--Modul de viata.

Modul de viaţă al oamenilor în societăţile antice era determinat de condiţia

socială, factorii economici, condiţiile naturale etc. Familia deţinea un rol
important în viaţa economică, socială, religioasă şi educativă a lumii
antice.
În Orientul antic familia se afla sub puterea capului familei - tatăl şi soţul. În
Egipt, oamenii simpli aveau locuinţe modeste din cărămizi de pămînt cu
paie, acoperişul din frunze de palmier prevăzut cu un orificiu pentru fum şi
foarte puţin mobilier în interior. Casele celor înstăriţi erau mai solide, cu
mobilier din lemn preţios, covoare, vase de sticlă multicoloră. În
Mesopotamia templele impunătoare, palatele, locuinţele marilor demnitari
copleşesc prin luxul lor.
În clima caldă şi uscată a Greciei viaţa materială comporta mai puţine
greutăţi. Casele ateniene, dispuse iregular de-a lungul unui labirint de
străduţe înguste, erau nişte construcţii mici, cu pereţi atît de subţiri, încît
hoţii le spărgeau cu uşurinţă. persoanele mai înstărite aveau case cu o
mică curte interioară.
n perioadele timpurii romanii trăiau în case formate dintr-o singură
încăpere, atriu, cu un orificiu în acoperiş pentru evacuarea fumului.
Locuinţele celor bogaţi erau luxoase, înfrumuseţate cu picturi murale,
mozaic, mobilă din lemn preţios ornată cu bronz. Alimentaţia egiptenilor de
rînd consta din cîteva galete de grîu ori mei, legume, peşte, bere. Cei
bogaţi se alimentau mai variat şi mai delicat.
Mesopotamienii cultivau cereale, pomi fructiferi, legume. Din alimentaţia lor
nu lipseau curmalul, zarzavaturile etc.. Hrana grecilor era simplă şi
austeră, masa fiind compusă din legume, galete, măsline, peşte sărat,
cereale, miere şi brînză. Romanii bogaţi aveau o masă mult mai variată:
carne, peşte, fructe,vinuri. În lumea antică vestimentaţia populaţiei se
deosebea de la o regiune la alta. Egiptenii erau meşteri neîntrecuţi în arta
prelucrării lînii, unica ţesătură din care confecţionau vestimentaţia. În
oraşele mesopotamiene cei înstăriţi aveau o vestimentaţie elegantă fiind
preocupaţi de bijuterii, îmbrăcaţi în hainele lungi brodate, cu părul şi bărbie
îngrijit ondulate şi parfumate.
Grecii purtau o îmbrăcăminte uşoară, o tunică sau hiton, scurt pentru
bărbaţi, lung pentru femei, şi strîns în talie. Cei din Asia Mică au introdus
moda la ţesături din lînă fine şi plisate.
În vestimentaţie romanii au rămas fideli tunicii cu mîneci scurte, iar cu
ocazia festivităţilor se îmbrăcau au rămas fideli tunicii cu mîneci scurte, iar
cu ocazia festivităţilor se îmbrăcau în togă (o piesă din stofă albă). Femeile
purtau un fel de cămăşi fără mîneci şi o tunică lungă, stola. Doamnele
romane foloseau stofele cele mai fine, de variate culori, purtau coliere,
brăţări, inele.. Toate popoarele antice respectau obiceiurile legate de
evenimente mari din viaţa familiei, de îndeletnicirile lor, de schimbarea
anotimpurilor etc. biceiurile din cadrul familiei se refereau la naştere,
majorat, căsătorie şi moarte. În legătură cu majoratul se oficiau diferite
ceremonii de iniţiere. La romani tînărul la vîrsta de 17 ani schimba tunica
pe toga de bărbat, era declarat major şi trecut pe lista cetăţenilor. Cu
ocazia logodnei şi a nunţii, se făceau daruri, aveau loc procesiuni, se cînta,
era o organizate banchete.
Obiceiurile funerare erau alimentate de credinţele în lumea de apoi. La
egipteni cultul morţilor se concentra în jurul persoanei faraonului şi al marii
aristocraţii. În cinstea lor se construiau piramide, iar celor înstăriţi li se
îmbălsăma trupul