Crestinismul

Întemeiat în secolul I în Palestina, creştinismul, propăvăduit de Iisus Hristos, s-a

răspândit, în cursul aceluiaşi secol, prin activitatea apostolilor, apoi a misionarilor.
 După două secole, noua religie cuprinsese toate regiunile Imperiului Roman şi toate
categoriile sociale, dar mai ales centrele urbane, satele rămânând „păgâne” pentru o
perioadă mai lungă de timp.
 Creştinii respingeau sacrificiile aduse zeităţilor romane sau în onoarea împăratului şi
refuzau să fie soldaţi, pentru a nu fi obligaţi să ucidă. De aceea, au fost
adeseori persecutaţi pentru credinţa lor. Persecuţii violente au avut loc în timpul
împăratuluiDiocleţian.
 Constantin cel Mare (306-337) a fost primul împărat convertit la creştinism. Prin Edictul
de la Mediolanum (313), el a acordat libertate de cult creştinilor din imperiu.
 În anul 325, în cadrul Conciliului de la Niceea, episopii Bisericii au stabilit normele
principale ale credinţei creştine.
 În cursul secolului al IV-lea, Biserica s-a organizat după modelul imperial, constituindu-
se patru patriarhate, respectiv, la Constantinopol, Ierusalim, Antiohiaşi Roma. Dintre
acestea, vor deveni dominante cele de la Constantinopol şi Roma. Prima mănăstire a fost
întemeiată în Egipt, în jurul anului 320.
 În anul 391, împăratul Theodosius I a interzis cultele „păgâne” şi a impus religia creştină
ca singura oficială în Imperiul Roman.
 De la sfârşitul Antichităţii şi începutul Evului Mediu, creştinismul s-a răspândit şi în afara
Imperiului Roman.

Romanizare

Definiţie: Romanizarea este procesul prin care populaţiile cucerite îşi însuşesc civilizaţia,
cultura, obiceiurile, limba latină şi religia romanilor.
Romanizarea s-a realizat prin intermediul unor factori:

1. coloniştii: cetăţeni romani din alte provincii, vorbitori de limbă latină;

2. armata: pentru apărarea teritoriilor cucerite;
3. veteranii: soldaţi care au terminat serviciul militar, rămân de cele mai multe ori în
provinciile cucerite, fiind împroprietăriţi;
4. administraţia: funcţionari publici romani care să conducă provinciile cucerite; erau
conduse de guvernatori care aplicau legile romane.
5. urbanizarea: construirea de oraşe după modelul celor romane;
6. drumurile romane: construite pentru a permite armatei să se deplaseze uşor dintr-un loc
în altul, sunt folosite de localnici pentru comerţ dar şi pentru alte îndeletniciri.
Romanizarea a fost un proces ireversibil în partea centrală şi sudică a Europei, acolo unde
Hispania, Galia, Britannia, Dacia au fost transformate în provincii romane. Limba latină
vorbită de popoarele romanizate se află la originea limbilor moderne franceză, italiană,
spaniolă, portugheză, română.
Citiţi textul de mai jos, precum şi datele din tabel, apoi răspundeţi cerinţelor:
Locuitorii aflaţi sub stăpânirea Romei sunt împărţiţi în două categorii: cei mai capabili, mai
curajoşi şi mai talentaţi au primit drepturile politice de cetăţeni; restul, sunt cei supuşi. Nimic
nu împiedică pe cineva să devină cetăţean, nici marea, nici întinderea uscatului: nu există
nicio diferenţă între Europa şi Asia în această privinţă. Legile sunt aceleaşi pentru toţi. Peste
tot, cetăţile nu se mai luptă între ele, ci se întrec în frumuseţe şi bunăstare. (după Aeliu
Aristides, Elogiul Romei)
 Cetăţeanul roman
Drepturi Îndatoriri
-de a vota de a fi ales -de a se prezenta la recensământ
 de a fi preot (înregistrarea locuitorilor)
 de a avea una sau mai multe proprietăţi - de a-şi îndeplini serviciul militar
 de a deschide un proces în justiţie  de a plăti taxele datorate statului
 de a participa la ceremoniile religioase

a. Numeşte cele două categorii de locuitori ai Imperiului Roman menţionate în document.

b.Indică, pe baza documentului şi a tabelului, trei avantaje de care se bucurau locuitorii
Imperiului Roman.
c. Compară drepturile şi îndatoririle cetăţenilor din Imperiul Roman cu cele ale cetăţenilor
din România zilelor noastre. Ce asemănări şi deosebiri poţi indentifica?

II.

Citeşte cu atenţie textul de mai jos, apoi rezolvă cerinţele. În fiecare familie zeii primeau
ofrande (daruri) zilnic. În casă exista un altar la care se depuneau alimente şi cupe cu vin
pentru divinităţile casei, larii şi penaţii. Larii reprezentau strămoşii care apărau viaţa
membrilor familiei, iar penaţii ocroteau focul din vatră şi hrana din locuinţă. (Fiona
Macdonald, Roma antică)

1. Transcrie din text fragmentele care prezintă atribuţiile larilor, prespectiv pe cele ale
penaţilor.
2. De ce crezi că zeilor familiei li se ofereau zilnic ofrande?
3. Scrie câte un enunţ despre religia romanilor utilizând următoarele cuvinte: zeu, împărat,
templu, sărbători. ...............................