Rolul sefului statului in sistemul constitutional roman, francez si italian

Institutia sefului de stat isi are originea in inceputurile organizarii vietii de stat 1, cand colectivitatiile umane, aflate la debutul constituirii sociale (civile), au trecut in mod efectiv sub conducerea unui individ, de regula membru al acelei societati, care exercita in urma desemnarii sale asupra intregii comunitati cele mai importante prerogative de putere publica reunite in persoana sa. Mai tarziu cu toata diversificarea numarului si categoriilor de autoritati publice ( legislative, executive si judecatoresti) si indiferent de modul acestora de constituire (alese sau numite), de durata functionarii lor, de nivelul teritorial al actiunii lor s-a simtit nevoia de a se da o expresie unitara si continua indeplinirii la cel mai inalt nivel reprezentativ a functiei supreme de exercitare a puteri publice de catre un singur om personificat in persoana de seful statului. Acesta indeplineste o functie publica de prima importanta in stat indiferent de fundamentarea teoretica a naturii politico-juridice a respectivului exercitiu ( bazata pe principiul unicitatii, al colaborarii sau al separatiei puterilor in stat) in care sens ea este fie o putere distincta2, fie alaturata sau contopita altor existente, indiferent de forma unipersonala sau colegiala in care se exercita sau de modalitatea electiva ori ereditara de acces la functia suprema sau de durata permanenta ori temporara a acesteia. Astazi aceasta institutie cunoaste o mare diversitate, atat sub aspectului de desemnare, cat si sub cel al rolului si atributiilor in cadrul sistemului constitutional. In sistemele constitutionale moderne, marcate de rolul crescand al Parlamentului, institutia sefului de stat a trebuit, in mecanismul separatiei puterilor, sa-si gaseasca echilibrul fata de legislativ, desi, in doctrina, se vorbeste tot mai mult de o slabire a institutiei sefului de stat in majoritatea democratiilor europene contemporane. Pentru o mai buna determinare a rolului si locului sefului de stat, si tot odata pentru scoaterea in evidenta a asemanarilor si deosebirile dintre sistemele constitutionale tratate, este necesara o prezentare a formei de guvernamant, respectiv a regimurilor constitutionale contemporane. Forma de guvenamant a unui stat este caracterizata de modul de constituire a functiei supreme in care sens cea mai generala clasificare face distinctie intre monarhie si republica, distinctie ce reflecta insusi felul desemnarii sefului statului( ereditar sau electiv). Rolul si locul sefului de stat difera in regimurile constitutionale contemporane3. Astfel, in regimurile parlamentare, seful statului, fie ca este monarh, fie presedinte, are un rol restrans.De exemplu, in Marea Britanie, regele sau regina domneste, dar nu guverneaza, avand in principal atributii reprezentative. Acestui rol restrans in procesul de guvernare ii corespunde iresponsabilitatea politica si juridica a sefului statului in regimurile parlamentare. In Marea Britanie, Regina exercita urmatoarele atributii principale: deschiderea si inchiderea sesiunilor parlamentare; dizolvarea si covocarea Parlamentului; numirea primului-ministru si a ministrilor; sanctionarea
1

A se vedea, I. Muraru, Drept constitutional si institutii politice, Editia a VI-a, vol. II, Editura Actami, Bucuresti, 1995,pag. 204 ; I. Santai, Drept administrativ si stiinta administratiei, vol. I, Editie revizuita, Editura Alma Mater, Sibiu, 2009, pag. 258 si urm. 2 S-a considerat ca in sistemul de drept actual Presedintele Romaniei reprezinta a patra putere in stat, in acest sens D. Brezoianu, Drept administrativ si autoritati publice in Romania, Editura Metropol, Bucuresti, 1995, pag. 7. 3 B. Selejean-Gutan, Drept constitutional si institutii politice, Editia a 2-a, revizuita,Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008, pag. 283-284.

legilor; poate dizolva Parlamentul, la cererea cabinetului; este prin traditie, sursa oricarei justitii si sursa oricarui titlu de onoare, este seful Commonwealth-ului britanic si seful Bisericii anglicane. Situatia este similara in celelalte monarhi constitutionale europene ( Suedia, Spania, Danemarca, etc.), precum si in regimurile parlamentare republicane ( Italia, Germania s.a.). In regimurile prezidentiale4, cum este de pilda cel american, seful de stat dispune de numeroase atributii, dar puterea lui este contracarata de acea a forumului legislativCongresul- pe care nu-l poate dizolva. Ca sef al guvernului, Presedintele detine plenitudinea decizionala in materie de guvernare. Deciziile guvernamentale nu sunt colegiale si cabinetul are un rol esentialmente consultativ. Presedintele ii alege pe membrii cabinetului, avand insa nevoie de aprobarea ulterioara a Senatului, ca si pentru ceilalti inalti functionari. Prin traditie, Senatul ii aproba pe cei desemnati de Presedinte. Puterile reale ale Presdintele S.U.A. le depaseste cu mult pe cele conferite expres de Constitutie. Una din sursele principale ale autoritatii Presdintelui rezida in datoria de a veghe la executarea legilor [ art.2 alin(3) din Constitutie). In acest sens, presedintele dispune si de o larga marja de apreciere. Are o puterea de reglementare, respectiv de a emite acte ca: executives orders,executive agreements, proclamatios, acte considerate expresia puterilor inerente in executarea legilor. O serie de alte puteri se exercita de catre Presedinte cu abilitarea expresa a Congresului, in special in situatiile exceptionale razboi sau criza. Presedintele este cel care numeste in functii publice federale, numeste judecatorii Curtii Supreme a S.U.A., are largi atributii in domeniul politicii externe si diplomatiei, dispune de dreptul de veto. Sistemul semi-prezidential confera presedintelui statului un rol mai crescut in raport cu Parlamentul. Exemplul clasic al acestui regim il constituie regimul politic frncez5, consacrat de Constitutia Franceza din 4 octombrie 1958. Trasaturile acestui regim le voi prezenta si detalia in analiza comparativa. Dupa cum am mai specificat desemnarea sefului de stat este criteriul esential care distinge marile forme de guvernamant: monarhie si republica. Astfel,in cadrul monarhiilor, seful de stat este desemnat pin aplicarea principiului ereditatii si mai rar prin alegere; in cadrul republicilor,seful statului este desemnat prin mai multe metode: direct, de catre popor (Franta, Finlanda, Romania etc.); indirect, de catre un colegiu electoral ( in S.U.A., Italia, Germania). O prima deosebire intre sistemul constitutional francez si roman, pe de o parte si sistemul constitutional italian pe de alta parte, este cea a modului de desemnare a sefului de stat. Atat in Romania cat si in Franta 6, Presedintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Modul de scrutin folosit este cel majoritar cu doua tururi. Astfel, daca un candidat obtine la primul tur majoritatea de voturi( 50+1) a alegatorilor inscrisi in listele elctorale, va fi declarat ales in functia de Presedinte. Daca nici unul dintre candidati nu obtine aceasta majoritate, se va organiza al doilea tur de scrutin, la care particia primii doi candidati, in ordinea descrescatoare a numarului de voturi obtinute in primul tur. In urma celui de-al doilea tur va fi declarat ales candidatul care obtine cel mai mare numar de voturi. In Italia7, spre deosebire de Franta si Romania, Presedintele este ales de ambele camere ale Parlamentului 8, la
4

A se vedea, C. Calinoiu, V.Duculescu, G.Duculescu, Constitutia Romaniei, comentata si adnotata, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, pag. 249 si urm. 5 I. Deleanu, Drept constitutional si institutii politice, vol. I, Teorie Generala, Bucuresti, 1991, pag. 55. 6 C. Ionescu, Drept constitutional comparat, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008, pag. 362 si urm. 7 V. Duculescu, Drept constitutional comparat, Tratat, vol.I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002, pag. 526. 8 A se vedea art.83 din Constitutia Republicii Italiene din 1947.

aceasta alegere participa cate trei delegati pentru fiecare regiune, alesi in Consiliul regional astfel incat reprezentarea minoritatiilor sa fie asigurata. Alegerea Presedintelui Republicii se desfasoara prin scrutin secret si cu obtinerea unei majoritati de doua treimi a membrilor Parlamentului. Dupa trei tururi de scrutin, majoritatea absoluta este suficienta. In ce priveste persoanele care pot fi alese drept sef al statului, in toate cele trei sisteme analizate se prevad anumite condii ( de varsta, plenitudinea drepturilor civile si politice etc.) ce se cer a fi indeplinite, precum si anumite incompatibilitati. In ceea ce priveste durata mandatul Presedintelui, atat in Romania, cat si in Franta, durata este de 5 an9, in timp ce in Italia Presedintele este ales pe o perioada de 7 ani. In toate sistemele analizate mandatul Presedintelui incepe odata cu depunerea juramantului10 . In Romania este instituita regula (art. 81 din Constitutie), potrivit careia nicio persoana nu pote indeplini functia de Presedinte decat pentru cel mult doua mandate, care pot fi si succesive.Aceasta restrictie nu se intalneste in Franta si nici in Italia, in Franta Presedintele fiind raspunzator in fata poporului, acesta din urma putandu-l sa-l sanctioneze cu nevotarea la alegeriile viitoare. In caz de incapacitate, atat in cazul Romaniei , cat si in cel al Italiei, functiile Presedintelui sunt exercitate de presedintele Senatului ( art. 88 din Constitutia Republicii Italiene), sau dupa caz de presedintele Camerei Deputatilor, in Romania ( art. 98 alin.1). In Franta, in mod exceptional, primul-ministru il poate suplini pe Presedinte in, prezidarea comitetelor si Consiliilor Apararii Nationale. In ceea ce priveste rolul presedintelui, in toate cele trei sisteme Presedintele este seful statului11, exercitand astfel o functie de reprezentare. Este garantul independentei nationale , al unitatii si integritatii teritoriale,exercitand asa-numita functie de aparare a sefului statului . El vegheaza la respectarea Constitutiei, fiind un garant al Legii constitutionale, si la buna functionare a autoritatiilor publice, in acest scop exercitand functia de mediere intre puterile statului, precum intre stat si societate,cu o pondere mai mica in sistemul italian si cu mai multe atributii in acest sens, in cazul Frantei, unde Presedintele poate lua orice decizii pe care le considera necesare pentru arbitrarea sau solutionarea unui cnflict care ar putea afecta functionarea autoritatii de stat . Atat in Franta, Romania, cat si in Italia Presedintele este comandatul fortelor armate, el indeplinind tot odata functia de presedinte al Consiliului Suprem de Apararea a Tarii. Astfel in temeiul articolului 92 din Constitutia Romaniei, pe langa detinerea functiei de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, Presedintele Romaniei poate declara ,cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea partiala sau totala a armatei. In cazuri exceptionale, hotararea Presedintelui se supune ulterior aprobarii Parlamentului, in termen de cel mult 5 zile de la adoptare. Ia masuri in vederea respingerii unei agresiuni armate impotriva tarii (art. 92 alin.3 din Constitutia Romaniei); Presedintele Romaniei instituie, potivit legii, starea de asediu sau de urgenta in intreaga tara sau in unele unitati administrativ-teritoriale. Presedintele trebuie sa ceara Parlamentului incuviintarea acestei masuri intermen de cel mult 5 zile (art.93 alin. 1). Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in termen de
9

Initial in Franta durata mandatului era de 7 ani, dar prin modificarea operata in 2001, acesta s-a redus la 5 ani. 10 Jur sa-mi daruiesc toata puterea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatiile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea nationala, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sami ajute Dumnezeu 11 Art. 80 din Constitutia Romaniei, alin. 1; art. 87 din Constitutia Republicii Italiene; art. 5 din Constitutia franceza.

cel mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau de urgenta. In Italia de asemenea, ca comandant al fortelor armate si presedinte al Consiliului Suprem al Apararii, presedintele Republicii poate declara starea de razboi hotarata de cele doua camere12. In toate cele trei sisteme anlizate, seful statului detine prerogative privind legiferarea. Astfel in Romania, Presedintele promulga legiile intermen de cel mult 20 de zile de la primire.In exercitarea acestei atributii, Presedintele are dreptul de a cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii inainte de promulgare. El semneaza legile in vederea publicarii lor in Monitorul Oficial. Poate sesiza Curtea Constitutionala, in temeiul articolului 147 lit. a) din Constitutie, atunci cand conidera ca legea care i-se prezinta spre promulgare nu respecta prevederile constitutionale. In acelasi timp poate exercita initiativa de revizuirea a Constitutiei,la propunerea Guvernului, potrivit articolului 150 alin. 1 din Constitutie. Presedintele Frantei are drepul de veto caracteristic regimurilor prexidentiale. Dreptul de veto13 al Presedintelui este circumscris dreptului acestuia de a cere Parlamentului o noua deliberare asupra unei legi ordinare sau articole ale acesteian sau dreptul de a sesiza Consiliul Constitutional asupra neconstitutionalitatii unei legi ordinare inainte de a o promulga. Presedintele Italiei autorizeza prezentarea in Camere a proiectelor de lege din initiativa guvernamentala. Promulga legile si decretele cu valoare de lege, precum si regulamentele. Legile sunt promulgate de presedinte in termen de o luna ( art. 73 din Constitutia Republicii Italiene) de la adoptarea lor. De asemenea, ca si in celelalte doua sisteme, presedintele inainte de promulgare, poate cere printr-o instiintare motivata adresata Camerelor, o noua deliberare. Asadar, atributiile sefului de stat privind legiferarea, corespund in sistemele comparate, cu cateva nuantari. Atributiile privind organizarea si functionarea puterilor publice decurg in principal din functia sa de mediere intre puterile statului, precum intre stat si societate.Aceste atributii sunt: In primul rand, Presedintele, in toate cele trei tari care fac obiectul comparatiei adreseaza mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale natiunii. In al doilea rand, Presedintele consulta Guvernul cu privire la problemele urgente si de importanta deosebita. In al treilea rand, in cazul Frantei Presedintele prezideaza sedintele Guvernului, , in timp ce in Romania, presedintele participa la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national privind politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru. Presedintele prezideaza sedintele guvernului la care participa (art. 87 din constitutie). Desi are doar un rol consultativ in cadrul acestor sedinte, opinia Presedintelui poate avea o influenta considerabila asupra pozitiei guvernului. In al patrulea rand, Presedintele poate sesiza Curtea Constitutionala, in cazul Frantei si Romaniei, privind unele conflicte juridice de natura constitutionala. In al cincelea rand, presedintele poate organiza referendum in probleme de interes national, dupa consultarea Parlamentului (art. 90 din Constitutia Romaniei). La fel se intampla si in cazul Italiei, (art. 87), cat si in cazul Frantei. In ceea ce priveste atributiile privind formarea unor autoritati publice, Presedintele stabileste convocarea in prima sesiune a Parlamentului, atat in cazul Romaniei, cat si in cazul Italiei si Frantei.
12 13

A se vedea art. 87, teza a 9-a din Constitutia Republicii Italiene. A se vede B. Selejean-Gutan, op. cit, pag.284; M.Ionescu, op. cit. pag. 365.

Poate dizolva Parlamentul, acest lucru fiind posibil in toate cele trei sisteme comparate, dar cu unele diferente. Astfel in Romania dupa consultarea presedintiilor celor doua camere si a liderilor grupurilor parlmentare, Presedintele Romaniei poate sa dizolve Parlamentul, daca acesta nu a acrdat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura. In cursul unui an , Parlamentul nu pote fi dizolvat decat o singura data; el nu poate fi dizolvat in ultimile sase luni ale mandatului de presedinte si nici in timpul starii de asediu sau urgenta. La fel se intampala si in Italia unde dupa consultarea presedintiilor camerelor, Presedintele poate dizolva una sau ambele camere, dar la fel se impune o restrictie, aceea de a nu putea dizolva Parlamentul in ultimile 6 luni ale mandatului sau(art.88 din Constitutie). In czul Frantei, Presedintele poate sa pronunte dizolvarea Adunarii Nationale, dar nu si a Senatului. Presedintele poate uza de acest drept dupa consultarea primuluiministru si a presedintiilor celor doua adunari legislative, dar intruct decretul nu trebuie semnat rezulta ca motivele sunt lasate la aprecierea Presedintelui. In caz de dizolvare si numire a unui nou parlement, o noua dizolvare nu mai poate fi posibila decat dupa 12 luni de la numire. Presedinele in Romania desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste guvernul, conform art.85 din Constitutie; acest lucru se intampla si in Franta. In cazul Italiei Presedintele dispune de aceasta optiune numai in situatii de criza, el putand numi insa functionarii de stat in conditile legii. Presedintele Romaniei incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului; acelasi rol il au si presedintele Frantei, respectiv cel al Italiei. De asemenea acrediteaza si primeste representantii dipolmatici, acest lucru fiind valabli pentru toate sistemele constitutionale tratate. De asemenea alte atributii ale Presedintelui sunt acordare de decoratii si titluri de onoare, acest lucru fiind realizat atat in Romania, Franta, cat si Italia. Totodata, Presedintele, in toate cele trei tari,are dreptul de gratiere si poate comuta pedepsele. In ceea ce priveste tipul de acte pe care le emite Presedintele, acestea sunt de doua categorii: juridice ( decretele) si politice ( mesjele, apelurile, declaratiile etc.) Actele presedintelui trebuie contra-semnate de primul- ministru, contrasemnarea avand ca scop prevenirea depasirii atributiilor constitutionale ale Presedintelui si tot odata este o conditie de validitate a actului. De mentionat ca si in Franta, cat si in Romania si Italia, Presedintele nu raspunde de actele savarsite in exercitiul functiei, decat in cazurile de inalta tradare sau atentat inpotriva Constitutiei. Pe langa raspunderea penala, politica, in Franta, dupa cum am mai precizat raspunde in fata poporului. In final as vrea sa punctez faptul ca intre cele trei sisteme exista numeroase asemanari dar exista si unele deosebiri de esenta. Desi Constitutia Romaniei s-a inspirat din cea franceza, totusi Presedintele Frantei are atributii mai complexe decat cele ale sefului de stat din Romania, sa nu mai vorbim de Italia care datorita regimului parlamentar, seful statului are un rol mai restrans.

BIBLIOGRAFIE

 VICTOR DUCULESCU, DREPT CONSTUTUTIONAL COMPARAT, TRATAT, EDITURA LUMINA LEX, BUCURESTI, 2002. VICTOR DUCULESCU, CONSTANTA CALINOIU, GEORGETA DUCULESCU,CONSTITUTIA ROMANIEI:COMENTATA SI ADNOTATA , EDITURA LUMINA LEX, 1997. CRISTIAN IONESCU, DREPT CONSTITUTIONAL COMPARAT, EDITURA C.H. BECK, BUCURESTI, 2008. ION DELEANU, DREPT CONSTUTUTIONAL SI INSTITUTII POLITICE, VOL.I, TEORIE GENERALA, BUCURESTI, 1991. BIANCA SELEJAN-GUTAN, DREPT CONSTITUTIONAL SI INSTITUTII POLITICE, EDITIA A 2-A, REVIZUITA, EDITURA HAMANGIU, BUCURESTI, 2008. IOAN SANTAI, DREPT ADMINISTRATIV SI STIINTA ADMINISTRATIEI, VOLUMUL I, EDITIE REVIZUITA, EDITURA ALMA MATER, SIBIU, 2009. IOAN MURARU, DREPT CONSTITUTIONAL SI INSTITUTII POLITICE, EDITIA A VI-A, VOLUMUL II, EDITURA ACTAMI, BUCURESTI, 1995. CONSTITUTIA ROMANIEI, EDITURA ALL BECK, BUCURESTI, 2004. CONSTITUTIA REPUBLICII ITALIENE.

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA, FACULTATEA DE DREPT SIMION BARNUTIU SIBIU

ROLUL SEFULUI STATULUI IN SISTEMUL CONSTITUTIONAL ROMAN, FRANCEZ SI ITALIAN

PROIECT INTOCMIT DE: SACARA LIVIU- EUGEN DISCIPLINA: SISTEME DE DREPT COMPARAT SPECIALIZARE: DREPT ANUL: II ( SEMESTRUL I ) GRUPA: IV