Tema 1: Finanțele publice

1.Noțiunea de finanțe publice

2.Concepte privind finanțele publice
3.Structura și trăsăturile caracteristice ale finanțelor publice
4.Funcțiile finanțelor publice
5.Activitatea financiară a statului

1. Cuvîntul finanțe provine de la expresiile latinești finis, finare, fiare, care au semnificația de termen de plată. În sec. XIII se utilizau pe larg
noțiunile: finatio, financia sau financia pecuniare, ceea ce însemna plata în bani a unei obligații legale. În sec. XV, în Franța, se utilizau expresiile
financie sau hommes de finance, care desemnau persoanele care încasau impozite pentru rege. Tot în aceeași perioadă, în Germania, se foloseau
expresiile finanz, cu sensul de plată în bani, și finanță, care-l desemna pe cămătar. Odată cu trecerea timpului, cuvîntul finanță a căpătat un sens
foarte larg, astfel ca, în prezent, să fie incluse următoarele elemente ca: bugetul statului, venituri publice, cheltuieli publice, impozite, taxe,
împrumutul de stat, operațiuni bancare și de bursă etc. Domeniul public include acele bunuri care au utilitate publică de care cetățenii se folosesc
în general în mod gratuit, aceste bunuri, de regulă, nu aduc venituri, pe cînd cheltuielile de întreținere a lor sunt destul de mari (de ex., fîntînile
arteziene, monumentele, parcurile, muzeele etc.). Domeniul privat include acele bunuri pe care statul le deține ca orice proprietar, aceste bunuri
fiind aducătoare de venituri (de ex., clădirile etc.). Expresia finanțe publice este asociată cu statul, cu unitățile administrativ-terioriale sau cu alte
subiecte de drept public, în legătură cu veniturile, cheltuielile, împrumuturile și datoria acestora. Diferit de acestea, finanțele private sunt asociate
cu unitățile economice private, bănci, societăți de asigurare private etc., în legătură cu resursele financiare ale acestora. În consecință, finanțele
publice sunt folosite, în principal, pentru acoperirea nevoilor generale ale societății, în timp ce scopul utilizării finanțelor private este realizarea de
profituri de către agenții privați. Duvergere mențiomează că finanțele publice este știința care studiază activitatea statului în calitatea sa de
utilizator ale unor tehnici financiare specifice, și anume: cheltuieli, impozite, taxe, împrumuturi, procedee monetare, buget etc. Lalimiere,
urmărind extinderea ariei finanțelor publice, arată că finanțele publice se ocupă cu studiul mijloacelor prin care statul încearcă să acopere
cheltuielile publice pe seama resurselor publice, să realizeze și intervenții pe plan social și economic. Mulți autori scot în evidență caracterul
politic al științei finanțelor publice, menționînd că majoritatea marilor reforme sociale și politice au avut cauze financiare, iar cele mai importante
probleme financiare, de o importanță majoră, au fost soluționate avînd la bază cauze politice. Finanțele publice reprezintă totalitatea relațiilor
sociale de natură economică, care apar în procesul realizării și repartizării în formă bănească a tuturor resurselor necesare statului pentru
îndeplinirea sarcinilor și funcțiilor sale.

2.Concepte privind finanțele publice. Concepțiile specialiștilor care au tratat și tratează evoluția finanțelor publice sunt următoarele:-finanțele
publice clasice- este caracteristică perioada sec. XVIII- începutul sec. XX;-finanțele publice moderne- primele decenii ale sec. XX- pînă în jurul
anilor '80 ai sec. XX;-finanțele publice postmoderne- anii '80 ai sec. XX pînă în prezent. Concepția clasică a finanțelor publice. Concepția
clasică privind finanțele publice reflectă doctrina liberală în dezvoltarea economică a societății. Statul liberal era neutru în ceea ce privește
aspectul economic, rolul său fiind limitat la îndeplinirea atribuțiilor de bază caracteristice acelei perioade (sex. XVIII- începutul sec. XX)-
ordinea publică, apărarea națională, diplomația și justiția. La baza concepțiilor clasice au stat un șir de principii, unul fiind caracteristic sec. XX:
Guvernul cel mai bun este acel care guvernează cel mai puțin. Alte principii sunt:-Reducerea la minim a cheltuielilor publice;-Veniturile publice
se constituie pe baza contribuției generale;-Impozitele, împrumuturile, taxele, trebuiau în așa mod stabilite încît să aibă un caracter neutru,
astfel să nu modifice relațiile social-economice deja existente;-Asigurarea și menținerea echilibrului între veniturile și cheltuielile statului.
Statul-activitate economică=0. Finanțele publice moderne.După Primul Război Mondial se afirmă tot mai mult doctrina de intervenție a statului
în sfera economică, ceea ce a dus la creșterea rolului autorităților publice în viața economică, prevenirea crizelor economice, iar în cazul de
producere a acestor crize- luarea de măsuri pentru lichidarea acestora. Toate acestea au dus la înființarea unor întreprinderi publice, întreprinderi
cu capital mixt (de ex., trust-urile). Obiectivele economice ale Guvernului, în acea perioadă, au fost să promoveze eficiența, stabilitatea și
echitatea. Astfel, promovarea stabilității economice urmărește înregistrarea unei creșteri economice și de durată, ocuparea deplină a mînei de
lucru, stabilitatea prețului. În scopul promovării echității, Guvernul urmărește eliminarea inegalităților de venit prin următoarele elemente:
impozitarea progresivă; transferuri din bugetul de stat; subvenționarea categoriilor defavorizate. Unul dintre primii care a încercat să demonstreze
necesitatea intervenției statului a fost britanicul Keynes. Economisirea- scoaterea banilor din circuitul economic. Perioada finanțelor publice
postmoderne. Se împarte în: -neoliberalism- susținători: M. Thatcher, R. Reegan –neokeynesism. Neoliberalismul nu susține implicarea masivă a
statului în activitatea economică; neokeynesismul- viceversa. Finanțe publice - trebuie sa fie asociate cu statul, cu UAT sau cu alte instituții de
drept public, în legătură cu resursele, cheltuielile, împrumuturile si datoria acestora, regim de drept public, satisfacerea intereselor generale ale
societății, surse specifice (impozite, taxe, etc.), se constituie si se gestionează printr-un sistem de bugete, si anume: bugetul de stat, bugetele
locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul statului si bugetele instituțiilor publice cu caracter autonom, în condițiile asigurării echilibrului
financiar. Finanțe private - sunt asociate cu întreprinderile, băncile si societățile de asigurare private, regim juridic de drept privat, puse in slujba
realizării de profit în interes personal, surse specifice (investiții personale, cote de participații, credite, economii personale, etc.), în țările bazate
pe economia de piața, cea mai mare parte a mijloacelor de producție sunt concentrate in proprietatea privata a diferitor categorii de persoane.

3.Structura și trăsăturile caracteristice ale finanțelor publice. De la apariția formațiunii statale și pînă în prezent au rămas veniturile publice și
cheltuielile publice. Un alt element sunt împrumuturile de stat. Odată cu obținerea independenței, respectiv odată cu transformările sociale și
politice care au avut și au loc în societatea noastră, sistemul financiar al RM, la etapa actuală, este compus din următoarele elemente: 1.sistemul
bugetar- art. 3 din Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181. Sistemul bugetar este un sistem de bugete reglementate
prin lege, format din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS), fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală și
bugetele unităților administrativ-teritoriale (UTA). 2.fondurile de urgenta-art.36,leg.181- Articolul 36. Fondul de rezervă şi fondul de
intervenţie ale Guvernului - (1) Prin legea bugetară anuală în cadrul bugetului de stat pot fi create: a) fondul de rezervă – pentru finanţarea
cheltuielilor urgente care survin pe parcursul anului bugetar şi care nu au fost posibil de anticipat şi, respectiv, de prevăzut în bugetul aprobat; b)
fondul de intervenţie – pentru finanţarea cheltuielilor urgente legate de înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, în caz de epidemii, precum
şi în alte situaţii excepţionale. (2) Fondul de rezervă şi fondul de intervenţie se administrează în baza regulamentelor aprobate de Guvern. (3) Pe
parcursul anului bugetar, volumul aprobat al fondului de intervenţie poate fi suplimentat cu donaţii ale persoanelor fizice şi juridice, oferite
pentru scopurile menţionate la alin. (1) lit. b). Articolul 37. Fondul de rezervă al autorităţii administraţiei publice locale - (1) Prin decizia
bugetară anuală în cadrul bugetului local poate fi creat fondul de rezervă pentru finanţarea cheltuielilor urgente care survin pe parcursul anului
bugetar şi care nu au fost posibil de anticipat şi, respectiv, de prevăzut în bugetul aprobat. (2) Fondul de rezervă al autorităţii administraţiei
publice locale se administrează în baza unui regulament aprobat de consiliul local. Următorul element structural sunt 3.finanțele sau fondurile
întreprinderilor sau instituțiilor publice. Art. 130 din Constituția RM ne spune că formarea, administrarea, utilizarea și controlul resurselor
financiare ale statului, ale UTA și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege- Articolul 42. Cheltuielile autorităţilor/instituţiilor bugetare -
(1) Cheltuielile autorităţilor/instituţiilor bugetare se finanţează din: a) veniturile colectate de autorităţile/instituţiile bugetare; b) resursele
proiectelor finanţate din surse externe; c) veniturile generale şi sursele de finanţare ale bugetului de la care se finanţează autoritatea/instituţia
bugetară respectivă. (2) Autoritatea/instituţia bugetară se finanţează de la un singur buget. (3) Cheltuielile autorităţilor/instituţiilor bugetare se
aprobă, se execută şi se raportează fără divizare pe surse de acoperire. Articolul 43. Veniturile colectate de autorităţile/instituţiile bugetare - (1)
Veniturile colectate de autorităţile/instituţiile bugetare se constituie din: a) venituri de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată;
b) chiria sau darea în arendă a patrimoniului public; c) donaţii, sponsorizări şi alte mijloace băneşti intrate legal în posesia autorităţilor/instituţiilor
bugetare. (2) Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor contra plată efectuate şi/sau prestate de către autorităţile/instituţiile bugetare şi mărimea
tarifelor la servicii se stabilesc de către Guvern sau, după caz, de către autorităţile administraţiei publice locale, în funcţie de bugetul de la care se
finanţează autoritatea/instituţia bugetară. (3) Veniturile colectate de către autorităţile/instituţiile bugetare se utilizează, alături de veniturile
generale şi sursele de finanţare, pe măsura încasării lor pentru finanţarea cheltuielilor aprobate în bugetele acestora, fără a fi condiţionate pentru
anumite cheltuieli. (4) Dacă pe parcursul anului bugetar autorităţile/instituţiile bugetare colectează venituri peste volumul aprobat, veniturile ce
depăşesc volumul aprobat se utilizează pentru finanţarea cheltuielilor în volumul aprobat. (5) Dacă pe parcursul anului bugetar
autorităţile/instituţiile bugetare colectează venituri în volum mai mic decît cel aprobat, acestea vor efectua cheltuieli în volum diminuat cu suma
respectivă a veniturilor neîncasate. (6) Veniturile cu destinaţie, instituite prin acte legislative cu caracter special (fondurile speciale), se
direcţionează integral către programele corespunzătoare de cheltuieli. Următorul element este 4.asigurarea de stat obligatorie. Tangențial, și acea
asigurare din domeniul privat poate fi inclusă în capitolul respectiv. Legea cu privire la statutul judecătorului (art. 33)- Articolul 33. Asigurarea
de stat şi plăţile de compensare-(1) Viaţa, sănătatea şi bunurile judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la bugetul de stat. Viaţa şi
sănătatea judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii la o sumă egală cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 15 ani la ultimul
loc de lucru. (2) Suma de asigurare se plăteşte în caz de: a) moarte violentă sau deces al judecătorului în exerciţiul funcţiunii, dacă decesul a
survenit ca urmare a unor leziuni corporale sau altei vătămări violente a sănătăţii ori a unui accident de muncă, - succesorilor lui, sub forma unei
indemnizaţii unice egale cu produsul înmulţirii salariului mediu anual al decedatului la numărul de ani compleţi pe care acesta nu i-a supravieţuit
pînă la atingerea plafonului de vîrstă, dar nu mai puţin de 15 salarii medii anuale; b) mutilare a judecătorului sau de o altă vătămare violentă a
sănătăţii ori mutilare, sau o altă vătămare a sănătăţii judecătorului ca urmare a unui accident de muncă care exclude posibilitatea de a continua
activitatea profesională şi a provocat pierderea capacităţii depline de muncă - sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui
băneşti de întreţinere pe 15 ani; c) cauzare judecătorului în exerciţiul funcţiunii de leziuni corporale sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii ori
cauzare de leziuni corporale ca urmare a unui accident de muncă ce nu au provocat pierderea capacităţii de muncă, dar exclud posibilitatea de a
continua activitatea profesională - sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe un an; (5) Prejudiciul
material cauzat în legătură cu activitatea de serviciu a judecătorului prin deteriorarea sau nimicirea bunurilor acestuia, bunurilor membrilor
familiei lui sau ale rudelor apropiate se repară integral de la bugetul de stat. Legea cu privire la procuratură (art. 72)-Articolul 72. Alte garanţii
sociale-(1) În exerciţiul funcţiei, procurorii beneficiază de asistenţă medicală gratuită din contul bugetului de stat. (2) Procurorii care se află în
demisie sau la pensie, dacă nu sînt angajaţi la altă muncă, beneficiază de asistenţă medicală în condiţiile alin.(1). (3) Procurorului care
demisionează sau care întruneşte condiţiile pensionării i se plăteşte o indemnizaţie unică egală cu produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la
numărul de ani complet lucraţi în funcţia de procuror. Totodată, procurorului care a primit indemnizaţia unică în condiţiile specificate în prezentul
alineat şi fie continuă să activeze, fie este reangajat în funcţia de procuror i se va acorda indemnizaţie unică la încetarea raporturilor de serviciu,
în mărimea cuvenită, pentru anii compleţi de activitate de după perioada pentru care a fost achitată indemnizaţia unică anterioară. Legea cu
privire la CNA (art. 39-41)-Articolul 39. Asigurarea cu pensii-Pensionarea angajaţilor Centrului se efectuează în conformitate cu legislaţia în
vigoare. Articolul 40. Protecţia socială-(2) În cazul decesului colaboratorului în exerciţiul funcţiunii, familia lui şi persoanele întreţinute de el
primesc un ajutor unic echivalent cu mijloacele băneşti de întreţinere pe 10 ani ale defunctului în ultima lui funcţie în organele Centrului.
Minorilor care au fost întreţinuţi de cel decedat li se acordă un ajutor lunar suplimentar echivalent cu suma medie a salariului lunar al acestuia în
ultima lui funcţie, pînă la atingerea vîrstei de 18 ani. (3) Dacă în exerciţiul funcţiunii colaboratorului i se cauzează vătămare a integrităţii
corporale care îl fac incapabil să-şi exercite atribuţiile de serviciu, lui i se acordă un ajutor unic echivalent cu mijloacele băneşti de întreţinere pe
5 ani în ultima lui funcţie din cadrul Centrului şi i se mai acordă timp de 10 ani diferenţa dintre salariul mediu lunar din ultima lui funcţie şi
cuantumul pensiei. 5.Creditul- 1)creditul bancar 2)imprumutul de stat (extern si intern). Trăsăturile caracteristice ale finanțelor publice.
Finanțele publice, ca relații financiare, se caracterizează prin următoarele trăsături: sunt relații sau raporturi cu caracter economic, întrucît ele apar
în procesul formării, repartizării și utilizării produsului social; sînt relații ce îmbracă o formă bănească, deoarece apar în procesul de producție și
circulație a mărfurilor, apar în procesul de atribuire lui, apar în raporturile dintre autoritățile publice, agenți economici și populație; sunt relații
fără echivalent, întrucît nu presupun în mod necesar o contraprestație directă (imediată) din partea subiectului beneficiar al mijloacelor bănești
(agenții economici, statul etc.); mijloacele bănești sub care se prezintă relațiile financiare nu se rambursează. De ex., mijloacele de formare ale
bugetului public național, acele transferuri făcute către populație sub formă de salarii, pensii, burse, indemnizații, ajutoare etc. Excepții de la
regula generală: Există o categorie de impozite cu caracter de rambursabilitate: TVA, creditul.

4.Funcțiile finanțelor publice. Funcțiile finanțelor publice: 1) de repartiție și 2) de control 1)Funcția de repartiție cunoaște la rîndul său 2 faze
distincte, dar interdependente, și anume: -constituirea fondurilor bănești; -distribuirea fondurilor bănești. La constituirea fondurilor bănești
participă următoarele subiecte: -întreprinderile (toate), indiferent de forma organizatorico-juridică, forma de proprietate etc.; -instituțiile publice
și unitățile subordonate ale acestora; -persoanele juridice și fizice rezidente, care se află în străinătate; -populația, persoanele fizice care se află pe
teritoriul RM. Toate aceste subiecte contribuie la formarea fondurilor bănești prin: -impozitul pe venit (pe profit în cazul agenților economici);
-contribuții de asigurări sociale; -contribuții de asigurări medicale; -veniturile din valorificarea proprietății de stat (privatizarea); -cesionări; -
accizele; -amenzile; -penalități; -dobînzi; -donații etc. Prin distribuirea PIB înțelegem atît distribuirea primară, cît și redistribuirea acestuia.
Distribuirea primară constă în împărțirea acestuia între participanții direcți, nemijlociți la procesul producției materiale. Distribuirea primară:
Salariații- salarii și premii; Statul- impozitul pe venit, asigurarea medicală, asigurarea socială ș.a.; Bănci- creditele. Din venitul agentului
economic se mai retrag resurse pentru materie primă, energie electrifcă etc. Venitul net al întreprinderii. Prin redistribuirea PIB cuprinde la
rîndul său tot 2 faze: 1.mobilizarea și 2.dirijarea unei părți din produsul deja distribuit. Mobilizarea cuprinde acele relații social-economice, cu
ajutorul cărora, prin mecanismul economic, financiar și bancar, prin instituțiile financiare și bancare, prin sistemul prețurilor și tarifelor aplicate
bunurilor și serviciilor, se atrage o parte din veniturile agenților economici. Dirijarea prevede că relațiile bănești, prin intermediul căreia sunt
dirijate și folosite aceste fonduri, împoreună cu o parte a resurselor bănești, mobilizate în procesul distribuirii PNB (produsul național brut) se
îndreaptă către sfera social-culturală, ordinea publică, apărarea națională, precum și către grupurile de populație care nu au primit sau au primit
fonduri insuficiente. 2)Funcția de control a finanțelor publice urmărește modul de constituire a fondurilor în economie, repartizarea pe
destinații și gestionarea lor cu o maximă eficiență de către agenții economici. Funcția de control se exercită de către stat prin intermediul unor
organe de specialitate (Curtea de Conturi, Mininsterul Finanțelor, BNM, Inspecția Financiară, Serviciul Vamal, Inspectoratul Fiscal Principal de
Stat etc.). Acestor organe le revine sarcina de a verifica integritatea patrimoniului public, eficiența utilizării fondurilor, legalitatea, necsitatea și
oportunitatea cheltuielilor efectuate de către instituțiile publice, respectarea obligațiilor contractuale și obligațiilor față de bugetul public național.
Concluzie: Funcția de control este strîns legată cu cea de repartiție, dar are o sferă de manifestare mult mai largă decît prima, deoarece vizează,
pe lîngă constituirea și repartizarea fondurilor, și modul de cheltuire a acestora.

5.Activitatea financiară a statului.- Articolul 18. Rolul Parlamentului. În domeniul finanţelor publice, Parlamentul are următoarele competenţe
şi responsabilităţi de bază: a) adoptă acte legislative în domeniul finanţelor publice; b) adoptă, după caz, modificările şi completările la legislaţie
ce rezultă din politica bugetar-fiscală; c) adoptă legile bugetare anuale şi legile privind modificarea bugetelor; d) examinează raportul semianual
privind executarea bugetului public naţional şi a componentelor acestuia; e) aprobă rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a
bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Articolul 19. Rolul Guvernului.În domeniul
finanţelor publice. Guvernul are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază: a) exercită conducerea generală a activităţii executive în
domeniul gestionării finanţelor publice, în conformitate cu principiile şi regulile stabilite de prezenta lege; b) asigură durabilitatea programului de
guvernare şi a altor documente de politici din punct de vedere bugetar-fiscal; c) asigură administrarea datoriei de stat şi monitorizarea datoriei
sectorului public; d) aprobă cadrul bugetar pe termen mediu; e) aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele legilor bugetare anuale, precum şi
proiectele de legi privind modificarea bugetelor; f) adoptă hotărîri privind redistribuirea alocaţiilor în condiţiile art.60 alin. (1) lit. a); g) asigură
gestionarea eficientă şi transparentă a fondului de rezervă şi a fondului de intervenţie ale Guvernului; h) prezintă Parlamentului rapoarte privind
executarea bugetului public naţional şi a componentelor acestuia; i) aprobă regulamentul-cadru de activitate a serviciilor financiare din cadrul
autorităţilor publice; j) adoptă acte normative în scopul implementării prezentei legi. Articolul 20. Rolul Ministerului Finanţelor. (1) Ministerul
Finanţelor este autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice şi are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază: a) stabileşte
activităţile intermediare ale calendarului bugetar şi monitorizează implementarea acestuia, precum şi asigură coordonarea generală a procesului
bugetar; b) elaborează şi asigură implementarea politicii bugetar-fiscale în conformitate cu principiile şi regulile bugetar-fiscale stabilite de
prezenta lege; c) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare cadrul bugetar pe termen mediu; d) examinează propunerile de buget ale
autorităţilor publice centrale, elaborează şi prezintă Guvernului proiectul legii bugetului de stat pe anul respectiv şi, în caz de necesitate,
proiectele de legi privind modificarea acestuia; e) examinează proiectele legilor anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi sintezele consolidate ale proiectelor bugetelor locale de nivelul întîi și al doilea, precum şi determină
transferurile interbugetare în conformitate cu legislaţia; f) asigură gestionarea mijloacelor financiare ale bugetelor componente ale bugetului
public naţional prin contul unic trezorerial şi prin alte conturi deschise în Banca Naţională a Moldovei şi în instituţiile financiare, administrează
bugetul de stat şi monitorizează executarea celorlalte bugete componente ale bugetului public naţional; g) organizează şi asigură funcţionarea
sistemului trezorerial; h) participă în Sistemul automatizat de plăţi interbancare; i) întocmeşte şi publică rapoarte periodice şi anuale privind
executarea bugetului de stat, precum şi privind executarea bugetului public naţional; j) administrează datoria de stat şi garanţiile de stat, precum şi
monitorizează datoria sectorului public; k) efectuează monitoringul financiar al autorităţilor publice la autogestiune, al întreprinderilor de stat şi al
societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat; l) elaborează şi aprobă cadrul metodologic necesar pentru implementarea
prezentei legi şi a altor acte normative în domeniul finanţelor publice, precum şi acordă asistenţă metodologică autorităţilor publice centrale şi
locale în procesul bugetar; m) asigură procesul de dezvoltare continuă a capacităţilor profesionale ale personalului care activează în domeniul
finanţelor publice; n) avizează proiectele de acte normative cu implicaţii financiare asupra bugetelor, precum şi proiectele de acorduri,
memorandumuri, protocoale sau alte documente cu caracter financiar, încheiate cu alte state sau cu organizaţii internaţionale; o) exercită alte
competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie. (2) Pentru analiza bugetară şi analiza perspectivelor în domeniul finanţelor publice,
Ministerul Finanţelor poate solicita şi dispune de orice informaţie necesară de la oricare autoritate/instituţie publică. Articolul 21. Rolul
autorităţilor publice centrale. (1) În domeniul finanţelor publice, autorităţile publice centrale au următoarele competenţe şi responsabilităţi de
bază: a) organizează sistemele de planificare, executare, evidenţă contabilă şi raportare a bugetului în cadrul autorităţii publice respective şi, după
caz, în cadrul instituţiilor bugetare din subordine; b) elaborează, aprobă, asigură implementarea şi raportează strategiile sectoriale de cheltuieli; c)
stabileşte priorităţile de politică sectorială şi asigură conformitatea strategiilor sectoriale de cheltuieli cu documentele de planificare strategică şi
cu limitele de cheltuieli prognozate/aprobate în buget; d) asigură repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe bugetele componente ale bugetului
public naţional şi pe autorităţi publice centrale, în cadrul sectorului de care este responsabil, inclusiv determină transferurile cu destinaţie specială
de la bugetul de stat la bugetele locale; e) prezintă Ministerului Finanţelor propuneri pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu şi a
proiectului legii bugetului de stat, rapoarte financiare, rapoarte de performanţă, alte rapoarte şi informaţii necesare pentru elaborarea rapoartelor
prevăzute de prezenta lege, fiind responsabile de prezentarea în termen şi corectitudinea informaţiilor prezentate; f) participă la argumentarea şi
promovarea proiectului cadrului bugetar pe termen mediu şi a legii anuale a bugetului de stat, precum şi a rapoartelor privind executarea
bugetului de stat, inclusiv privind performanţa în cadrul programelor pe domeniile de competenţă; g) asigură repartizarea şi aprobă limitele de
alocaţii bugetare anuale şi indicatorii de performanţă pentru instituţiile din subordine şi monitorizează performanţele financiare şi nefinanciare ale
acestora; h) asigură publicarea strategiilor sectoriale de cheltuieli şi a bugetelor anuale pe domeniile de competenţă, precum şi a rapoartelor
privind implementarea acestora; i) asigură gestionarea alocaţiilor bugetare şi administrarea patrimoniului public, în conformitate cu principiile
bunei guvernări; j) asigură supravegherea activităţii şi eficienţa utilizării patrimoniului instituţiilor publice la autogestiune pentru care au
calitatea de fondator, precum şi a întreprinderilor de stat şi a societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat care activează în
domeniul de competenţă; k) exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie. (2) Pentru realizarea atribuţiilor prevăzute la alin.
(1), organele centrale de specialitate ale administraţiei publice conlucrează cu alte autorităţi publice centrale şi locale, care, la rîndul lor, sînt
obligate să colaboreze şi să prezinte orice informaţie necesară autorităţii publice de specialitate. Articolul 22. Rolul autorităţii publice centrale şi
a instituţiei publice responsabile pentru bugetul asigurărilor sociale de stat (1) În domeniul finanţelor publice, autoritatea publică centrală în
domeniul protecţiei sociale are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază: a) elaborează politicile în domeniul asigurărilor sociale de stat
şi asistenţei sociale şi prezintă Ministerului Finanţelor, în baza propunerilor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, prognoze ale bugetului
asigurărilor sociale de stat şi alte informaţii necesare pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu; b) prezintă şi promovează, în procesul
consultărilor cu Ministerul Finanţelor, Guvernul şi cu Parlamentul, proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv şi, în caz
de necesitate, proiecte de legi privind modificarea bugetului în cauză; c) monitorizează şi analizează executarea bugetului asigurărilor sociale de
stat, precum şi performanţa în cadrul programelor; d) înaintează Guvernului propuneri în vederea asigurării stabilităţii financiare a sistemului
public de asigurări sociale; e) exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie. (2) În domeniul finanţelor publice, Casa
Naţională de Asigurări Sociale are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază: a) elaborează şi prezintă autorităţii publice centrale în
domeniul protecţiei sociale prognoze ale bugetului asigurărilor sociale de stat şi alte informaţii necesare pentru elaborarea cadrului bugetar pe
termen mediu; b) întocmeşte şi prezintă autorităţii publice centrale în domeniul protecţiei sociale proiectul legii anuale a bugetului asigurărilor
sociale de stat şi, în caz de necesitate, propuneri de modificare a bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi furnizează informaţiile necesare
pentru fundamentarea acestora; c) participă în procesul de consultare şi promovare a proiectului legii anuale a bugetului asigurărilor sociale de
stat la Ministerul Finanţelor, Guvern şi Parlament; d) administrează bugetul asigurărilor sociale de stat şi implementează programele în
conformitate cu obiectivele şi indicatorii de performanţă asumaţi; e) asigură gestionarea mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat şi
administrarea patrimoniului public aflat în gestiune, în conformitate cu principiile bunei guvernări; f) prezintă Guvernului, autorităţii publice
centrale în domeniul protecţiei sociale şi Ministerului Finanţelor rapoarte privind executarea bugetului asigurărilor sociale de stat, inclusiv
privind performanţa în cadrul programelor, şi asigură publicarea acestora; g) exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie.
Articolul 23. Rolul autorităţii publice centrale şi a instituţiei publice responsabile pentru fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală
(1) În domeniul finanţelor publice, autoritatea publică centrală în domeniul ocrotirii sănătăţii are următoarele competenţe şi responsabilităţi de
bază: a) elaborează politica în domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi prezintă Ministerului Finanţelor, în baza propunerilor
Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, prognoze ale fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi alte informaţii necesare
pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu; b) prezintă şi promovează, în procesul consultărilor cu Ministerul Finanţelor, Guvernul şi cu
Parlamentul, proiectul legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul respectiv şi, în caz de necesitate, proiecte de legi privind
modificarea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală; c) monitorizează şi analizează executarea fondurilor asigurării obligatorii de
asistenţă medicală, precum şi performanţa în cadrul programelor; d) exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie. (2) În
domeniul finanţelor publice, Compania Naţională de Asigurări în Medicină are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază: a) elaborează
şi prezintă autorităţii publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii prognoze ale fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi alte
informaţii necesare pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu; b) întocmeşte şi prezintă autorităţii publice centrale în domeniul ocrotirii
sănătăţii proiectul legii anuale a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi, în caz de necesitate, propuneri de modificare a
fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, precum şi furnizează informaţiile necesare pentru fundamentarea acestora; c) participă în
procesul de consultare şi promovare a proiectului legii anuale a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală la Ministerul Finanţelor,
Guvern şi Parlament; d) administrează fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi implementează programele în conformitate cu
obiectivele şi indicatorii de performanţă asumaţi; e) asigură gestionarea mijloacelor fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi
administrarea patrimoniului public aflat în gestiune, în conformitate cu principiile bunei guvernări; f) prezintă Guvernului, autorităţii publice
centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii şi Ministerului Finanţelor rapoarte privind executarea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală, inclusiv privind performanţa în cadrul programelor, şi asigură publicarea acestora; g) exercită alte competenţe şi responsabilităţi
prevăzute de legislaţie. Articolul 24. Rolul autorităţilor administraţiei publice locale. (1) În domeniul finanţelor publice, autorităţile
administraţiei publice locale au următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază: a) elaborează, aprobă şi administrează bugetele locale cu
respectarea principiilor şi regulilor stabilite de prezenta lege şi în conformitate cu legislaţia privind finanţele publice locale; b) elaborează
prognoze bugetare şi întreprind, în limitele competenţelor, măsuri pentru creşterea bazei fiscale şi asigurarea sustenabilităţii bugetelor locale pe
termen mediu şi lung; c) înaintează, prin intermediul asociaţiilor reprezentative ale autorităţilor administraţiei publice locale, propuneri la
elaborarea politicii bugetar-fiscale şi a politicilor sectoriale, precum şi participă la consultările privind relaţiile interbugetare; d) conlucrează cu
autorităţile publice centrale şi implementează la nivel local programele şi politicile cuprinse în documentele de planificare strategică de nivel
naţional; e) publică bugetele locale şi rapoartele privind executarea acestora, inclusiv privind performanţa în cadrul programelor la nivel local; f)
asigură gestionarea resurselor bugetare şi administrarea patrimoniului public, în conformitate cu principiile bunei guvernări; g) efectuează
monitoringul financiar al instituţiilor publice la autogestiune, al întreprinderilor municipale şi al societăţilor comerciale în care autorităţile
administraţiei publice locale au calitatea de fondator sau deţin cota majoritară în capital social. (2) Alte competenţe specifice ale autorităţilor
administraţiei publice locale sînt prevăzute de legislaţia privind finanţele publice locale şi de alte acte normative. Articolul 25. Rolul instituţiilor
bugetare. În domeniul finanţelor publice, instituţiile bugetare au următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază: a) elaborează şi prezintă
propuneri de buget; b) repartizează limitele de alocaţii bugetare conform clasificaţiei bugetare; c) colectează venituri în condiţiile art.43; d) îşi
asumă angajamente bugetare şi efectuează cheltuieli în scopurile şi în limitele alocaţiilor bugetare; e) implementează şi raportează programele în
conformitate cu obiectivele şi indicatorii de performanţă asumaţi; f) asigură gestionarea alocaţiilor bugetare şi administrarea patrimoniului public,
în conformitate cu principiile bunei guvernări; g) publică bugetele şi rapoartele privind executarea acestora, inclusiv privind performanţa în
cadrul programelor; h) exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie. Presedintele – art 95. Prin activitatea finan. a statului
intelegem act. statului pentru formarea si utilizarea mij.fin., care asigura dez. si indeplinirea functiilor sale. Act.fin. a statului are loc in conditiile
colaborarii cu organismele fin.internationale ( ex- BIP). In conditiile colaborarii economice bilaterale si multilaterale, aceste colaborari se incheie
cu anumite conventii. In act.fin. statul fooseste drept forme: forme j. si forme neju. Statul isi modeleaza act.fin. cu aparatul org : a)cu o
componenta generala(Parlamentul, Guvernul, Presedintele, org. adm. pub. locale ) b)cu o comp. speciala -1)org.statale care desf.act. financiara pe
langa indeplinirea atributiilor de baza(ministere, servicii, comisii) 2)org.statale a caror act. e de baza( MINF, BNM, CC).