod cinstit, a nu răni pe
altul si a da fiecaruia ce I se cuvine , deasemenea se mai vorbeşte despre diviziunea dintre
dreptul public ce se referă la organizarea statului roman și cel privat ce se referea la interese
proprii.
 Cartea II tratează teme precum clasificarea lucrurilor in lucruri commune publice şi
ale corporaţiilor ca de exemplu sunt lucruri comune aerul, apa curgătoare ,marea , ţărmul
mării, lucruri care aparţin corporaţiilor (teatrele stadionele ) iar lucrurile publice ,folosinţa
ţărmului şi a mării publice,lucrurile sacre neaparţind cuiva, fiind consacrate zeităţilor
conform ritualului.

13
Ion M.Angel, Drept Roman , editi a IV-a ,Bucuresti 2002

8
  Cartea III Această culegere cuprinde o serie de aspecte ce ţin de materia
succesiunilor. Tratează succesiunile ce se acordă în temeiul legii( dacă cine moare și nu şi-a
facut testament averea sa îi revine rudelor de gradul I, imparaţii concluzionând că rudele
mai indepartateîn special femeile să aibă un drept la moştenire limitat astfel incât să capete
cu o treime mai puţin decât a luat mama sau bunicul.
 Cartea IV Ultimul manual tratează alte aspecte elementare de drept cum ar fi
obligaţiile ce se nasc din delict adică dintr-o fraudă cum ar fi furt, înşelăciune, daună sau
datorie. Furtul este însuşirea frauduloasă a unui lucru , cu intenţia de imbogătire , fiea
lucrului insuşi ,fie a folosinţei sau posesiunii lui.
Îndemnul lui Iustianian pentru aceast manual este extrem de concis ,,primiţi aşadar
aceste legi ale noastre cu cea mai mare seriozitate şi aratati-vă voi inşivă atat de pricepuţi
incât sa puteti nădăjdui ca , după terminarea studiilor juridice ,sa fiti pe deplin vrednici sa
cârmuiti statul nostru in diferitele misiuni pe care le aveți14
Institutiones capata valoare legislativa, ramanand multa vreme in istoria dreptului ca
prototip al manualului desăvârșit.
Novellae
Codul publicat in 529 a fost însă, depășit, deoarece dreptul pozitiv a continuat sa se
dezvolte in acel timp, au fost decretate numeroase constituții imperiale și 9 editie trebuiau sa
le cuprinda si pe acestea.
Comisia a fost prezidată tot de Tribonian, iar noul cod a intrat in vigoare in anul 534.
Codul este impărțit in cărți iar acestea, in titluri; prima carte este dedicata dreptului religios
de stat. Publicarea celei de a II-a editii a Codului nu a intrerupt activitatea legislativă a lui
Iustinian care a continuat să emită alte constituții. Acestea au fost denumite Novellae
Constitutiones. Acestea sunt publicate in cea mai mare parte in limba greaca; cu toată tradiția
romanității pe care Iustinian doria sa o pastreze, a trebuit sa țină seama ca destinătarii
vorbeau limba greaca (socotita limba comuna). In limba latină au fost redactate numai
constituțiile care interesau organizarea centrala a statului si cele destinate provinciilor unde
se vorbea latineste. Novelele sunt expuse foarte amănunţit. în timpul domniei lui Iustinian
aceste constituţii nu au fost întregite într-o culegere unică, nouă ni s-au păstrat doar trei
culegeri de nuvele :
 Una alcătuită din 124 novellae care erau o culegere privată al unui profesor de drept
din Constantinopol şi era denumită EPITOME IULIANI .

14
Vladimir,Hanga, Institutiile lui Iustinian ,editura Lumina Lex,Bucureşti ,2002

9
  Cea de-a doua alcătuită din 168 de novellae , era întocmită în timpul domniei
împăratului Tiberius al II –lea.
 A treia , care era alcatuită din 134 novellae , a primit denumirea AUTHENTICUM
sau LIBER AUTHENTICORUM, fiind redactată în limba italiană , probabil în Italia,
această culegere având o valoare oficială.15

Importanta
Cele 4 carti ale legislației lui Iustinian – Codex, Novellae, Digesta si Institutiones
formează un tot întreg , care de la inceputul secolului al XII-lea, va fi cunoscut sub
denumirea de Corpus iuris civilis (Colecția dreptului civil). La cele 4 lucrari , s-au adăugat și
alte lucrari (biberi feudorum ...). Justinian ,a căutat soluții pentru a salva societatea romană în
ultimul stadiu de descompunere. Codificarea lui Justinian desemnează o importanță
științifică ce constă în sistematizarea și unificarea izvoarelor de drept și instituțiilor dreptului
roman. Ea prezintă şi o semnificaţie politică întrucat a fost destinată să asigure perpetuarea
relaţiilor de tip sclavagist exprimând poziţia de clasă a lui Iustinian precum şi a celor pe
care îi reprezintă Codul lui Justinian s-a reliefat prin evoluția ideilor și instituțiilor juridice
atît în domeniul dreptului public cît și în domeniul dreptului privat. Codul reabilitează şi
actualizează principiile şi legile imperiului roman. Este afirmat dreptul persoanei : sclavii
sunt eliberaţi, femeile sunt mai bine considerate în regimul matrimonial, văduvele şi copiii se
iau în considerare la succesiune, debitorii sunt protejaţi mai bine faţă de creditori, iar
pedepsele crude precum pedeapsa cu moartea sunt înlocuite cu sentinţe mai blânde.

15
https://documents.tips/documents/opera-d-codificare-lui-iustinian.html
10
 Bibliografie
 Victor Volcinschi, Daniela Țurcan, Serghei Cebotari, Radu Mandraburca,Artur
Tarlapan, Natalia Bacalu ,Victoria Hîncu, Drept privat roman, Chisinau,2014
 Ion M.Angel, Drept Roman , editi a IV-a ,Bucuresti 2002
 Vladimir,Hanga, Institutiile lui Iustinian ,editura Lumina Lex,Bucureşti ,2002
 Ștefan Cocoș Drept Roman
 EmilMorcuț, Drept Roman ,București 2000
 https://documents.tips/documents/opera-d-codificare-lui-iustinian.html
 http://www.cartidedrept.eu/articole-drept/codificarea-dreptului-in-europa-lect-
univ-dr-viziteu-madalina.html

11