Analiza ideilor politice in opera lui Hesiod -

Teogonia și Munci și zile

Hesiod – primul economist politic si etic (libertarian) interdisciplinar al lumii sau despre
dreptate, ordine, rost, destin si muncă.

 Hesiod ar fi primul economist al lumii. O asemenea apreciere mi-a starnit interesul

pentru Hesiod, respectiv pentru poemul „Munci si zile”, considerat de Rothbard un
text economic initiatic. Concluzia mea, dupa (re)citirea poemului, este ca avem o opera
de pionierat intr-ale politicii (scopul fiind ca fiecare individ, urmarindu-si liber scopurile
va contribui si la alt scop: o viata mai buna a cetatii, a polisului), economicii (munca
fiind primul mijloc la dispozitia oamenilor pentru a scapa de foamete, saracie, frig,
umilinte), eticii (autorul fiind masiv preocupat de dreptate, dreapta cumpatare, munca
eficienta, respectarea regulilor, a semnificatiilor zilelor etc.), dreptului (ideea de
dreptate fiind aproape permanent prezenta), managementului (poemul fiind un
adevarat indreptar de gandire, simtire si actiune cu privire la scopuril, mijlaocele si
adecvarile din actiunile oamenilor).

Zeii tin mijloacele traiului ascunse de fiintele omenesti. Altfel, cu mare usurinta ai putea
munci intr-o zi cat sa-ti fie destul pentru un an intreg, fara alta truda, si cat de repede
ai pune vasla la pastrare, iar munca vitelor si-a greu incercatilor catari ar lua sfarsit. Dar
Zeus le-a ascuns, manios in sinea lui ca Prometeu vicleanul l-a pacali>t” (Cf. Hesiod,
Works and Days, versurile 42-49. (p. 174). Probabil aceasta este traducerea facuta de
Smaranda Nistor traducerii englezesti a poemului lui Hesiod, „Munci si zile”. Inainte de a
trece la discutia despre gandirea economica (si nu numai) a lui Hesiod in poemul deja
amintit, ma vad obligat sa compar traducerea versurilor 42-49 facuta de Smaranda
Nistor din limba engleza in limba romana cu traducerea acelorasi versuri facuta de Ion
Acsan din varianta franceza (1928) in limba romana, traducere (talmacire in exprimarea
lui Ion Acsan) aparuta la Bucuresti in 1987, Editura Minerva, colectia BPT:

„Dar Zeus ne-ascunse hrana fiindca, infuriat din cale-afara,/ Fusese pacalit pe vremuri
de iscusitul Prometeu./ El unelti sa casuneze amare chinuri omenirii/ Si focul i-l dosi.
Dar iarasi vestitul fiu al lui Iapet/ Stiu sa-l fure pentru oameni de la-nteleptul Zeus si-l
puse-n/ Scobita trestie, sa-nsele pe Zeus ce fulgera din slava./ Cuprins atunci de-o grea
minie, ii spuse Zeus ce-aduna norii:/ <Odrasla lui Iapet ce-ntrece pe toti prin faptele-i
dibace,/ Te bucuri ca furat-ai focul si cugetul mi-ai amagit/ Spre marea ta nenorocire si-
a oamenilor ce vor fi!/ In schimbul focului le darui o pacoste pe care toti/ Cu draga
inima primind-o, spre raul lor s-o-mbratiseze!>/ Graind astfel, a ris divinul zamislitor de
zei si oameni/ Si-a dat vestitului Hefaistos porunca neintarziata/ S-amestece cu apa
lutul, sadind in el glas si putere/ De om si-apoi sa modeleze, cu chip de vesnica zeita,/
Un preafrumos boi de fecioara fermecatoare, iar Atenei/ S-o invete cum sa teasa pinza
cu maiestrie-mpodobita./ Reverse Afrodita de-aur, pe crestetu-i tot harul ei – /
Cumplitul dor si nazuinta ce-ti lasa trupul fara vlaga- / Iar crainicul Hermes, calaul-lui-
Argus, a primit porunca/ Sa-i dea o inima ciinoasa si-o fire vesnic prefacuta./ …. / Cu
glas de om a inzestrat-o si a numit pe acea femeie/ Pandora, intrucat toti zeii ce-si au
lacasul in Olimp/ Ii harazisera daruri intru prapadul oamenilor ageri”. (Hesiod – Orfeu,
poeme, BPT, Ed Minerva, 1987, pp. 43 – 44). Am reprodus versurile cu numerele 38 –
59 si 70-72 ca sa poata fi desprinsa mai clar ideea lui Hesiod, anume ca Zeus i-a
pedepsit pe oameni (care au primit focul prin intermediul lui Prometeu) cu intruparea
unei frumoase si nabadaioase femei, numita Pandora cea care a deschis cutia/ butoiul
in care erau tinute toate relele si molimele, toate acestea raspandindu-se in intreaga
lume, cu exceptia sperantei – ramasa in cutie. Dar si la numerotare apar mari deosebiri
intre texte. Versurile 38-39 din editia romana (facuta dupa editia franceza) coincid cu
versurile 42-43 din editia engleza. Despre continut nici nu mai trebuie sa insist ca textul
tradus din engleza pare a fi o povestire dupa versurile hesiodiene, nicidecum versurile
insele, dar cu versurile de la mijloc ce nu se regasesc deloc in varianta romana. Pentru
o eventuala editie revazuta si imbunatatita sugerez o traducere facuta dupa originalul
grec si nu traduceri dupa traduceri. De asemenea, corespondenta numarului de ordine
a fiecarui vers grec ar trebui respectata si adnotata pe marginea textului tradus.

Mai degraba, vad in poemul Munci si zile  al lui Hesiod un indemn permanent la

supunere fata de vointa divina care, prin Pandora, a blestemat oamenii sa extraga cu
greu cele necesare supravietuirii. Hesiod argumenteaza ca este nerational, adica o
mare prostie sa nu te supui acestei vointe supreme prin care lenea era ucigatoare si
generatoare de noi pacate, iar munca ordonata, cu rost, cu finalitate, si respectand cele
randuite de divinitate in plan temporal si spatial, era solutia unica pentru supravietuire.
Nu intamplator poemul se numeste Munci si zile  deoarece Hesiod face o intima
conexiune intre succesiunea etapelor diverselor munci si succesiunea anotimpurilor si a
zilelor din saptamana, numarul de ordine a acestor zile avand profunde semnificatii
simbilice si chiar soteriologice. De aceea, intreg poemul, dupa parerea mea, este
dedicat integral muncii umane cu rost si nu doar primele 383 de versuri din totalul de
828 cum credea Rothbard. Chiar ultimele trei versuri ale poemului sintetizeaza aceasta
intima conexiune dintre munca si contextul temporal dictat de zei: „Ferice, norocos e-
acela ce stie rostul tuturora 

In incheiere, consider ca Munci si zile reprezinta nu doar o lectura placuta, instructiva

pentru tineret, dar si o uriasa rezerva de intelepciune ce poate fi extrasa, decelata,
interpretata, discutata, promovata si criticata.