Sunteți pe pagina 1din 31

Website : www.drept-roman.blogspot.

com

Cursul 1

Obiectul.Importanta.Diviziunile dreptului roman.

Notiuni introductive. Dreptul reprezinta un ansamblu de norme juridice editate si sanctionate de catre o autoritate juridica care isi exercita competenta intr-un anumit teritoriu. Norma juridica este o regula de conduita impusa la nevoie prin forta de constringere a statului.Structura logico-formala a normei juridice cuprinde trei parti : ipoteza , dispozitia si sanctiunea.Ipoteza este acea parte a normei juridice care ne arata conditiile in care respectiv norma se va aplica. Dispozitia reprezinta continutul efectiv al normei juridice,adica comportamentul la care este inrinduit subiectul de drept sau la care el este restrictionat.Subiectele de drept sunt oamenii,atunci cind acestia sunt luati in mod individual . Subiectul de drept este persoana fizica atunci cind oamenii sunt luati in mod colectiv vorbind despre un subiect colectiv de drept care este persoana juridica cunoscuta si sub denumirea de persoana morala.Al treilea element al normei juridice este sanctiunea care ne arata consecintele ce se nasc pentru subiectele de drept in ce priveste incalcarea sau nerespectarea celor prevazute in dispozitie. Normele juridice sunt grupate in institutii si ramuri de drept.Mai multe institutii alcatuiesc o ramura de drept. Delimitarea normelor juridice in ramuri de drept se face dupa obiectul reglementarii si metoda reglementarii. Obiectul reglementarii ne arata sfera relatiilor sociale care intra sub incidenta respectivei normei juridice,Astfel relatiile de munca intra sub incidenta dreptului muncii.Relatiile de famiile intra sub incidenta dreptului familiei.Relatiile de proprietate intra sub incidenta dreptului civil. Metoda de reglementare ne arata mijloacele folosite de legiuitor pentru ca o norma sociala sa devina o norma juridica. In literatura juridica (doctrina) au existat mai multe definitii prin care s-a incercat o conturare a obiectului dreptului privat roman. In sinteza acestor defintii dreptul roman cuprinde ansamblul normelor juridice editate sau sanctionate de statul roman , norme grupate in institutii juridice ce fac obiectul unor ramuri distincte. Aceste norme au fost elaborate intre momentul intemeierii Romei (754 i.e.n.) pina in timpul imparatului Iustian (527-565).La romani ca si la alte popoare in epoca straveche exista o confuzie intre normele juridice si normele morale sau cele religioase. Acest lucru s-a datorat faptului ca normele sociale erau editate de catre colectivitate si se aplicau in mod neuniform,deoarece in aceasta etape nu aparuse statul ca organism politic . La romani constatam ca la momentul cristalizarii statului se constituie normele juridice aparind dreptul ca principal ideologie a vremii. Confuzia dintre normele religioase si cele juridice , faptul ca acestea se intrepatrundeau , denota o anume stare la nivelul mentalitatii romane care era extreme de conservatoare. Se considera ca dreptul este un dar al zeilor oferit oamenilor , acesta fiind caatare peren si inuabil (nu se putea schimba ).Traditia romana a jucat un rol important idealizind institutiile romane iar suprapunerea dintre normele religioase si cele juridice veneau sa confere celor din urma autoritatea suprema a statului. Aceste lucruri face ca in perioada arhaica dreptul sa fie rigid incarcat de formule solemne ,el in acest sens un factor important in ideologia romana. Juristii romani au incercat sa dea definitii dreptului roman dovedind in acest 1

Website : www.drept-roman.blogspot.com

sens si o serie de limite , astfel Iustian avea sa arate : Stiinta dreptului este cunoasterea lucrurilor divine si umane , stiinta e aceea ce este drept si nedrept.Ulpianus defineste principiile dreptului roman ca fiind : A trai in mod onorabil , a nu vatama pe altul si a da fiecaruia ceea ce este al sau Din definitiile de mai sus se constata ca un principiu de morala este pus alaturi de doua principii de drept. Confuzia dintre drept si morala apare si in definitiile formulate de catre cel de sus care spunea dreptul este arta echitatii si a binelui . Constatam ca in evolutia lor institutiile juridice romane aveau sa izvorasca din simtul practic al romanilor din intentia a acestora de a reglementa principalele aspecte ale vietii cotidiene dezvoltind in acelasi timp o putere de sinteza de exceptie , fapt care a determinat ca multe dintre figurile juridice create de romani sa fie preluate in dreptul modern.

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Cursul 2

Izvoarele dreptului roman Majoritatea izvoarelor din care sint consemnate principalele institutii juridice romane ne-au pomenit in mod fragmentat si de multe ori indirect adica pe cale mediate situatia in care avem o imagine partiala asupra acestora . Bogatia gindirii juridice romane s-a reflectat in operele costume . In perioada prefeudala apar scoli de gindire sub influienta dreptului roman . Una dintre acestea si-a desfasurat activitatea intre sec. VII XI la Ravella . In sec. al X apare o scoala asemanatoare la Padia , Italia . In sec. al XI se creeaza la Bolognia scoala glosatorilor in cadrul careia s-a remarcat vestitul profesor Irnerius . El avea sa fie continuat in demersurile sale de profesorul Acursius . Prin intermediul gloselor aveau sa fie explicate sensul textelor juridice romane pentru a fi intelese de catre cei ce nu aveau o formatie juridica . De aceea metoda folosita de catre glosatori in cercetarea textelor sa numit metoda Exegetica , adica de interpretare . Unii dintre cercetatorii acestei scoli studiau textele asa cum ele fusesera elaborate in perioada clasica pe cind altii aveau in vedere opera legislative din timpul imparatului Iustinian . Astfel existau diferente mari in solutiile pe care juristii le pronuntau . In sec. al XIV , a luat fiinta in Italia scoala post-glosatorilor . Acestia nu studiau textele romane propriu zise si obiectul lor de studiu il constituiau glosele din care extrageau anumite reguli de drept folosite in solutionarea unor cauze . Unii autori au aratat in mod intemeiat ca prin opera lor , post-glosatorii au falsificat normele juridice romane pentru ca acestea sa devina aplicabile unor cauze aparute in practica . Influienta dreptului roman este atit de mare incit in Germania in sec. al XV se renunta la dreptul national si se adopta sistemul de drept roman . Acest lucru va determina aparitia unei importante scoli numite Scoala Istorica a Dreptului . Aceasta avea sa fie fondata de catre Andrei Alciad . Reprezentantii acestei scoli au folosit pe linga cunostintele de drept roman si cele din domeniul istoriei si filologiei . Cel mai cunoscut reprezentant al scolei istorice a dreptului a fost Jack Ujas , care a activat in calitate de professor atit in Franta , cit si in Germania . La baza activitatii acestui professor au fost fragmente din lucrarea intitulata Digestele , apartinind lui Iustinian (Digestele reprezentau manuale elementare de drept ) . Un rol important in dezvotarea romanisticii l-au avut noua scoala a Dreptului aparuta in Germania si aflata sub influienta profesorului Sabgny . Adeptii acestei scoli au aratat ca la baza originii dreptului sta constiinta populara , element de natura sa revalorifice traditiile si cutumele germane .

Importanta Dreptului Roman Juristii din epoca moderna au imprumutat din arsenalul Dreptului Roman o serie de institutii si principii generale pe care le-au pus la baza intregii lor reglementari . Aceasta s-a datorat faptului ca dreptul roman a fost expresia juridica generala privitoare la relatiile sociale aparute intr-o societate ce avea la baza proprietatea privata si productia de marfuri . In conditiile in care statul Roman devine un stat universal in care s-a facut trecerea de la economia inchisa la cea de marfuri , dreptul a reprezentat principalul instrument juridic in conservarea statului Roman . Astfel statul s-a aflat in conexiune cu dreptul in viziunea juristilor romani fapt pentru care schimbarile ce se produc la nivelul formei de organizare a statului si a puterii de stat se vor reflecta la nivelul institutiilor juridice . Importanta dreptului roman consta in universalitatea terminologiei juridice folosite . Limbajul juridic roman se caracterizeaza printr-o exceptionala precizie prin faptul ca el reprezinta instrumentul ideal al gindirii juridice . Desi dreptul a existat si la alte popoare antice , gindirea juridica a acestora nu se apropie de elaborarile sistematice si precise ale dreptului roman . Prin activitatea lor juristii romani au creat elementele alfabetului juridic prin care normele juridice dobindesc o 3

Website : www.drept-roman.blogspot.com

identitate proprie fata de alte norme sociale . Acest lucru determina ca multe dintre conceptele actuale sa-si gaseasca originea in dreptul roman . Dreptul roman s-a aflat intr-un proces de imperferenta cu dreptul Romanesc . Lucrul acesta s-a reflectat in trei momente importante ale evolutiei poporului nostru : 1. Nasterea poporului Roman prin sinteza daco-romana 2. In epoca feudala prin influienta dreptului roman se face simtita pe filiera bizantina 3. In epoca moderna cind are loc codificarea realizata de Al. Ioan Cuza .

Influienta dreptului roman asupra provinciei Dacia apare la doua momente distincte : unul situat inaintea cucerirea Daciei si al doilea dupa transformarea Daciei in provincie Romana . Daca la inceput dreptulu roman (ius civile ) era aplicabil in relatiile idite intre cetatenii romani constatam ca ulterior dispozitiile acestora vor reglamenta si raporturile dintre romani si autohtonii geto daci . Intrarea Daciei in sfera de influienta romana determina adoptarea sistemului de drept roman mult mai practic intr-o economie de marfuri in care schimburile erau rapide . Cel de-al doilea moment in care vorbim de preluarea institutiilor juridice romane , este legat de aparitia dreptului feudal scris . Acum apar o seama de lucrari precum : Indreptarea legii , Pravilniceasca Condica , Cartea romneasca de invatatura , Codul Caragea , Codul Calimac . Lucrari in care se face simtita influienta romana prin filiera bizantina , prin valorificarea bazilicalelor ( carti religioase de invatatura ) . Cel de-al treilea moment in care dreptul roman influinteaza sistemul dreptului Romnesc este legat de procesul complex , de sistematizare si codificare a dreptului care se realizeaza in timpul domniei lui Al. Ioan Cuza . Acum apar adevarate monumente legislative consemnate in Codul Civil , Codul Penal , Codul de proceduca Civila si Codul de procedura Penala . Influienta dreptului roman este atit de puternica incit putem vorbi de preluarea unor institutii juridice din epoca clasica , ele aratind ca ele se pot adopta la realitatile sociale economice moderne .

Diviziunile dreptului Privat Roman In doctrina (in literatura de specialitate) dreptul cunoaste doua diviziuni fundamentale si anume dreptul public si dreptul privat . Dreptul public cuprinde normele juridice referitoare la organizarea statului roman precum si raporturile ce se ivesc intre persoanele fizice si stat . Dreptul privat reglementeaza raporturile ce se ivesc intre particular . Aceasta diviziune a dreptului avea sa fie facuta de catre marele jurist Ulpianus . In sistemul dreptului roman la rindul sau dreptul Privat cuprindea dreptul Civil , dreptul Gintilor si dreptul Natural . Ius civile reglementa sistemul de drept aplicabil in relatiile dintre cetatenii romani . Accesul necetatenilor romani la normele lui Ius civile era interzis . In epoca veche strainul venit la Roma cadea in stare de sclavie , fapt pentru care el nu avea nici un drept . Ius civile era extrem de formalist fiind incarcat cu formule solemne si avind o rigilitate deosebita . Formalistul era atit de sever in cit simpla schimbare a genului substantivului folosit in formula ducea la decaderea titularului dreptului din exercitiul sau . Acest stadiu de dezvoltare a dreptului este specific economiei naturale inchise in care schimburile aveau loc in mod aleatoriu. Ulterior ca urmare a dezvoltarii productiei de marfuri si a aparitiei economiei de schimb , in statul Roman Ius civile v-a deveni o piedica in solutionarea pretentiilor cetatenilor romani , fapt pentru care prin reformele introduse de catre pretor (principalul magistrat judiciar) , Ius civile devine mult mai util . S-a aratat in doctrina ca Ius civile avea sa evolueze pe cale procedurala , fapt pentru care nu se incalca principiul ca Dreputl roman Civil este etern , imuabil ( caci reflecta vointa zeilor ) . In unele izvoare ale vremei Ius civile desemna normele juridice izvorite din interpretarea Juriscontultilor sau in alte orientari ansamblul normelor juridice de Drept Privat ( cu exceptia regulilor de drept , create de catre pretor ) . Ius gentium era acel sistem 4

Website : www.drept-roman.blogspot.com

de drept care se aplica in raporturile dintre cetatenii romani si cetatenii straini . Acest sistem de drept s-a impus mai tirziu atunci cind statul roman devine un stat universal si cind va lua aploare schimbul de marfuri . Ius gentium fiind lipsit de forme rituale , fiind mult mai practic in solutionarea raporturilor idite in sfera relatiilor social-economice determina ca el sa devina o alternativa la Ius civile . In anumite situatii Ius gentium dobindeste acceptiunea pe care o dam astazi Dreptului International Public , viziune pusa in evidenta de catre Titus Livius care intr-un izvor ne arata ca Ius gentium este de natura sa reglementeze relatiile dintre state . Ius nature avea sa reprezinte un sistem de drept ideal , un drept situat deasupra intereselor , fiind aplicabil tuturor vietuitoarelor si tuturor situatiilor idite . In unele acceptiuni prin drept natural s-a desemnat suma tuturor trebuintelor unei societati reflectata la nivel juridic . Este considerat un drept de origine divina .

Documentele Dreptului Privat Roman Acestea ne ofera date importante cu privire la reglementarile normative , cuprinse in legi , senatus consulte , jurisprundeta si ele ne dau informatii pretioase cu privire la fizionomia principalelor institutii juridice romane. Documentele Dreptului Privat Roman se impart in trei categorii : 1. Textele epigrafice 2. Papyriile 3. Textele istorice si literare Textele epigrafice imbraca forma unor inscriptii gravate pe materiale duce cum este marmura sau bronzul sau pe tablite cerate . Ne-au ramas pe aceasta cale importante acte normative precum Lexrubria , Degalia si Salbina , Lex de Imperio Vespasiani sau Tablitele Cerate de la Rosia Montana care aveau sa fie descoperite intre anii 1786 1855 . Sunt cunoscute sub denumire de Tricticele din Transilvania . Ele ne ofera numeroase elemente si informatii privind institutii juridice variate precum vinzarea , imprumutul , inchirierea sau contracte de munca din sectorul vinier , fapt ce reflecta un grad inalt al evolutiei dreptului in Dacia Romana . Papyriile reprezinta un izvor important de drept , acesta stind in atentia filologilor dar si a juristilor . Pe un papirus s-a descoperit un senatus consult din perioada imparatului Claudius prin care s-au adus o serie de reforme in organizarea instantelor de judecata apoi constitutiunea imparatului Caracala prin care s-a generalizat cetatenia romana . In anul 1933 Atolenel a descoperit un fragment important din institutele (manuale de drept ) apartinind lui Gaius . Textele istorice si literare ne ofera date despre acte normative cit si despre jurisprudenta . Dintre istorici amintim pe Titus Livius , Tacitus sau Suetonius . Dintre scriitori amintim pe Lucretius , Varo , Plaut

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Cursul 3

Istoria Romei Epoca primitiva Primele informatii despre nasterea cetatii eterne ne parvin prin intermediul lui Marcus Terentius Varo , care claseaza momentul genezei Romei in anul 754 i.e.n. Potrivit traditiei legendare , inceputul Romei este legat de sfirsitul eroic al cetatii Troya . Sosirea lui Enneas pe pamintul Italiei arata ca unui sfirsit maret ii corespundea un inceput stralucitor . Caatare Ascanius , fiul lui Enneas avea sa formeze orasul Albalonga care avea sa devina leaganul de civilizatie al poporului latin . Dupa acest moment , la mai multe generatii Reasilvia , fiica regelui numitor a alungat de pe tron de catre fratele acestuia Amulus , a dat nastere la doi gemeni : Romulus si Remus , care erau fii zeului razboiului , Marte . Acestia au fost abandonati pe riul Tigru si crescuti de catre o lupoaica , pina ce aveau sa fie descoperiti de catre pastorul Faustulus . La maturitate cei doi gemeni au creat orasul Roma pe muntele Palatin . Indiferent de aceste date legendare , descoperirile arhiologice atesta momentul de constituire al statului cetate , in sec. al VIII lea e.n. este asa numita civilizatie Villa Nova , descoperita in centrul Italiei si care corespunde epocii bronzului si primei virste a fierului , epoca Halspa . Existau in aceasta perioada , mai multe comunitati din care se vor desprinde popoare precum latinii , sabinii , ligurii si etruscii . Conform traditiei , Roma a fost creata de trei popoare : Rammes , Tities si Leceres , din latini , sabini si etrusti . Din punct de vedere social , se constituie acum , 2 categorii sociale si anume : patricienii si plebeii . Populus Romanus sau patricienii erau alcatuit din membrii familiei fondatoare precum si din urmasii acestora , potentati in plan economic si politic . Alaturi de Popolus Romanus traia patura alcatuita din populatiile vecine infrinte de Romani . Numeroase izvoare ne vorbesc despre meseriasii si comerciantii care au venit la Roma si au intarit patura plebeilor . Curind puterea economica a plebeilor avea sa creasca foarte mult . Cu toate acestea plebeii sunt exclusi de la viata politica ceea ce conduce la mari tensiuni cu patricienii , fapt ce va genera numeroase tensiuni si chiar si razboaie civile . In epoca straveche ne aflam in faza de descompunere a relatiilor gentilice . In epoca democratiei militare , conducerea o aveau patricienii constituiti in ginti , in curii si in triburi . Astfel cele 3 triburi cuprindeau 30 de curii si 300 de ginti . Ginta era formata din mai multe familii patriarhale . Curia grupa 10 ginti si avea un rol important in mecanismul votului , caci fiecare curie beneficia de un vot in luarea hotaririlor importante . Adunarea poporului se numea comitia curiata , la lucrarile carora plebea nu avea acces . Regele avea atributiuni de sef militar si de sef al religiei . El era investit sa solutioneze litigiile intre ginti . In aceasta perioada , puterile Regelui erau limitate , el exercitind rolul de comandant militar . Senatul era alcatuit din seful gintilor si cuprindea la un moment dat 300 de membri . Acesta confirma alegerea Regelui si exercita rolul unui sfat al batrinilor caci el pastra traditia Romana , obiceiurile , moralitatea la care societatea Romana era chemata sa se adapteze . Aparitia statului Roman . Reforma infaptuita de catre Servius Tulius Acest moment este fixat la nivelul sec. al VI i.e.n. Reforma prin consecintele sale a reprezentat in plan social o adevarata revolutie , caci prin ea s-a pus capat democratiei militare , bazata pe legatura de singe specifica organizarii gentilice . Vechii aristocratiei gentilice i se pune capat creinduse o noua aristocratie aceea a averii. Prin reforma lui Servius Tulius se constituia o noua adunare numite comitia centuriata , la lucrarile careia participau si plebeii . La aceasta adunare participau toti cetatenii care aveau avere si purtau arme . Membrii comitiei centuriate , erau impartiti in 5 categorii sociale in functie de averea lor . Fiecare dintre cele 5 categorii erau impartite intr-un numar de centurii . Centuriile erau in acelasi timp si unitati militare . Prin 6

Website : www.drept-roman.blogspot.com

mecanismul centurilor se facea o diferentiere sociale , in dependenta de avera , astfel ca desi fiecare centurie dispunea de un vot . Prima categorie desi numeric era limitata , dispunea de cel mai mare nr. de centurii , adica 98 din totalul celor 193 . In acelasi timp se infaptuia si o reforma administrativa prin care teritoriul Romei era impartit in 4 triburi numite Urbane , la care s-au adaugat 17 triburi Rurale . Prin trib nu se desemna o colectivitate umana , ci un cartier . Statul roman de la intemeierea sa , adica din 754 i.e.n. pin in anul 565 e.n. cind el se va greciza , a cunoscut mai multe perioade istorice in functie de forma de guvernamint , etape istorice si avem : Regalitatea , Republica si Imperiul . Regalitatea este periodizata de la jum. sec. al VII pina in anul 509 , inaintea e.n. Acum va fi alungat ultimul Rege si se va instaura Republica Romana (509 i.e.n. 27 e.n. ) cind imparatul Augustus introduce principatul . Astfel Imperiul Roman cuprinde 2 subperioade : Principatul (27 -284 e.n. ) si Dominatul (284-565 e.n.) . In anul 395 Imperiul Roman se divide in 2 : Imperiul Roman de Rasarit si Imperiul Roman de Apus . Regalitatea ca forma de organizare a statului . Reforma infaptuita de catre Servius Tulius nu a pus capat luptei dintre patricieni si plebei . Desi puterea economica a plebeilor creste ei sint izolati din punct de vedere politic . Terenul cucerit de la dusmani (ager publicus ) avea sa fie folosit de catre patricieni , fapt care i-a nemultumit pe plebei . La aceasta se adauga faptul ca plebeilor li se ascundeau normele juridice , acestea fiind considerate de origine divina . Casatoria intre patricieni si plebei era interzisa . In aceasta perioada se constata aparitia sclaviei patriarhale , sclavii domestici fiind tratati ca membrii familiei . Organizarea statului roman era indeplinita de urmatorii factori : Rege , Senat , Comitia Centuriata si Comitia Curiata . Prin reformele lui Servius Tulius , regele devine un veritabil sef de stat . Acesta acumula atributii de judecator suprem , de sef al administratiei , de sef al religiei , de comandant al armatei . Monarhia nu era eriditara astfel ca la moartea regelui puterea trecea asupra senatului , iar atributiile regelui erau preluate pe rind timp de 5 zile de fiecare senator pe perioada cit tronul era vacant . Senatorul avea aceleasi atributii ca si in perioada anterioara . Principala institutie legislativa era comitia centuriata care detinea si atributiuni elective si judecatoresti . Locul intilnirii al acesteia il reprezenta cimpul lui Marte situat in afara Romei , caci mult timp nu s-a admis ca armata sa fie prezenta in Roma , deoarece aceasta ar aduce prejuditii democratiei . Comitia Curiata continua sa-si desfasoare activitatea si dupa reforma lui Servius Tulius , dar atributiunile ei se fac simtite in viata religioasa , cit si in unele domenii ale vietii publice si private . Republica Daca in sec. al VIII i.e.n. Roma era un oras cetate , in sec. I i.e.n. ea devine un imperiu avind centrul in marea mediterana . Roma va deveni cea mai mare putere din cite a cunoscut antichitatea . In anul 509 i.e.n. se instaureaza Republica pe fondul ascutirii contradictiilor dintre patricieni si plebei , desi plebeii participau la lucrarile comitiei centuriate , ei nu i-au parte la lucrarile comitiei curiate rezervata patricienilor . Normele dreptului erau tinute in ascuns de catre pontifi si dupa formarea Republicii si erau interpretate de catre acesta dupa bunul sau plac . Terenurile cucerite de la dusmani sub forma lui Ager Publicus intrau in posesia statului. Patricienii au cautat sa transforme folosinta lui ager publicus in proprietate , fapt ce i-a nemultumit pe plebei . Lupta dintre patricieni si plebei determina adoptarea unor importante reforme in urma carora are loc in sec. al III o nivelare intre aceste categorii sociale . La acest proces contribuie fenomenul de descompunere a gintilor. La sfirsitul Republicii , in conditiile revolutiei economice cind circulatia de marfuri cunoaste o dezvoltare fara precedent se consta schimbari care vor sterge diferenta dintre patricieni si plebei . Acum clasa dominanta se grupeaza in cavaleri si nobili . In clasa sociala a cavalerilor apar ce imbogatiti de pe urma comertului , cei ce executau corabii sau cei constituiti in societatile de publicani , adica cei ce stringeau impozitele statului . Avind o situatie economica prospera cavalerii exercitau o reala influienta asupra vietii politice . Nobilimea 7

Website : www.drept-roman.blogspot.com

alcatuia o categorie sociala formata din inalti functionari de stat , precum si din urmasii acestora . Ei au acaparat terenul din ager publicus , pe care treptat l-au transformat in proprietati . Tensiunea existenta intre cavaler si nobil atrage sirul de razboaie civile din sec. I i.e.n. care au avut drept efect instaurarea Imperiului . Proletarii erau oamenii liberi ruinati . Procesul de ruinare al taranimii de catre nobilime a determinat ca primii dintre acestia sa ia drumul oraselor si sa intareasca sistemul clientilor pe larg . Catre sfirsitul Republicii , sclavia devine clasica , in sensul ca productia sociala s-a intemeiat in primul rind pe munca sclavilor . Principalul izvor al sclaviei , era razboiul . Potrivit conditiei sale juridice sclavul era asimilat cu lucrul , el putea fi vindut si exploatat pina la epuizare fizica , fapt care v-a determina izbucnirea unor puternice rascoale pe care cea mai cunoscuta este rascoala lui Spartacus , intre anii (73- 71 i.e.n.)

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Cursul 4

Organizarea de stat a Romei in epoca Republicii In perioada Republicii , organizarea puterii de stat se exercita de catre adunari , de catre senat si de catre magistrati . La origine Roma era o republica aristocratica . Puterea politica se exercita de catre patricieni . Constatam datorita tensiunilor existente intre patricieni si plebei ca statul incepe sa se reformeze . Astfel Roma devine cu timpul o Republica Democratica , in care practic dispare diferenta dintre patricieni si plebei . Astfel in perioada de inflorire a Republicii poporul participa la adoptarea unor hotariri cu caracter legislativ electoral sau judiciar in cadrul a 4 adunari distincte si anume : Comitia Curiata , Comitia Centuriata , Comitia Plebis , Comitia Tributa . Comitia Curiata Cunoaste o restringere a activitatii sale in epoca Republicii . Astfel ea adopta in mod exceptional legi asa numitele lex curiata de Imperio, date cu ocazia intrarii in functiune a magistratilor superiori , legi prin care poporul le delega acestora puterea si le promitea supunere . Aceasta adunare avea atributiuni in domeniul dreptului Privat . Comitia Centuriata La origine faceau parte din acestea cele 5 categorii sociale alcatuite din cetateni care detineau o avere imobiliara (o suprafata de pamint ) si purtau arme . Astfel marii proprietari detineau 98 de centurii din totalul celor 193 , fapt ce asigura o pondere insemnata a patricienilor . Datorita reformelor sociale infaptuite in sec. al III , determinate de caracterul economiei , s-a avut in vedere drept criteriu de departajarea a puterii si bunurilor mobile . Astfel prin reforma infaptuita de catre Apius Claudius Cocus , se schimba componenta centuriilor , fiind luati in considerare si cei ce detineau o proprietate mobila . Astfel detinatorii de putere care nu aveau pamint erau utili armata si intrau in cadrul unor centuri , care erau unitati militare . Prin reforma infaptuita in anul 220 i.e.n. , nr. centurilor este marit astfel ca fiecare dintre cele 5 categorii sociale detineau un nr. de 70 de centurii , lucru ce va aduce in mod inevitabil la o nivelare sociala la nivelul sec. III lea , care la origine adopta hotariri obligatorii numai pentru plebei . In sec. al III prin legea Fortensia , hotaririle acestei adunari devin obligatorii pentru toti cetatenii . Patricienii participau si ei la lucrarile acestei adunari , iar din acest moment Concilium Plebist se transforma in Comitia Tributa. Comitia Tributa Cuprindea toti cetatenii romani , repartizati pe triburi , adica dupa criteriul cartierului in care domiciliau . La sfirsitul Republicii , Comitia Tributa , devine prin excelenta o adunare legislativa , iar rolul Comitiei Centuriate se restringe tot mai mult . Senatul in epoca Republicii , devine unul din principalele organisme politice , prin intermediul careia proprietarii de scavi isi promovau interesele de clase . Multe secole senatul a numarat 300 de membrii , pentru ca in timpul lui Cornelius Sula , nr. sa creasca la 600 de membri , ajungind in timpul lui Cezar la 900. La incepul sentorii erau numiti din rindul consulilor pentru ca apoi calitatea de senator sa fie dobindita de toti acei cetateni care dobindisera o magistratura fie ca erau patricieni sau plebei . Inaltii magistrati din rindul patricienilor erau numiti padres , iar cei ce faceau parte din rindul plebeilor se numeau conscripti . Senatul acea o competenta larga . El conducea politica externa , el organiza provinciile , finantele statului , el 9

Website : www.drept-roman.blogspot.com

supraveghea moravurile , cit si normele religioase . De mentionat este faptul ca senatul exercita un control mediat asupra legislativului avind posibilitatea sa cenzureze legile care se abateau de la traditiile si moravurile lumii romane . Magistratii erau inaltii functiori publici care indeplineau atributii administrative si jurisdictionale , iar unii dintre ei aveau competente judiciare chiar in procesul de realizare a dreptului . La intrarea in functiune , magistratii publicau un edict , act in care aratau cum inteleg sa-si exercite functia si de ce mijloace judiciare se vor folosi in acest scop . Atributiile magistratilor se exprimau in Imperium , adica dreptul de a comanda o armata si de a convoca adunarea poporului , cit si din potestas , care insemna dreptul de administrare . Se bucurau de imperiu consulii , dictatorii si pretorii , iar de potestas cenzorii , edilii , chestorii si tribunii plebei . Crearea institutii magistraturii avea sa nuanteze lupta dintre patricieni si plebei si ea avea sa constituie o alternativa la regalitate . Principalul magistrat in epoca Republicii era consulul . Acestia erau in numar de 2 si vor prelua atributiile laice ale regelui . Persoana consului era inviolabila . Acesta comanda armata si detinea puteri judiciare in domeniul public si privat . Atributiile religioase se exercitau de catre un rex sacrorum . Desi in aparenta consulii aveau aceleasi at ributii ca si regele , puterea lor se dilimita insa pe durata unui an de zile . Dupa iesirea din magistratura , ei deveneau simpli particulari . Fiecare consul era cenzurat de catre celalalt conform principiului ius de intercesio . Lupta dintre patricien i si plebei , cit si dezvoltarea democratiei determina ca treptat atributiile consulilor sa scada , ele fiind preluate de catre alte magistraturi . Tribunii plebei Ei reprezinta acea magistratura care a fost creata in anul 494 i.e.n. pe fondul luptei dintre patricieni si plebei . Existau 5 tribuni corespunzator celor 5 categorii sociale . Persoana tribunului era sacra si inviolabila .Cel ce aducea atingere persoanei sale era condamnat la moarte . Prin dreptul de veto , numit ius auxili et intercesio tribunii se impuneau oricarui act care se considera ca aduce atingere intereselor plebeilor . Cu timpul atributiile tribunilor sporesc in asa masura in cit cel ce oprea un tribun sa vorbeasca in public , era condamnat la moarte , iar bunurile sale erau confiscate . Spre deosebire de consuli la iesirea din magistratura ei nu dadeau socoteala de actele lor . Cenzorii Acesta magistratura a fost creata in anul 443 i.e.n. ca urmare a desprinderii unor atributiuni din competenta consulilor . Ei intocmeau listele electorale bazate pe cenz , se ocupau de lucrarile publice si supravegheau moravurile . In anul 312 i.e.n. , cenzorii primesc dreptul de ai renumi si revoca pe senatori . Pretorul Avea sa fie principalul magistrat judiciar . El va prelua atributiile judiciare ale consulilor . Lupta dintre patricieni si plebei determina slabirea statului roman . Acesta se afla in pragul prabusirii ca urmare a invaziei galilor , fapt ce va determina adoptarea legii licinie sextie conform careia unul dintre pretori uma a fi plebeu . Ca atare competenta judiciala a trecut in sarcina pretorului numit numai dintre patricieni , inlaturindui astfel pe plebei de la aceasta magistratura . Incepind cu anul 337 i.e.n. ca urmare a presiunii plebeilor , acestia au acces la activitatea de jurisdictie astfel ca pretorul era ales fie din rindul patricienilor , fie din cel a plebeilor . In anul 242 i.e.n. pretorul era ales fie din rindul patricienilor , fie din rindul plebeilor . Mai mult alaturi de pretorul urban , apare si pretorul peregrin , care avea sa judece procesele dintre cetatenii romani si peregrinii . Pretorul avea sa joace un rol important in epoca clasica . Conceptia rigida , conservatoare a romanilor dupa care ius civile era peren . Fiind o creatie a zeilor avea sa fie schimbata pe cale mediata . Prin edictul sau , pretorul introduce elemente noi de natura sa adapteze ius civile la noile exigente impuse de dezvoltarea societatii romane . Desi se facea trimitere la adagiul : pretor ius facere non potes , in 10

Website : www.drept-roman.blogspot.com

realitate se constituia o ramura distincta de drept , numita drept Pretorian , ce va pune in valoare intreaga originalitate si creativitate a jurisprudentei romane . Chestorii Aveau atributii legate de administrarea tezaurului public. Ei vindeau prazile obtinute in razboi , organizau si conduceau arhivele statului . Dupa unele izvoare ei exercitau justitia penala . Edilii curuli Ei supravegheau administrarea pietelor , asigurau aprovizionarea lor cu alimente si aveau drept de justitie in piete si tirguri . Dictatura In situatii exceptionale , la ordinul senatului unul dintre consuli numea un dictator pe termen de 6 luni . La sfirsitul Republicii , senatul obisnuia ca in lipsa unor situatii exceptionale sa suspende celelalte magistraturi din unui dintre consuli puteri depline . Magistratura Se exterioriza printr-o serie de semne distincte . Astfel magistratii apareau in public cu un numar de lictori , care ii purtau fascii , imbracati intr-o toga rosie . Magistraturile au avut un caracter colateral . Aceasta concluzie fiind detinuta de 2 persoane alese pentru un an de zile , perioada in care functia fiind interes public . Aceasta nu era remunerata .

Epocile dreptului privat roman Majoritatea romanistilor impart evolutia statului roman in 3 mari epoci : 1. Epoca veche 2. Epoca clasica 3. Epoca post-clasica Epoca veche incepe odata cu formarea statului si dureaza pina la instaurarea Principatului . Aceste perioade ii corespunde regalitatea si republica . Epoca clasica incepe de la formarea principatului , pina la formarea dominatului, iar epoca post-clasica incepe cu dominatul si se incheie cu prabusirea statului roman de Apus in anul 565 .

11

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Cursul 5

Izvoarele dreptului privat roman Notiunea de izvor de drept comporta mai multe acceptiuni . Astfel in sens formal prin izvor de drept intelegem totalitatea formelor necesare pentru explicarea normelor juridice . In sens material prin izvor de drept intelegem totalitatea conditiilor materiale de existenta care determina o anumita reglementare juridica . Intr-o a treia acceptiune , izvor de drept in sens arhiologic desemneaza sursele de cunoastere a fizionomiei institutiilor juridice . In societatea romana izvoarele in sens formal au evoluat sub influienta factorilor economici , sociali si politici . Pentru epoca veche avem ca izvor de drept obiceiul si din sec. al V lea , legea. Tot acum apare in rindul izvoarelor formale , edictul pretorului , cit si jurisprudenta . Pentru epoca clasica se adauga in rindul izvoarelor Senatusconsultele si Constitutiunile Imperiale . Epoca postclasica coincide cu instaurarea monarhiei absolutiste . Acum normele de drept imbraca forma constitutiunilor Imperiale si a cutumei . Obiceiul juridic ca izvor formal de drept Acesta se formeaza in procesul de constituire a statului prin descompunerea relatiilor gentilice si prin aparitia societatii politice . In epoca anterioara relatiile din cadrul societatii erau reglementate prin obiceiuri nejuridice care erau acele reguli recunoscute de intreaga comunitate si care se impuneau prin gradul de repetabilitate . Ele se intemeiau pe vechi traditii si exprimau interese de grup . Ca urmare a stabilizarii sociale se constituie si structuri politice care vor genera statul . Aparitia statului determina ca structura obiceiului sa se schimbe in sensul ca obiceiurile convenabile si utile minoritatii dominante din punct de vedere economic , vor fi impuse intregii societati . Noua situatie economica genereaza obiceiuri noi , care vor fi impuse prin autoritatea statala . Aceste obiceiuri juridice reprezinta aplanajul clasei preotimii , a pontifilor , acestia aratind ca ele au fost incredintate de catre zei , fapt ce va determina ca in epoca veche distinctia dintre normele juridice (ius) si normele religioase (fas) sa fie imperceptibila . La sfirsitul epocii vechi , datorita schimbarilor din economie obiceiul juridic , rigid si formalist a fost inlocuit cu o noua forma de exprimare a dreptului si anume legea . Obiceiurile celorlalte popoare erau recunoscute doar in masura in care ele conveneau intereselor patricienilor romani . In epoca postclasica , constatam la o revitalizare a obiceiurilor . Atunci cind are loc o farimitare a statului roman , fapt pentru care proprietarii latifundiari vor impune din nou obiceiul in reglementarea vietii sociale . Legea ca izvor formal de drept Aceasta apare pe fonul luptei dintre patricieni si plebei . Astfel obiceiurile juridice , fiind tinute in ascuns in cazul unui conflict , partile erau nevoite sa recurga la pontifi , adica la preoti pentru administrarea dreptatii . Plebeii vor cere sistematic codificarea obiceiurilor sub forma legii , fapt ce se va produce in anul 451 , cind apare Legea Celor XII Table . Sub aspect etimologic , cuvintul lex desemna o conventie . Cind aceasta intervenea intre 2 persoane fizice , lex desemna un contract . Cind conventia intervenea intre magistrat si popor , ea capata intelesul de lege ca forma de exprimare a dreptului . Procedura de elaborare a dreptului era riguroasa . Astfel prin intermediul unui edict , magistratul initiator facea cunoscut proiectul de lege . Acesta era desfacut de catre popor , in cadrul unor adunari neoficiale . Poporul adunat in Comitii vota textul de lege fara sa ii aduca amendamente . In caz favorizat , pronunta cuvintul Udirogas , iar in sens contrar Antiqvo . Daca legea era aprobata de popor , urma ca aceasta sa fie ratificata de senat , ocazie cu care se exercita o 12

Website : www.drept-roman.blogspot.com

cenzura in numele traditiei si moravurilor romane . Daca era aprobata de catre senat legea intra in tezaurul statului , iar un numar de copii erau depuse in locuri publice pentru a fi cunoscute de catre popor .

Structura legii Sub aspect structural o lege continea 3 parti : 1. Prescriptio 2. Rogatio 3. Sanctio In Prescriptio se trecea numele magistratului ce avusese initiativa legislativa , comitiile care au votat , data la care au votat si ordinea votarii . Rogatio exprima textul legii caatare . Sanctio prezenta consecintele ce decurgeau din nerespectarea dispozitiilor legii . Sub aspectul sanctiunilor legile erau de 3 feluri si anume : Legis Perfecte , Legis Minus Quam Perfecte si Legis Imperfecte . Legile perfecte sanctionau actul facut in contra dispozitiilor lor cu nulitatea absoluta . Cea de a 2 categorie de legi , adica Minus Quam Perfecte aveau o sanctiune constind intr-o suma de bani , actul continuind sa-si produca efectele , iar cele imperfecte aveau o sanctiune difuza , nearatind consecintele ce decurgeau din nerespectarea dispozitiilor legale la incheierea actului respectiv . Legea Celor XII Table Intrucit obiceiurile juridice care incorporau norme de drept erau tinute in ascuns de catre pontifi precum si zilele faste in care urma sa se administreze justitia . La cererea insistenta a plebeilor , acestea au fost codificate si sistematizte dupa ce timp de 10 ani tribunul plebeu Terentilius Arsa a cerut publicarea normelor de drept dupa care avea sa se administreze justitia . In anul 451 i.e.n. s-a constituit o comisie alcatuita din 10 barbati . Ea a redactat un cod care avea sa fie publicat pe tablite de lemn numite Album , insa plebeii s-au declarat nemultumiti de continutul acestora . In acest sens s-a constituit o noua comisie din cadrul careia au facut parte si 5 plebei . In anul 449 i.e.n. noua codificare s-a publicat pe XII table de bronz . Prin sfera si natura reglementarilor sale , Legea Celor XII table este un adevarat cod , ea cuprizind reglementari din domeniul dreptului public si privat . Potrivit celor afirmate de Cicero toate legile romane care au fost edictate ulterior aveau sa dezvolte continutul celor cuprinse in acest cod . Intre dispozitiile de drept privat un loc important revine celor privitoare la proprietate , la succesiune , la organizarea familiei , fapt ce arata ca societatea romana se afla in procesul de consolidare a proprietatii private . Regimul proprietatii quiritare Proprietate ce apartinea cetatenilor romani a avut o reglementare aparte in economia acestui cod . Materia obligatiilor este putin conturata caci in aceasta perioada avem de afacere cu o economie naturala inchisa in care schimbul se facea in mod sporaldic in dispozitiile legii apare un singur contract , si anume cel de vinzare cumparare . Procedeul de solutionare a litigiilor nascute in cadrul societatii se caracterizeaza printr-un formalism excesiv in care predominau formele sacramentale . Nerespectarea acestora duceau in mod inevitabil la decaderea titularului dreptului subiectiv din exercitiul dreptului sau . In literatura juridica a existat unele opinii in conformitate cu care Legea Celor XII Table ar fi teza infirmata de continutul legii care se refera la realitatile lumii romane . La aceasta se adauga caracterul aspru al sanctiunilor ,formularile lapidare , fapt ce reflecta originea romana a acestei legi . Textul legii nu ne-a parvenit pe cale directa , data fiind situatia ca in secolul al IV Roma a fost invadata de gali , iar legea celor XII Table a fost arsa . 13

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Continutul legii ne-a parvenit insa pe cale indirecta . Ea a ramas in constiinta poporului Roman , desi a fost afisata doar citeva decenii . Memorarea continului legii era o adevarata Carpet necessarium , colectie obligatorie de memorare pentru elevi asa cum afirma Cicero . Cei mai vechi comentatori ai legii au fost Sextus Elius , Aulus Sabiens , Mucius Scaevola, Serviu Rufus , ultimii 2 fiind din perioada lui Cicero . Legea nu a fost niciodata abrogata , ea ramanind in vigoare timp de XI secole . Totusi in perioada clasica se constata ca dispozitiile cuprinse in lege nu acopereau noile realitati , fapt pentru care in edictul sau pretorul introduce mijloace procedurale noi pentru valorificarea drepturilor subiective , astfel ca o seama de dispozitii reglementate de lege vor fi corectate sau interpretate uneori, in sens contrar continuturile lor . Legea celor XII Table avea sa fie un monument al civilizatiei romane care a reflectat gradul inalt de abstractizare al unei societati reflectate la nivel juridic .

Edictele Magistratilor La intrarea in functie fiecare magistrat avea dreptul sa dea un edict (ius edicendi) . Acest edict era valabil pe durata unui an de zile , edict in care magistratul arata cum va conduce domeniul sau de activitate si de ce mijloace juridice va uzita . Din punct de vedere etimologic , cuvintul edict provine din lat. Ex dicere , adica oral sau in mod verbal . Initial edictul era dat in forma verbala pentru ca in sec . al III lea i.e.n. acesta sa fie afisat pe tablite de lemn vopsite in alb , numite Album . Existau 2 feluride edicte : Edicte obisnuite care acopera instanta unui an de zile , adica perioada unei magistraturi si cele date cu ocazii speciale : sarbatori , evenimente deosebite , numite Edicta Repentina . Intre Edictele Magistratilor , edictul pretorului ocupa un loc distinct pentru ca acesta era principalul magistrat judiciar , iar studierea edictului pretorului constituia un material informativ pentru studierea dreptului Roman . Pretorul era chemat sa solutioneze problemele practice pe care le edicta societatea romana si pe care ius civile , formalist si rigid nu le putea reglementa . Prin edictul sau pretorul oferea partilor interesate un instrument juridic menit , un interes ce nu era reglementat in dreptul quiritar . Se foloseau astfel mijloace procedurale pentru valorificarea unor noi drepturi subiective . In aceasta situatie putem spune ca dreptul Civil Roman a evoluat pe cale procedurala , desi in conceptia conservatoare a Romanilor se afirma ca edictul pretorului nu reprezinta un izvor formal de drept (Pretor Ius Facere Non Potest ) . La intrarea in vigoare a unui nou edict , caci magistratul functiona pentru un an de zile , constatam urmatoarea situatie : erau preluate din vechiul edict acele dispozitii care conveneau concomitent cu introducerea unor dispozitii noi . Ca urmare partea veche a edictului se numea Edictul Vetus sau Translaticio , iar noile dispozitii purtau denumirea de Edictul Novum . Sistematizarea edictului pretorului . Instaurarea edictului pretorului avea sa determine schimbari in fizionomia izvoarelor formale de drept . La ordinul imparatului Hodrianus , juristul Salbius Iulianus edictul dreptului intr-o forma definitiva . Noul edict poarta denumirea de edictum perpetum , adica edict permament de la care pretorii nu se puteau abate . Cu toate ca pretorii beneficiau de ius edicendi si dupa sistematizare , dreptul lor se marginea numai la comentarea edictului sistematizat . Putem afirma ca din acest moment pretorul inceteaza a mai desfasura o activitate creatoare in domeniul dreptului . Lucrul acesta este determinat de pozitia centrala pe care o avea imparatul in statul Roman . Conceptul de sistematizare este inpropriu pentru ca Salvius Iulianus a adus putine modificari edictului care in structura sa era un instrument de adaptare a ius civile . Desi edictul sistematizat nu le-a parvenit pe cale directa , ce-a mai reusita interpretare apartine lui Otto Lenel , care arata ca edictul cuprinde 4 parti . Prima priveste organizarea proceselor ; partea a doua priveste mijloacele procedurale ; partea a treia mijloacele procedurale pretoriene si partea a patra executarea sentintei . 14

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Cursul 6

Raportul dintre dreptul Civil si cel Pretorian Pretorul ca principal magistrat judiciar era chemat in epoca clasica sa dea solutii pentru valorificarea drepturilor subiective , lucru care de multe ori aducea atingere normelor si principiilor elaborate de ius civile . In acest fel edictul pretorului reprezenta un izvor formal de drept creinduse asa numitul drept pretorian , care venea in ajutorul dreptului civil pentru al completa sau al corecta in vederea binelui public . Daca pretorul constata ca pretentiile partilor erau intemeiate si nu avea la indemina o reglementare juridica el punea la dispozitia acestora o exceptiune sau o actiune prin care valorifica noile drepturi subiective . El ajuta prin aceasta cale dreptul civil . In anumite situatii pretorul introducea o seama de formule noi ajungind la solutii pe care legea in vigoare nu le putea solutiona . Daca la sfirsitul epocii vechi distinctia dintre dreptul civil si cel pretorian prezenta interes , constatam ca in perioada ulterioara , distinctia este practic estompata , fapt ce determina ca in epoca lui Iustinian reglementarile sa nu mai poate fi incadrate nici in sfera dreptului civil , nici in cea a dreptului pretorian . Jurisprudenta Jurisprudenta este stiinta dreptului , creata de jurisconsultii romani , prin interpretarea dispozitiilor cuprinse in legi . Juristii erau oameni de stiinta , in masura sa interpreteze normele de drept . In epoca veche activitatea lor se marginea la interpretarea normelor dupa care urma sa se aplice dreptul indicind formele solemne specifice fiecarui proces pentru a da posibilitatea partilor sa isi valorifice drepturile subiective . In epoca clasica importanta jurisprudentei creste , caci aplecarea spre sferele practice ale vietii sociale sint tocmai pregnante . In aceasta perioada jurisprudenta apare ca un izvor formal de drept . Jurisconsultii romani desfasurau o activitate care se concretiza in respondere , agere si cavere . Respondere consta in consultatiile juridice date cetatenilor romani . Cavere desemna explicatiile date cetatenilor in legatura cu forma actelor juridice , iar Agere se refera la indemnurile date judecatorilor cu privire la felul in care trebuia de condus un proces . Jurisconsultii creau reguli de drept din combinarea unor solutii practice dintre cele mai complicate . In acest fel ei dadeau o maxima abstractizare si generalizare respectivei reguli . Pe aceasta cale ei au realizat constructii juridice abstracte ducind stiinta dreptului la perfectiune . La inceputul epocii clasice se formeaza 2 scoli de drept care erau preocupate de solutionarea problemelor controversate . A aparut astfel Scoala Sabiniana , condusa de catre Sabinius , si Scoala Proculiana . Scoala Sabiniana poarta denumirea lui Masurius Sabinius , succesor a lui Cappito . Aceasta scoala avea o orientare conservatoare , traditionalista . Avem apoi scoala Proculiana , in care se evidentiaza Proculius . Aceasta avea o orientare progresista . Intre jurisconsulti amintim pe Modesti , Gaius , Paul , Labeo si Cappito . Lucrarile acestor jurisconsulti ne-au parvenit fie pe cale directa , fie pe cale indirecta , prin intermeiul digestelor si institutelor lui Iustinian . Aceste lucrari pot fi clasificate in institutiones , care erau manuale elementare de drept , cuprizind reglemenentari din domeniul dreptului civil si pretorian . Apoi chestiones , care reprezentau spete comentate , element de natura sa dezvolte gindirea juridica romana . Avem apoi sentente , lucrari utilizate atit in invatsamint , cit si in practica , cit si comentariile ad edictum , care cerceteaza edictele pretorului si ale edililor curuli si nu in ultimul rind digestele , care erau lucrari enciclopedice . In epoca imparatului Augustus , jurisconsultii dadeau consultatii juridice oficiale . Aceste consultatii aveau un caracter obligatoriu , caci judecatorii erau tinuti sa solutioneze cazurile in conformitate cu solutiile date de jurisconsulti , iar solutiile erau obligatorii numai pentru speta (cazul concret , el neavind caracter de generalizare) . In vremea lu Adrian 15

Website : www.drept-roman.blogspot.com

solutiile vor fi obligatorii , nu numai pentru speta in discutie , ci si pentru spete similare , fapt pentru care putem spune ca ius publice respondendi vor imbraca forma unor izvoare formale de drept . Legea citatiilor Jurisconsultii din epoca postclasica ne mai solutiionind cazuri noi , recurgeau la textele clasicilor . In unele situatii , fie partile , fie avocatii , citeau in fata judecatorului texte falsificate pentru a obtine cistig de cauza . Ca atare imparatul Valentinian al III lea in anul 426 avea sa dea Legea Citatiilor , dupa care aveau autoritate urmatorii jurisconsulti : Papinian , Paul , Ulpian , Gaius si Medestim . Cit existau solutii opuse intre acestia avea cistig de cauza parerea majoritatii . In situatia in care unul dintre cei 5 nu se pronunta , iar 2 aveau o solutie diferita de cea a celorlalti 2 , se recurgea la ceea ce afirma Papinian . Daca cel ce se abtinea era chiar Papinian , atunci judecatorul putea achisa la oricare din punctele de vedere.

16

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Cursul 7

Senatusconsultele Pana in vremea imparatului Hadrian, senatusconsultele nu reprezentau izvoare de drept in sens formal. Cu toate acestea, hotararile adoptate de catre senat influentau in mod indirect activitatea legislativului astfel incat un proiect de lege intra in vigoare numai dupa ce senatul se pronunta asupra continutului acestuia. Se exercita astfel un control imediat, indirect asupra actelor legislative. In cazul in care se constata ca se aduc atingeri intereselor stapanilor de sclavi, respectivul proiect era respins pe motiv ca acesta nu respecta traditia romana. Prin reforma infaptuita de catre imparatul Hadrianus senatusconsultele vor deveni izvoare de drept in sens formal.Astfel, in aparenta, se crea impresia ca rolul senatului creste insa, in realitate, avea sa creasca autoritatea imparatului, caci in aceasta perioada senatul se va transforma intr-un apendice al vointei imparatului. In a da conditii, imparatul sau un reprezentant al acestuia, venea in fata senatului si prezenta proiectul de lege in fata acestuia astfel incat chestiunea votului devenea o simpla formalitate.Aceasta procedura de adaptare a senatusconsultelor a fost desemnata prin termenul de orationes adica simple discursuri. In realitate, crestea autoritatea imparatului si cea a senatului scade. Constitutiile imperial In perioada initiala a principatului, edictele afisate de catre imparat aveau un regim juridic similar cu acela al edictelor altor magistrati. In perioada imparatului Hadrian, constitutiile imperiale dobandesc putere de lege, acestea devin asadar izvoare de drept in sens formal, caci in cuprinsul lor vor aparea norme de drept cu caracter general. Constitutiile imperiale erau de 4 feluri: edicte, mandate, decrete, rescripte. Edictele cuprindeau dispozitii cu caracter general pe care imparatul le dadea fie in domeniul dreptului public, fie in domeniul dreptului privat. Mandatele erau acele instructiuni pe care imparatii le dadeau functionarilor in domeniul dreptului administrativ si al celui penal. Decreta - ca orice magistrat, imparatul pronunta hotarari judecatoresti. Hotararile sale se bucurau de o mare autoritate datorita pozitiei pe care el o avea in societate. In pronuntarea unei hotarari, de multe ori imparatul se consulta cu juristconsultii eminenti. Daca la inceput hotararile pronuntate de catre imparat se refereau doar la cazul concret, se constata ca odata cu pronuntarea unor hotarari, imparatul pronunta o noua regula de drept care devenea obligatorie. Se realiza astfel trecerea decretelor in randul izvoarelor formale de dreot. Rescripta imparatul dadea cpmsultatii juridice fie particularilor sau magistratilor, acestea din urma imbracau forma unor scrisori epistilce, de la continutul acestora magistratii nu se puteau abate atunci cand administrau actul de justitie. Raspunsurile date particularilor erau formulate in cuprinsul cererii si aveau menirea de a valorifica acele interese care nu isi gaseau corespondent in sistemul legislativ. Uneori, in aceste raspunsuri se gaseau formulate reguli de drept, fapt ce va determina ca intr-o perioada ulterioara acestea sa fie sistematizate si publicate in cadrul unor colectii intitulate Liber Rescriptorum.

17

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Opera legislativa a lui Iustinian Perioada dominatului corespunde epocii postclasice si avea sa aduca o decadere dreptului. Pentru a salva societatea sclavagista, Iustinian a avut convingerea ca reintroducerea dreptului clasic va revigora statul roman. Iustinian va intreprinde in acest sens o uriasa munca de sistematizare a dreptului clasic si postclasic pentru ca acesta sa fie adaptat la realitatile sec. VI. Iustinian, prin sistematizarea textelor clasice si postclasice a oferit cercetatorilor un important material deoarece multe lucrari s-au pierdut de-a lungul timpului, astfel prin intermeidul digestelor, cea mai importanta lucrare ce apartine lui Iustinian, ne parvin pe cale directa texte din epoca veche si clasica. In cuprinsul lucrarilor lui Iustinian gasim norme juridice specifice atat dreptului public cat si dreptului privat.Decaderea dreptului in epoca postaclasica a determinat initierea unor opere de sistematizare intreprinse atat de stat cat si de persoanele particulare. Intre 291-294 este elaborat Codul Gregorian care exprima activitatea lui Gregorius, acesta realizeaza o culegere de constitutii imperiale date de imparatul Hadrianus. Codul Hermogeniat e elaborat de Hermogenianus in 295 si el va continua Codul Gregorian. Codul Teodosian cuprinde o culegere de constitutii imperiale date pana in 438 si acesta se va remarca prin dispozitivele de drept public pe care le mentioneaza. Cea mai importanta sistematizare a dreptului roman este realizata in timpul imparatului Iustinian. Opera acestuia cuprinde 4 lucrari: Codul, Digestele, Institutele si Novelele, lucrare ce apare postum. Codul avea sa fie redactat de 10 profesori codusi de catre Gregorian. Este o culegere de constitutiuni grupate in carti, titluri si paragrafe. Constitutiunea este insotita de catre o inscriptio in care se arata numele imparatului care a dat-o si cui este adresata. Constitutiunea este precedata de o subscriptio care cuprinde locul si data emiterii actului. Acest cod a facut o selectie mentionand asadar constitutiunile care sunt in vigoare. In unele situatii acestea au trebuit sa fie modificate pentru a putea raspunde cerintelor epocii. Digestele sunt fragmente din opera juristconsultilor clasici care aveau valente practice caci ele erau necesare pentru solutionarea diferitelor spete. Lucrarea a fost coordonata de acelasi Gregorian, care a alcatuit o comisie din 15 persoane, avocati si profesori din Constantinopol si Beirut. S-au ales fragmente din 2000 de lucrari care au fost sistematizate in 50 de carti impartite in titluri, iar acestea in fragmente. Fragmentul este precedat de o inscriptio ce cuprinde numele autorului cat si opera din care este extras textul. Digestele au facut obiectul de studiu al romanistilor care au aratat ca ordinea fragmentelor este legata de problematica urmarita. In acest temei au fost grupate orientari apartinand Scolii Saviniene, urmate de edicte, de lucrarile lui Papinian si de alte lucrari numite Apendix. Institutiones era o lucrare cu caracter didactic obligatoriu. La alcatuirea acestei lucrari si-au adus contributia Gregorian, Teofil si Doroteu. Novelele cuprind acele constitutiuni date de catre Iustinian care nu au fost cuprinse in lucrarile sale. Acestea vor aparea postum si sunt redactate de catre persoane particulare. Iustinian, prin opera sa sistematizata in sec. XVI in corpus iuris civilis ne ofera o sursa importanta in cunoasterea dreptului roman.

Persoanele In dreptul actual persoanele sunt subiectele raportului juridic. Oamenii apar ca subiecte ale rapoartelor juridice fie in mod individual in calitate de persoane fizice, fie organizati in calitate de persoane juridice. Romanii au individualizat atat persoana fizica cat si cea juridica. In dreptul actual orice fiinta umana este o persoana, pe cand in dreptul roman calitatea de persoana o dobandeau oamenii care aveau capacitate sau personalitate numita caput. Sclavii nu aveau caput, si prin urmare nu puteau incheia acte juridice in nume propriu. Numai oamenii liberi aveau capacitate juridica in functie de scara sociala pe care se aflau.Distingem asadar personalitatea care poate fi completa sau partiala. Se bucura de personalitate completa numai cei ce intrmeau urmatoarele elemente: libertatea (status libertatis), cetatenia (status civitatis), calitatea de sefi ai 18

Website : www.drept-roman.blogspot.com

unor familii civile (status familie). Se bucurau de personalitate completa numai cetatenii romani sefi de familie. Celelalte categorii de oameni liberi aveau capacitate mai extinsa sau mai restransa de la caz la caz. Inceputul si sfarsitul capacitatii Personalitatea ncepea chiar nainte de natere conform principiului Infans conceptus pronato habetur qvotiens decomodis eius agitur (copilul se consider nscut atunci cnd este vorba de interesele sale) Conform acestui principiu copilul nscut dup mortea tatului sau avea vocaie succesorala deci venea la motenirea bunurilor acestuia.n sistemul dreptului roman personalitatea nceta la momentul morii cu excepia cazului motenirii neacceptate cnd personalitatea defunctului se prelungea, lucru se explic prin acee a ca nu se admitea exist unui patrimoniu fr titular prezumandu-se c n intervalul de timp cuprins ntre moartea unei persoane i acceptarea motenirii sale titularul patrimoniului este chiar defunctul . Potrivit text din perioada lui Iustinian oamenii se mpreau n oameni liberi si sclavi. n timp ce cond juridic a sclavilor era unitar, oamenii liberi aveau un regim juridic neomogen ei fiind mprii n diverse categorii sociale. Sclavii n primele secole dup fondarea Romei sclavia ocupa un loc secundar ea avnd un character patriarhal. La nceput prizonierii de rzboi erau omori pt ca apoi ei s fie transformai n sclavi. La sf republicii datorit marilor razb n urma crora statul romn devin universal sclavii provenii din prizonierii de rzboi vor constitui principala fora de producie. Astefel statul romn devine un stat sclavagist n form clasic n care sclavii aveau s devine principalii productori de bunuri. Acum munca sclavilor avea s fie preponderenta n raport cu aceea a oamenilor liberi.

19

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Cursul 8 Izvoarele sclaviei In documentele dreptului roman , au fost identificate ca izvoare ale sclaviei fapte precum : nasterea , razboiul sau alte fapte care duceau la pierderea libertatii . In ceea ce priveste nasterea se considera ca un copil ce se nastea in afara casatoriei dobindea conditia juridica a mamei . Astfel avea calitatea de sclav si copilul al carui tata era om liber , iar mama sclava pentru a nu se permite pe aceasta cale accesul sclavilor in rindul cetatenilor romani . O sursa importanta a sclaviei a fost reprezentata de prizonierii de razboi. Astfel daca la inceput ei erau ucisi datorita perfectionarii uneltelor , ei erau obligati sa munceasca si pentru stapinii lor . Daca ei se puneau sub protectia unui cetatean uman , avind statutul de client al acestuia el nu-si pierdea calitatea de om liber , deoarece Roma era un stat militarist , razboiul constituia principala sursa a sclaviei . Prizonierii de razboi aveau sa fie considerati bun si obiect al statului , care apoi ii vindea particularilor . Aceste informatii ne parvin prin intermediul lui Cicero in lucrarea intitulata Procecinia . Existau si alte fapte de natura sa duca la pierderea libertatii. Existau niste sanctiuni , aduse cetatenilor romani care puteau cadea in starea de sclavie , de la care nu puteau fi vinduti decit peste hotare (transtiberium) , deoarece se prezuma ca nici un cetatean roman nu putea fi sclav in propria sa cetate . Astfel puteau deveni sclavi debitorul insolvabil , hotul prins in flangrand , dezertorul , cit si cel ce nu raspundea ordinului de incorporare . Prin Senatus Consultul numit Tiberianum se aratau ca femeia care intretinea relatii intime cu sclavul altuia si nu le intrerupea dupa somatia stapinului acestuia , ea devenea sclava . Omul liber care simula starea de sclavie pentru a fi vindut si a imparti ulterior banii cu vinzatorul , drept sanctiune raminea in continuare sclav . Conditia juridica a sclavilor Sclavii erau asimilati lucrurilor , ei neavind personalitate . Ei puteau fi omoriti caci nimeni nu dadeau socoteala pentru acest lucru . Sclavii nu puteau intemeia o familie , ei traind in simple uniuni de de fapt , numite contuberium . Cind sclavul suferea un prejudiciu acest lucru facea ca el sa nu se poata agresa instantei caci nu avea personalitate , singurul in masura sa o faca , fiind stapinul sau . Cu timpul datorita productiei de marfuri , sclavul putea incheia acte juridice desi el nu avea personalitate juridica , creinduse astfel o prezumtie ca el imprumuta personalitatea stapinului sau . Sclavul insa putea incheia numai acele acte prin care aducea un plus in pavilionul stapinului sau . S-a admis cu greu ca sclavul putea incheia acte bilaterale sau sinalatuatice care nasc drepturi si obligatii de ambele parti . Astfel sclavul se putea obliga , dar nu era vorba despre o obligatie veritabila , caci cel ce se obliga era chiar stapinul sau . Cu timpul s-a admis ca sclavul putea cu aprobarea stapinului sau sa dobindeasca anumite bunuri numite peculiul sclavului ce puteau fi bani , bunuri mobile , bunuri imobile si chiar alti sclavi . In realitate proprietarul bunurilor era stapinul interesat ca sclavul sa aiba cit mai multe bunuri . La batrinete sclavul putea fi eliberat in schimbul peculiului agonisit dupa munca de o viata . Oamenii liberi La sfirsitul epocii vechi si in cea clasica , oamenii liberi aveau o situatie eterogena , ei impartinduse in 2 categorii : cetatenii si necetatenii , acestia din urma impartinduse in latini si perigrini . Atit cetatenii , cit si necetatenii puteau fi dezrobiti . Erau ingenui cei nascuti din parinti liberi , dar si cei care s-au nascut din parinti sclavi , care apoi s-au dezrobit . Cetatenii se bucurau de pletitudinea drepturilor politice si civile avind o situatie privilegiata fata de necetateni . Ansamblul drepturilor necetatenesti erau cuprinse in : ius comerci , care se exprima in dreptul de a incheia acte juridice , potrivit dreptului civil roman , apoi ius colubi , dreptul de a incheia o casatorie valabila conform dreptului civil , ius miritie care presupunea dreptul de a face parte din legiunile romane , ius sufragi , care presupunea dreptul de a alege si ius colorum care presupunea dreptul 20

Website : www.drept-roman.blogspot.com

de a candida la o magistratura . Numele cetateanului era compus din 5 elemente si anume : indicatiunea piliatiunii , indicatiunea tribala , prenome - element din care cetateanul se individualiza in cadrul societatii , cognome sau porecla care servea la individualizarea cetateanului in cadrul familiei si apoi nome gentilicum indica ginta careia ii apartinea cetateanul . Dobindirea cetateniei avea la baza nasterea . Astfel copilul nascut din casatorie dobindea conditia juridica a tatalui din momentul conceptiei , iar cel nascut inafara casatoriei dobindea conditia juridica a mamei sale . In anumite situatii cetatenia putea fi dobindita si ca urmare a legii daca cel in cauza se incadra in dispozitiile legii caatare . O alta modalitate de dobindire a cetateniei era naturalizarea , situatie in care un sclav era dezrobit de catre un cetatean roman . Pierderea cetateniei se producea atunci cind o persoana isi pierdea libertatea . In cadrul dreptului roman nu opera sistemul dublei cetatenii , astfel daca o persoana devenea cetatean al altui stat , pierdea in mod automat calitatea de cetatean roman . Pierdea cetatenia romanii cei ce erau exilati din Roma , ca un efect al acestei sanctiuni . Ca urmare a marilor miscari sociale ce au loc pe insula in sec. I prin legile Iulia si Poetelia Papiria toti locuitorii din peninsula Italica vor dobindi cetatenia romana . Prin editul promulgat de catre Imparatul Caracala in anul 212 , toti locuitorii liberi din cadrul Imperiului Roman aveau sa dobindeasca cetatenie romana . Acest act a fost determinat de ratiuni de ordin financiar (a se vedea impozitul de 5 % pus pe succesiune la care erau obligati toti cetatenii romani) . Latinii Cuvintul latin desemneaza conditia juridica cit si originea etnica a unei persoane . Latinii vechi se numeau vecheres si reprezentau vechii locuitori ai zonei Latiumului . Latinii se bucurau de ius comerci , ius columb si ius sufragi . O situatie asemanatoare aveau locuitorii coloniilor . Dupa anul 268 ei se vor numa latini coloniali si se vor bucura de ius comerci . Printr-o fictiune s-a admis ca si locuitorii liberi din provincii aveau un statut asemanator latinilor coloniali , fapt pentru care ei se vor numi latini fictivi . O alta categorie era reprezentata de latinii uniani , care erau sclavi dezrobiti fara respectarea formei solemne . Desi traiau liberi ei mureau tot ca sclavi deoarece ei nu puteau dispune de bunurile lor prin testament . Peregrinii Erau desemnati cu acest termen , strainii care veneau la Roma . Daca la inceput ei erau transformati in sclavi , cu timpul ei vor dobindi calitatea de clienti sau locuitori ai cetatilor aliate , calitate in care puteau veni la Roma , fara asi pierde libertatea . Acestia putea uzita de propriul lor sistem de drept , fiind in masura sa se foloseasca in raportul lor cu cetatenii romani , de asa numitul ius gentium care apare ca fiind o ramura a dreptului roman , o ramura aparuta in contextul transformarii economiei care de la economia inchisa va deveni o economie de marfuri datorita schimburilor de produse . Ius civile fiind un sistem de drept arhaic , inchis , plin de formule si gesturi sacramentale nu corespundea acestui tip de economie , fapt pentru care de multe ori in practica era uzitat ius gentium . Dezrobitii Erau acei sclavi eliberati si ei reprezentau o clasa intermediara intre oamenii liberi si sclavi . Dezrobitul avea calitatea de om liber fata de un tert , dar el raminea dependent de stapinul sau atit cu persoana sa , cit si cu bunurile sale . Dupa dezrobire stapinul sclavului se transforma in patron , iar sclavul devenea liber . Existau 3 forme de dezrobire utilizate in drpetul roman : vindicta , censum si testamento . Vindicta presupunea o formula solemna care se realiza in fata magistratului prin care stapinul trebuia sa rosteeasca urmatoarea formula : Vreau ca acest sclav sa fie liber , formula ratificata de catre magistrat prin termenul addico . O a doua procedura era censum . Aici slavul era trecut in categoria oamenilor liberi prin intermediul recensamantului la anumite intervale de timp .Testamento se putea face fie in mod direct ca umare a 21

Website : www.drept-roman.blogspot.com

manifestarii de vointa a testatorului sau in mod indirect , in mod mediat . Atunci cind aceasta trasa ca sarcina mostenitorilor ca prin intermediul unui act distinct sa-l dezrobeasca pe sclav . Aceasta forma era mai putin utilizata deoarece cel ce facea dezrobirea devenea patron al libertului . Conditia juridica a dezrobitului se exprima in 3 categorii de obligatii pe care dezrobitul le avea fata de stapinul sau : bona , obseq si operae . Bona reprezenta dreptul patronului de a dispune de bunurile dezrobitului . Obseq constituia respectul dezrobitului pe care il datora stapanului sau . Daca dezrobitul incalca acest drept , patronul il putea ucide . Opere reprezinta serviciile pe care dezrobitul le datora stapinului sau . Datorita frecventeimari a dezrobirilor , Imparatul Augustus avea sa initieze o serie de legi prin care se limitau dezrobirile . Amintim legea Elia Sentia conform careia pentru o dezrobire valabila stapinul trebuia sa aiba 20 de ani , iar sclavul 30 de ani . Daca cel dezrobit fusese sanctionat pe perioada sclaviei sale el se transforma in peregrin detitic. Prin legea Fufuia Caninia se limita dreptul de a dispune prin testament la cel mult 100 de dezrobiri .

22

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Cursul 9 Familia Romana Familia Romana cunoaste forme diferite de manifestare in functie de gradul de evolutie al societatii romane, ea trecind de la familia patriarhala la familia monogama. Familia evolueaza in functie de gradul de percepere al proprietatii private . Proprietatea privata a fost factorul care a generat desfacerea familiei patriarhale in familii monogame . In fruntea familiei se afla asa numitul pater familias acesta exercitind rolul de sef al familiei . El avea drept de viata si de moarte asupra mediului familiei , fiind proprietarul absolut asupra tuturor bunurilor . Dea lungul timpului , termenul de familie a primit si alte acceptiuni . In epoca veche prin termenul de familie se desemna numarul de vite pe care le intretinea o familie sau totalitatea sclavilor . Aparitia proprietatii private a nuantat relatiile de proprietate din cadrul familiei . Astfel pater familias dispunea de o mare proprietate asupra bunurilor si persoanelor , autoritate ce purta denumirea de manus. Astfel functia sociala a proprietatii s-a reflectat in cadrul familiei porninduse de la existenta asanumitei familiei proprietare si mai putin a familiei ca o forma de comunitate umana . In cadrul societatii , existau 2 categorii de persoane : persoane cu deplina capacitate juridica persoane ce nu se aflau sub autoritea cuiva , numite si persoane suiuris si persoane care depindeau de alte persoane denumite persoane alieni iurius. Paterfamilias era o persoana suiuris , el fiind considerat si tatal familiei . El era privit ca sef al familiei , astfel ca in ... sau persoana necasatorita . daca la moartea bunicului , tatal predecedase , calitatea de sef al familiei o dobindea nepotul chiar daca acesta era minor . Persoanele alieni iurius se aflau sub puterea lui paterfamilias , acesta fiind sotia , copii si nepotii Rudenia In dreptul Roman cunoastem 2 categorii de rude si anume rudenia civila (agnatiune) si rudenia de singe, numita cognatiune . Agnatiunea desemna legatura dintre persoane , aflate la un moment dat sub aceeasi putere , adica aveau acelasi paterfamilias . Rudele de singe se numeau cognati . La un moment dat distingem 3 categorii de persoane : toti cei care la un moment dat sunt sub aceeasi putere (sotia,copii,nepotii) ; cei care au devenit intre timp agnati prin moartea lui pater familias ; persoane care daca ar fi trait paterfamilias ar fi fost sub autoritatea lui (verii primari nascuti dupa moartea bunicului) . Intre agnatiune si cognatiune exista un raport specific in sensul ca nu toti cognatii sunt si agnati . Astfel sora prin casatorie trece sub puterea barbatului si inceteaza sa fie agnata cu fratele ei . Exista fixiunea conform careia toti agnatii sunt si cognati indiferent ca erau sau nu rude de singe (cumnatii intre ei ) . Puterea parinteasca era denumita si patriapotestas. In calitate de paterfamilias era tatal , bunicul si strabunicul . Pina la moartea lui paterfamilias , persoanele de sub autoritatea sa erau persoane alieni iuris . Daca nepotul murea inaintea stranepotului , la moartea bunicului stranepotul devenea persoana suiuris . Puterea parinteasca era delimitata astfel ca paterfamilias dispunea liber de bunurile si de viata fiilor sai . El putea sa-si vinda fii , fapt ce rezulta din Legea celor XII Table . Daca vinzarea se repeta , fiul iesea definitif de sub autoritatea de paterfamilias . Vinzarea se facea pentru un interval de 5 ani dupa care cel in cauza revenea din nou sub autoritatea lui paterfamilias .

23

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Casatoria Se realiza prin trecerea femeiei sub puterea barbatului . Casatoria exprima ideologia romana referitoare la modul de percepere al proprietatii private . Forma tipica a casatoriei era asanumita casatorie un femeia intra sub tutela barbatului . La sfirsitul Republicii apare si casatoria fara ... in care femeia desi traia cu un alt barbat , se afla sub tutela lui paterfamilias de origine . Casatoria cu manus in dreptul roman avea sa imbrace 3 forme : con fariatio , usus si coertio . Con fariatio era acea forma de casatorie rezervata patricienilor , ea incheinduse in prezenta lui Pontifex Maximus ... si in prezenta a 10 martori . Cu aceasta ocazie se aducea drept ofranda lui Judipe , o piine pentru ai cistiga bunavointa . Plebeii nu benefeciau de aceasta forma de incheiere a casatoriei , ei practic traind in cadrul unor uniuni nelegitime . Barbatul si femeia care traiau un an impreuna , erau declarati soti prin procedura lui Usus .Con fariatio si Usus au fost inlocuite prin Coertio , care reprezenta o autovinzare fictiva a viitoarei sotii , catre viitorul sot . Casatoria fara manus avea sa se realizeze prin simpla instalare a femeii in casa barbatului , procedeu urmat de o petrecere . In sistemul dreptului roman la incheierea casatoriei existau o serie de conditii de fond , acestea fiind Conobio , consintamintul si virsta .Conubium facea parte din ius civile si desemna aptitudinea a 2 persoane determinate de a se putea casatori . La incheierea casatoriei existau si unele imposibilitati , unele incapacitati , precum rudenia , alianta si conditia sociala . Era interzisa casatoria intre rudele pe linie dreapta pina la infinit . In linie colaterala era interzisa casatoria intre rudele pina la gradul 3 . Astfel era interzisa casatoria intre unchi si nepoata . In ceea ce priveste alianta , se prevedea ca nu se putea incheia o casatorie valabila intre un sot si rudele celuilalt sot . Astfel sotul vaduv nu se putea casatori cu fiica sotiei din alta casatorie . Existau impedimente si in ceea ce priveste conditia sociala . Astfel nu se putea incheia o casatorie intre cetatenii liberi si cei dezrobiti . Pentru a se pastra structura sociala a societatii . Cel deal 3 element , consintamintul era o conditie necesara pentru incheierea casatoriei persoanelor alieni iuris , care se aflau sub baza juridica a persoanelor suiuris . Aceste persoane pentru a se putea casatori aveau nevoie de acordul celor 2 paterfamilias . O alta conditie o reprezenta virsta . Pentru a incheia o casatorie valabila , cetatenii romani trebuiau sa aiba minimum 14 ani baietii si 12 ani fetele . Efectele casatoriei Prin casatoria cu manus , femeia devenea o fica a barbatului . Bunurile intrau in proprietatea sotului , care le administra . In raport cu copiii sai , femeia era considerata ca o sora mai mare . Intre rudele barbatului si sotie se stabilea un raport de agnatiune , fapt pentru care aceasta dobindea capacitatea succesorala la moartea sotului . In cadrul casatoriei fara manus , femeia raminea sub autoritatea lui paterfamilias si era considerata straina fata de barbat si copii , ea neavind o vocatie succesorala . Cu timpul , prin reformele ... cognatiunea avea sa dobindeasca efecte patrimoniale sub aspectul vocatiei succesorale a sotului supravietuitor . Persoana juridica Desi romanii nu au operat cu aceasta institutie juridica , ei totusi au cunoscut-o . Persoana juridica sau persoana morala avea un patrimonui distinct , de cel al membrilor sai , aceasta dobindind drepturi si obligatii proprii . Persoana juridica purta denumirea de universitas sau corpora .Doctrinarii romani considerau statul roman ca fiind o persoana morala , caci acesta avea un patrimoniu , constituit din ager publicus , el primea mosteniri si avea debitori . O situatie aparte o aveau societatile de publicani , numite societas publica norum . Aceste societati aveau drept principal obiect de activitate stringerea impozitelor statului . In statul roman culegerea impozitelor avea sa fie arendata unor publicani , care in schimbul unei sume de bani le percepeau . Aceste societati se bucurau de personalitate juridica . Aparitia si raspindirea crestinismului determina constituirea asanumitelor universitas personalum . Ele vor cunoaste o mare extindere dupa perioada 24

Website : www.drept-roman.blogspot.com

imparautului Constantin , cind crestinismul avea sa devina o religie cunoscuta . In rindul persoanelor juridice erau incluse si colegile ... diferite categorii de meseriasi . Atributia romanilor fata de aceste persoane juridice avea sa fie diferita , astfel in timpul lui Cicero persoanele juridice de drept privat aveau sa fie desfiintate pe motivul ca acestea aduc atingere intereselor statului .

25

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Cursul 10

Modurile de dobandire si de transmitere a proprietatii

Prin mod de dobandire a proprietatii se intelege ansamblul de fapte juridice recunoscute de lege, prin intermediul carora un bun aflat in circuitul juridic civil intra in patrimoniul unei persoane ca obiect a dreptului de proprietate Notiunea de mod de dobandire a proprietatii s-a conturat tarziu in dreptul roman ca urmare a conceptiei juristilor romani care considerau dreptul de proprietate un bun corporal. Din acest motiv juridic juristii romani din epoca clasica vorbesc nu de moduri de dobandire a proprietatii ci a lucrurilor. In lucrarile lui Iustinian se face pentru prima data o distinctie clara in lucruri si moduri de dobandire a proprietatii asupra lucrurilor fara a se renunta la conceptia clasica privind dreptul de proprietate ca bun corporal.

Clasificari ale modurilor de dobandire a proprietatii in dreptul roman:

1. Distingem intre modurile de dobandire Iure Civile si Iure Gentium Modurile de dobandire a dreptului civil asigurau dobandirea proprietatii quiritare si erau accesibile doar cetatenilor romani (mancipatiunea, cesiunea in fata magistratului, uzucapiunea) Modurile de dobandire a dreptului natural erau accesibile tuturor locuitorilor imperiului si se caracterizeaza prin lipsa formalitatilor valabile unei incheieri (ocupatiunea, accesiunea, specificatiunea, culegerea fructelor, traditiunea, prescriptia de lunga durata, prescriptia de foarte lunga durata). 2. Distingem intre moduri originale (a) si cele derivate (b) de dobandire a proprietatii: a) acele moduri care asigura proprietatea asupra unui bun ce nu se gasea la momentul de referinta in patrimoniul altei persoane (OCUPATIO, ACCESIO, SPECIFICATIO, FRUCTI PERCEPTIO) b) acele moduri care asigura dobandirea proprietatii asupra unui bun aflat deja in patrimoniul unei persoane; transferul dreptului de proprietate se facea voluntar sau involuntar (necesar) se distine intre moduri derivate voluntare (mancipatio, in iure Cesio, traditio) si moduri derivate involuntar (usucapio, prescriptia de lunga si foarte lunga durata). I. OCCUPATIO - dobandirea dreptului de proprietate privata asupra unui bun care la momentul de referinta nu se gaseste in patrimoniul altei persoane (RES NULLUS).

Ex: Bun abandonat (Res Derelictae) ; vanatul predominant marii (peste, scoici, fructe de mare), (Res Hostiles) lucruri luate de la inamic, dobandite indirect de cetatenii romani in incursiuni militare, daca erau 26

Website : www.drept-roman.blogspot.com

dobandite in urma razboiului nu intrau in patrimoniul privat ci public, al statului, (Tezauri Inventio) comoara gasita, la inceputul epoci clasice a dreptului roman se considera ca tezaurul apartine mereu propietarului terenului fiind accesoriu de fond. Prin tezaur se inteleg bunurile de valoare ascunse de o persoana necunoscuta intr-un loc greu accesibil si intr-o perioada nedeterminata. Printr-o constitutie imperiala, imparatul Adrian a delimitat regimul juridic al comorii: daca tezaurul era gasit intamplator de o persoana pe terenul alteia, se impartea egal intre descoperitor si propietar. daca tezaurul era descoperit ca urmare a unei actiuni organizate, acesta ramanea in totalitate proprietarului terenului (art. 649 C. Civ.) ACCESIO - incorporarea unui bun accesoriu intr-un bun principal, proprietarul bunului principal devine si proprietarul bunului accesoriu. Se disting 2 tipuri: 1) a unui bun mobil la unul imobil 2) a unui bun mobil la unul tot mobil. Ex. 1: Insamantarile si plantatiile (SATIO ET PLANTATIO), semintele si plantele de pe un fond apartin proprietarului de cand au germinat; (ALLUVIONE SET AVULSIONES) aluviunea -sporirea malului aflat in proprietatea unei persoane prin sedimentele depuse de rau in timp; avulsiunea - ruperea unei bucati dintr-un mal si lipirea lor ulterioara la un alt mal ce apartine unei alte persoane. In ambele situatii solutia juridica este aceeasi, ele apartin proprietarului malului. (ALVEUS FLUMINA DERELCITA) albia abandonata de rau, secata, (INSULA IN FLUMINE NATA) insula nascuta in mijlocul unu rau. Solutia este aceeasi, ele intra in proprietatea titularilor riverani (de o parte si de alta a raului) in raport cu suprafata aflata de o parte sau de alta a liniei mediene a albiei sau a insulei. (INAEDIFICATIO) constructia unei persoane pe un teren al altei persoane. In virtutea principiului ca tot ce se afla pe un teren apartine proprietarului acelui teren. (SUPERFICIAS LOCO CEDIT) proprietarul terenului devine si proprietar al constructiei. Legea celor 12 table a pevazut expres ca propietarul materialelor, constructorul, nu poate revendica materialele decat in situatia in care din diferite motive dar nu ca urmare a cererii sale, constructia este demoala. Iustinian a stabilit situatia in sensul agravarii situatiei constructorului de rea -credinta. Astfel doar cel de buna credinta poate revendica materialele in varianta demolarii constructiei. Ex. 2: cuprinde mai multe situatii: sudura, pictura, tesatura, scriitura. III. SPECIFICATIO - realizarea de o persoana (specificator) a unui lucru nou (nova species) cu materiale ce apartin altei persoane.

II.

Asupra dreptului la proprietate asupra bunului rezultat au existat mai multe opinii: Sabinienii considerau ca materia e mai importanta si recunosteau dreptul de proprietate asupra nova species proprietarului materiei. Proculienii pe motiv de echitate considerau ca munca si forma realizata de specificator sunt mai importante si recunosc proprietatea specificatorului. Iustinian a stabilit o solutie unitara, facand distinctie intre specificatiunea perfecta si cea imperfecta.

27

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Perfececta - situatia cand materia poate fi recuperata si dreptul de proprietate asupra noului bun apartine proprietarului materiei: sculptura de metal. Imperfecta - situatia cand materia nu poate fi recunoscuta si proprietatea noului bun apartine specificatorului: vinul ce nu mai poate fi strugure.

In ambele situatii in baza echitatii este despagubit specificatorul pentru munca depusa si proprietarul materiei pentru valoarea ei.

IV.

CULEGEREA FRUCTELOR - fructele reprezinta beneficiile patrimoniale aduse de un bun in mod regulat in raport cu destinatia sa economica.

Principiul este ca proprietarul fructelor este si proprietarul bunului frugifer. Sunt asimilati proprietarul si cei ce exercita o posesie indelungata sub numele de propietar: posesor de buna credinta si arendas. In afara de ei culeg fructele si: arendasul, uzufructuarul, uzuarul. Diferenta: cei din prima categorie culeg fructele prin separare in virtutea calitatii lor, fara niciun titlu suplimentar si cu titlu permanent. Pot revendica toate fructele furate indiferent de momentul producerii furtului. Ceilalti culeg fructele prin perceptie in virtutea unui titlu temporar. V. MANCIPATIUNEA - mod formalist de dobandire a proprietatii quiritare prin formalitatile aramei si balantei. PER AES ET LIBRAM putea fi folosita doar de cetatenii romani si doar cu privire la bunurile mancipi. ca procedeu juridic solicita prezenta instrainatorului (MANCIPIO DANS), a dobanditorului (MANCIPIO ACCIPIENS), a 5 martori (barbati, cetateni romani si puseri) si a unui purtator de balanta (LIBRI PENS). dobanditorul bunului afirma in mod solemn in fata martorilor ca bunul mancipi este al sau conform proprietatii quiritare si ca ofera instrainatorului o anumita cantitate de arama. a aparut in sec V iHr.

Efectele mancipatiunii Ca urmare a mancipatiunii, dobanditorul avea posibilitatea chemarii in judecata a instrainatorului prin intermediul a 2 actiuni: 1. ACTIO AUCTORITATIS 2. ACTIO DE MODO AERI 1) dobanditorul solicita de 2 ori pretul in cazul deposedarii sale de un tert ce se prezinta veritabilul propietar (garantia pentru evictiune). 2) posibilitatea dobanditorului de a solicita de la instrainator de 2 ori valoarea suprafetei de teren declarata in pens. Ulterior prin aceasta actiune se sanctiona orice situatie cand bunul instrainat nu corespundea calitatii si cantitatii. Cu forma prevazuta de instrainator (garantia pentru vicii).

28

Website : www.drept-roman.blogspot.com

VI. VII.

IN IURE CESIO (cesiunea in fata magistratului) forma de proces fictiv in cadrul careia dobanditorul bunului declara expres ca este proprietarul bunului ce apartinea instrainatorului. la intrebarea pretorului daca afirmatia este reala, instrainatorul nu raspundea, astfel pretorul spune: ADICO (sa fie cum spuneti voi) avantajul cesiunii in raport cu mancipatiunea, este ca asa se puteau dobandi proprietatea si asupra bunurile nec mancipi. dezavantajul e ca dobanditorul bunului nu beneficia de cele 2 actiuni. UZUCAPIUNEA

Era un mod de dobandire a proprietatii asupra bunurilor mancipi prin indelungata folosinta. Ea presupunea indeplinirea anumitor conditii: posesiunea lucrului, termenul, justa cauza, buna-credinta si un lcuru susceptibil de a fi uzucapat. La origine simpla posesiune nu era suficienta, fiind necesara folosirea efectiva a lucrului potrivit destinatiei sale economice. Termenul era de un an pentru lucrurile mobile si de 2 ani pentru cele imobile. Termenul de un an si cel de doi ani erau cunoscute inca din epoca Legii celor 12 table, desi nu cunostea uzucapiunea caselor, care a aparut mai tarziu. Nu toate lucrurile erau susceptibile de a fi uzucapate. Astfel, nu puteau fi uzucapate res furtive (lucururile furate), res subrepte (lucrurile furate si ascunse), res vi possessae (lucrurile posedate cu violenta) si res religiosae. Justa cauza este actul sau faptul juridic prin care se justifica luarea in posesiune a lucrului. Buna-credinta este convingerea uzucapantului ca a dobandit lucrul de la propietar sau ca a intrat in stapanirea unui lucru parasit.Rolul initial al uzucapiunii era sa asigure exploatarea lucrurilor mancipi, conform destinatiei lor economice. Acest rol este continuat si de sensul cuvantului usucapio, care inseamna luare in folosinta. O alta functie a uzucapiunii este legata de dovada dreptului de proprietate. In dreptul roman, reclamantul trebuia sa faca dovada dreptului de proprietate al tuturor autorilor sai. O asemenea proba era deosebit de dificila deoarece pentru ca reclamantul sa dovedeasca dreptul sau de proprietate, trebuia sa faca dovada ca toti cei care l-au stapanit anterior au fost, la randul lor, propietari. Odata cu aparitia uzucapiunii situatia s-a schimbat radical, in sensul ca cel care se afla intr-un proces in revendicare nu mai trebuia sa faca dovada dreptului de proprietate al autorilor sai, ci numai ca indeplineste conditiille necesare uzucapiunii. Iata de ce Cicero afirma ca uzucapiunea este sfarsitul nelinistii si fricii de procese.

29

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Cursul 11 Sanctiunea proprietatii in epoca veche In epoca veche proprietatea quiritara era sanctionata prin sa .... aceasta reprezentind o forma originara a actiunii in revindecare . In faza ... partile promiteau sa plateasca o suma de bani, numita sacrament . Aceasta se platea in situatia in care se pierdea succesorul . Dupa aceasta urma o atribuire provizorie catre una dintre parti a obiectului litigios . In faza a doua judecatorul pronunta sentinta aratind care dintre cele 2 sacramente era iustum . Daca cel ce depunea sacramentul , cistiga procesul , el raminea cu bunuri in posesie , astfel consolidinduse dreptul de proprietate .

30

Website : www.drept-roman.blogspot.com

Pentru exam totul pina la Proprietatea (inclusiv ) - (fara Succesiuni) 31 ianuarie ora 9:00 19 ianuarie ora 11 Intilnirea studentilor din anul I , fac. de drept - cu ambasadarul RM (Aula T)

31